Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

De la Matei 28, 19 la I Corinteni 15, 14! Îți mulțumim, Doamne!

Hristos a înviat!

Χριστὸς ἀνέστη!

Христóсъ воскрéсе!

Хрыстос уваскрос!

Христос възкресе!

Krist uskrsnu!

Kristus vstal z mrtvých!

Христос воскресе!

Христос воскресна!

Chrystus zmartwychwstał!

Христос воскрес!

Хрістос воскрес!

Христос васкрсе! Христос Воскресе!

Kristus vstal z mŕtvych!

Христос воскрес!

Krishti u ngjall!

Քրիստոս յարեա՜ւ ի մեռելոց: Քրիստոս հարյա՜վ ի մեռելոց:

Christ is risen!

Crist aras!

Crist is arisen!

Krestos a uprisin!

Kristus er opstanden!

Kristus is opstien!

Christus ist auferstanden!

Kristur er upprisinn!

Christus is opgestaan!

Christus is verrezen!

Christus het opgestaan!

Kristus er oppstanden!

Kristus er oppstaden!

Kristus är uppstånden!

Christus resurrexit!

Hristolu unghia!

Crist ha ressuscitat!

Le Christ est ressuscité!

Cristo resucitou!

Cristo è risorto!

Cristo ressuscitou!

Lo Crist es ressuscitat!

Cristo es rinaschieu!

Cristu est resuscitadu!

Cristu arrivisciutu esti!

¡Cristo ha resucitado!

Li Crist a raviké!

Kristus (ir) augšāmcēlies!

Kristus prisikėlė!

Asréracht Críst!

Tá Críost éirithe!

Taw Creest Ereen!

Tha Crìosd air èiridh!

Dassoret eo Krist!

Thew Creest dassorez!

Atgyfododd Crist!

مسیح برخاسته است!

येसु मसीह ज़िन्दा हो गया है!

یسوع مسیح زندہ ہو گیا ہے! ‎

Yeshu Khrist uthla ahe!

المسيح قام!

ܡܫܝܚܐ ܩܡ!

ܡܫܝܚܐ ܩܡܠܗ!

ܡܫܝܚܐ ܩܝܡ!

Christos tensiou!

Kristos Tenestwal!

המשיח קם!

Kristu qam!

ΠιχρίςΤος αϥτωΝϥ!

ქრისტე აღსდგა!

Kyrsa Dybzaheit!

ക്രിസ്തു ഉയിര്ത്തെഴുന്നേറ്റു!

Kristus aq ungwektaq!

Xris-tusaq Ung-uixtuq!

Icha’kuxi Kajvaltik Kristo!

Cha’kuxaj Kajwaltik Kristo!

Lios a melau sefal!

Si Kristo nabanhaw!

La’la’i i Kristo!

Na Karisito tucake tale!

Si Kristo ay nabuhay!

Ua ala aʻe nei ʻo Kristo!

Kristus telah bangkit!

Y Cristo sinubli yang mebie!

Nitsangana tamin’ny maty i Kristy!

Cristo Berbistua!

ハリストス復活!

그리스도께서 부활하셨네!

Christ daaztsą́ą́dę́ę́ʼ náádiidzáá!

Xristos Kuxwoo-digoot!

Kristo Ajukkide!

Kristo Amefufukka!

Kristo ni muriuku!

Cristo causarimpunña!

Mesih dirildi!

ئەيسا تىرىلدى!

Məsih dirildi!

Христос чĕрĕлнĕ!

基督復活了

Kristus on üles tõusnud!

Kristus nousi kuolleista!

Krisztus feltámadt!

Kristo leviĝis!

Kristo riviveskabas!

Christo ha resurgite!

Hristo Ortane!

Hu’ta’ QISt!

jan sewi Kolisu li tawa tan moli!

Khal Asvezhvenanaz yathoay!

Câteva considerații referitoare la o invitație publică cu restricții de circulație, cu ocazia Săptămânii Pătimirilor lui Hristos, Domnul nostru și Adevărul întrupat

Răspund public la o invitație vicleană a mărturisitorilor ereziei „părtășiei la erezie”, conduși de Chirilă.

A apărut un articol despre o întâlnire de la Botoșani, pe 1 mai 2019. Citind textul ei formulez următoarele considerații:

1. În ea se vorbește despre o întâlnire a „nepomenitorilor.” Am arătat în repetate rânduri că termenul „nepomenitor” nu este ortodox; cel ortodox este „îngrădit de erezie” (în grecește αποτοιχισμένος), nicăieri în opera patristică și în practica de azi nu se folosește, nici la greci, decât în mintea lui Chirilă, termenul de „nepomenitor.”

2. În toată opera patristică se arată că singura soluție, eficientă – în sensul că prin ea s-au organizat TOATE Sinoadele Ecumenice din istoria Bisericii – este îngrădirea de erezie, de ereziarhi, adică întreruperea comuniunii cu ei. Cei îngrădiți au organizat Sinoadele, NIMENI ALTCINEVA! Altă soluție nu a existat niciodată până când Chirilă nu și-a terminat masterul în ecumenism și de atunci a apărut și acest termen nou, în care intră cu ușurință și cei care nu se îngrădesc, dar vorbesc sau scriu contra ecumenismului. Cum ar fi fost ca Sfântul Maxim Mărturisitorul să vorbească împotriva ereziei monotelite ani de zile, dar să nu se îngrădească faptic de eretici, ci să fie în comuniune cu ei? El a refuzat să fie în comuniune și cu cei care i-au dat dreptate, dar au rămas în comuniune cu ereticii. Clar ca lumina soarelui. Aceasta este o întrebare pentru pr. prof. Teodor Zisis, căci sfinția sa măcar a citit opera patristică, în vreme ce Chirilă nu, așa că nu avem ce învăța de la oameni care se află pe dinafara subiectului și care de meserie sunt cârcotași ai adevărului.

3. Partea interesantă este că acești „nepomenitori” sunt de fapt pomenitori de eretici, adică de cei care nu s-au îngrădit de erezie: arhiepiscopul Longhin (cu care au slujit), mitropolitul Serafim de Pireu (cu care au slujit), mitropolitul Ierothei Vlahos (care a provocat scandal mare de curând prin neortodoxia învățăturilor sale referitoare la patriarhia ecumenică și la rolul unui Sinod al unei Biserici autocefale) etc.

4. Calea „împărătească” pe care ei o propun este lipsa soluției eficiente de luptă cu erezia, prin comuniunea lor cu ereticii. Ar putea să îi spună „diplomatică”, „de compromis”, dar să nu întineze cuvântul „împărătesc”, căci nu este nimic împărătesc a pomeni pe eretici, nici a lăsa Împărtășania în casele mirenilor, în căni, ca să se împărtășească singuri, așa cum a făcut (și nu și-a recunoscut blasfemia) pr. Grigorie Sanda, ucenicul firmei de cutii cu „împărtășanie” de la Schitul Oituz. Îmi pare rău că mă exprim mai dur, dar minciuna nu trebuie alintată, știm cine este tatăl ei (vezi Ioan 8, 44).

5. Aflăm din textul invitației că pot veni toți, dar apoi că se vor citi 6 documente (pregătite de acasă, ca în Creta, nu?), dintre care primul este răstignirea celor care chiar s-au îngrădit de erezie.

6. O luăm în serios că cu ocazia acestei întruniri cripto-ecumeniste vor renunța la a mai scrie articole, iar și iar, referitor la umila mea persoană sau a pr. Sava, orientând lupta împotriva ecumenismului, cum afirmă în invitație, de asemenea nădăjduim în existența unui traducător cunoscător de greacă, nu de povești, precum pr. Matei Vulcănescu, iar noi, cei invitați pe geam și dați afară dinainte pe ușă, vom face după exemplul Sfântului Vasile cel Mare: vom lua pe alese (din cele publicate ulterior), ca albina, ceea ce este bun de la această întâlnire, în niciun caz minciuna, fariseismul sau gafele teologice de traducere din greacă în română.

7. Dacă „obiectivul de lungă durată” este reaprinderea luptei corecte contra ereziei înseamnă că autorul invitației recunoaște implicit că și la el în ogradă s-a stins lupta aceasta, că altfel spunea că „pâlpâie” și își dorește să fie ca o vâlvătaie, ca Sfânta Lumină de la Ierusalim.

8. Mulțumesc pe această cale injurioșilor care în mod programatic îmi martirizează telefonul cu mesaje. Cam acesta este nivelul grupării lui Chirilă. Domnul să îi lumineze și să pună mâna pe citit, dar nu așa cum o face pr. Serafim Zisis, rușinat în mediul grecesc în mod repetat pentru modul unilateral în care își alege citatele-argumente, trecând sub tăcere ceea ce nu îi susține părerile și trăgând concluzii referitoare la viața și activitatea Sfinților Părinți care ar vrea să îi transforme pe aceștia din lei ai credinței și titani ai adevărului în niște diplomați cu limba dulce, spre hipnotizarea ascultătorilor. Să nu fie!

9. Să nu credeți că această invitație apare întâmplător acum. După ce același autor l-a ridicat în slăvi acum câteva săptămâni pe ieromonahul Cleopa de la Arad și acum s-a spart buboiul și s-au vădit învățăturile neortodoxe ale acestuia, ca un jurnalist cu experiență ce este și fost activist plătit al Trinitas Tv, Chirilă încearcă abaterea atenției de la minciuna dată în vileag spre o conferință pompoasă cu… bufet suedez. Domnul nu se lasă batjocorit de nimeni, chiar dacă vicleșugul are loc într-un lăcaș numit „rapsodia”, că de cântece de sirenă ecumeniste ne-am săturat și de aceea ne-am îngrădit cu adevărat de erezie, noi, cei atât de batjocoriți de gruparea „nepomenitorilor împărătești.”

Post cu folos în continuare!

Pr. Ciprian Staicu

Pregătiți pentru sfârșitul lumii și propovăduind erezii papistașe

Azi am avut o convorbire telefonică cu cineva care s-a recomandat: Ioan, inginer în telecomunicații, ucenic al ieromonahului Cleopa de la Arad. Discuția a durat peste 30 de minute, în care am încercat să îi arăt derapajele teologice ale duhovnicului său. Nu a fost chip să pot – logic, rațional, teologic, cu răbdare, în mod repetat – să ajung la un consens, singurul argument primit din partea lui fiind că nu suportă ca cineva să se ia de duhovnicul lui.

În zilele precedente am fost supus unui tir de sms-uri din partea pr. Cleopa, în care m-a amenințat, împreună cu familia mea, chiar și cu moartea (spunând că s-ar putea să fac cancer, așa cum au făcut soțiile a trei consilieri – probabil de la Episcopia Aradului – care i-au stat cândva împotrivă). Dovezile le-am păstrat. Dar nu iau în seamă amenințările, însă sunt dator să aduc lămuriri teologice, alături de concluziile lor.

Acest articol nu se vrea un atac la adresa ucenicilor pr. Cleopa, ci un semnal de alarmă adresat celor care îl idolatrizează (nădăjduiesc că în afară de cel cu care am purtat convorbirea nu mai este nici unul de acest fel).

Notă – Între timp m-a sunat și al doilea, dar discuția a fost mai scurtă, m-am convins că crede aceleași lucruri.

Așadar, ceea ce de ani de zile pr. Cleopa Jurj îi învață pe oameni, dar mai abitir în ultima vreme – lucruri pe care mi le-a trimis și mie prin cele 44 de sms-uri (față de cele 3 ale mele) pot fi sintetizate astfel:

a) Hristos Se ridică la cer la finalul Liturghiei, iar Sfintele Taine se prefac „la loc”, în pâine și vin.

Răspuns ortodox:

1. Această învățătură este o erezie papistașă, numită a consubstanțiației. Că Hristos S-ar pogorî și S-ar „uni” cu pâinea (în chipul: in panem sub panem cum panem, adică în pâine, cu pâine, sub pâine), iar la finalul Liturghiei Hristos pleacă.

2. La fel „pleacă” Hristos și la actualele misse papistașe (vine și se unește cu ostia, care este adusă de la fabrică în saci, apoi la finalul missei El pleacă și ostia care a rămas în plus și nu s-au „împărtășit” mirenii rămâne napolitană și se aruncă la gunoi). Subliniez că Hristos nu Se pogoară la papistași sub nicio formă, sunt eretici condamnați, fără preoție și fără botez și fără Taine și har.

3. L-am întrebat pe acel Ioan cum explică următorul lucru: în duminicile din Postul Mare preotul scoate Agnețe și pentru Liturghia Darurilor înainte-sfințite. Acele Agnețe rămân pe Sfânta Masă până la Liturghia respectivă. Acolo este Trupul lui Hristos sau nu? Desigur că este, dar interlocutorul meu era cu totul neștiutor a răspunde, repeta că pe el așa l-a învățat pr. Cleopa.

4. Împărtășania din Joia Mare (al doilea Agneț, care se va usca apoi și este folosit tot anul pentru cei bolnavi grav sau pentru noii botezați) mai este Împărtășanie după terminarea Liturghiei din Joia Mare? Dar după cea de Paști? Dar după cea de-a doua zi de Paști (la utrenia dinaintea ei se face uscarea Agnețului scos în Joia Mare)? Interlocutorul iar a amuțit. Desigur că Hristos este prezent. El este Împărtășanie.

5. Așadar, printre cei îngrădiți de erezie avem și următoarele cazuri speciale: ieromonah Macarie Banu de la Oituz, care dă Împărtășania uscată la cutiuță acasă, ieromonah Grigorie Sanda din Oltenia, care o lăsa în căni, să se împărtășească credincioșii singuri și ieromonah Cleopa Jurj, care crede că Hristos Se înalță la cer la sfârșitul Liturghiei. Toți trei sunt hulitori ai Sfintelor Taine.

6. Singura „explicație” a ieromonahului Cleopa, auzită deja și de la trei fii duhovnicești ai lui, este că preotul spune la finalul Liturghiei: „Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta.” El interpretează aceasta ca părăsire de către Hristos a Împărtășaniei. Spune vreun Sfânt Părinte, în explicarea Sfintei Liturghii, cum ar fi Sfântul Nicolae Cabasila sau Sfântul Maxim Mărturisitorul, așa ceva? Nici pomeneală. Aceste cuvinte se referă nu la o mișcare mecanică a lui Hristos, de jos în sus, ci arată că prin Înălțarea Domnului la cer și șederea de-a dreapta Tatălui s-a împlinit iconomia mântuirii, adică a îndumnezeirii firii umane. Dar pentru a cunoaște acest lucru trebuie să citim.

Notă – Între timp a mai sunat și o femeie. Este culmea, fără să știe unii de alții – așa mi-au spus la telefon – s-au trezit într-o jumătate de oră să mă sune, în aceeași zi, trei ucenici ai pr. Cleopa. Așa că nădejdea mea că virusul ereziei nu s-a răspândit văd că tinde să se spulbere, din păcate.

7. Inginerul Ioan nu a putut să îmi răspundă la o întrebare simplă: dacă el se împărtășește într-o duminică, la finalul Liturghiei, când Hristos „pleacă”, cum de El pleacă din Potir, dar nu pleacă din cel care s-a împărtășit? Cum de îl ține omul, mireanul pe Hristos cel real înăuntrul lui? A ajuns firea umană închisoare pentru Hristos? Niciun răspuns. De asemenea, l-am întrebat dacă a participat vreodată la o Liturghie a Darurilor înainte sfințite și a zis că da. Și l-am întrebat: acea slujbă ce sens are? Că nu are epicleză, ca să se prefacă pâinea și vinul, ci se folosesc Daruri ÎNAINTE SFINȚITE! Deci, pe Sfânta Masă, la acea Liturghie a Darurilor înainte-sfințite este prezent Hristos sau nu? Dacă nu, atunci înseamnă că acea slujbă este ce anume? O păcăleală? Făcută de Sfântul Grigorie Dialogul? Să mă ierte Sfântul. Deci, revenind la adevăr, acolo este prezent Hristos tocmai pentru faptul că la finalul Liturghiei de duminică, atunci când – la epicleză – S-a sfințit și acest Agneț, Hristos NU S-a ridicat la cer.

Cred că orice om rațional a priceput, nu este nevoie de mai mult.

b) Sfârșitul lumii va veni în anul 2032.

Răspuns ortodox: Hristos a închis subiectul și nu le-a spus Apostolilor când va fi A Doua Venire, dar „Maica Domnului” sau mai știu eu cine i-a descoperit ieromonahului Cleopa? Adică există cineva mai presus decât Hristos, Care a spus că NU ESTE AL VOSTRU A ȘTI aceste lucruri?

Nu cred că este nevoie de mai mult, ne aflăm doar într-o zonă a ereziei hiliaste, asemeni celei propovăduite de Martorii lui Iehova, referitoare la sfârșitul lumii, calcule, număr de oameni mântuiți și multe altele, toate provenite de la vrăjmașul neamului omenesc.

c) Că ieromonahul Cleopa este adept al pierderii harului în BOR este deja lucru știut. Am mai tratat subiectul pe larg pe acest site. Este doar o concepție schismatică, nimic mai mult.

În concluzie, ca duhovnic pot să spun următoarele:

1. Oricine „crede” în duhovnicul lui, orice i-ar spune săvârșește idolatrie. Omul trebuie să creadă în Hristos, în nimeni altcineva, iar pe duhovnic să îl urmeze doar DACĂ îl conduce spre Hristos.

2. Orice duhovnic care se lasă idolatrizat este demn de caterisire, căci își creează o grupare schismatică, parasinagogă numită în canoane.

3. Oricine nu citește învățătura Bisericii, ci merge după „păreri”, „opinii” și „convingeri personale” nu este ortodox, ci doar neoprotestant.

4. Cine dorește să citească despre subiectul „prefacerea Cinstitelor Daruri” și despre „consubstanțiație” are la îndemână biblioteci teologice, opere patristice, studii și surse disponibile chiar și pe internet. Nu este altcineva de vină pentru că unii nu au citit nimic și acceptă orice baliverne în numele credinței.

5. Eu m-am îngrădit de erezie nu pentru a ajunge „frate” cu alți eretici și schismatici. Niciodată în istoria Bisericii nu a existat principiul că dacă o problemă de credință a apărut într-o parte a lumii creștine, cei aflați departe de acea zonă se făceau că nu aud și că nu îi interesează, ci puritatea credinței a fost legea fundamentală a gândirii patristice ortodoxe.

6. Când eu voi greși sau dacă am greșit în cele ale credinței nădăjduiesc să fiu mustrat și îndreptat. Așa mi-am pregătit fiii duhovnicești, nu în vreo ascultare oarbă nemântuitoare.

7. Ereziile propovăduite de ieromonahul Cleopa sunt deja de notorietate publică. Îngrădirea mea față de el și de toți cei de un gând cu el este totală.

Cu urări de pocăință și de mântuire,

prin cunoașterea și respectarea

Adevărului Bisericii,

pr. Ciprian Staicu

 

Notă: dacă se vor înmulți apelurile și amenințările – pe orice cale ar fi – ne încredințăm purtării de grijă a lui Dumnezeu și vom sesiza autoritățile competente a liniști pe cei turbulenți. Teamă nu ne este!

Un cuvânt luminat, chiar două…

Zis-a Avva: „majoritatea umbrelor din viața noastră sunt create de poziția noastră față de soare…” (adică în funcție de cum ne raportăm noi la Dumnezeu – n.red.)

„Eu sunt numai neputință și decădere. Dumnezeu este puterea mea. Această convingere a mea este înțelepciunea sau filosofia cea mai înaltă care face ca viața mea să fie binecuvântată.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

În veac nu se va clinti! Să tacă pseudo-știința cea mincinoasă! Slavă Ție, Dumnezeule, Creatorul nostru al tuturor!