Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Își va asuma pr. prof. Theodoros Zisis și cei dimpreună cu sfinția sa acrivia dogmatică și canonică în lupta cu panerezia ecumenistă și refuzul actelor biometrice ale statului antihristic? Să dea Bunul Dumnezeu!

Notă: încep cu o surpriză neplăcută – azi noapte pe site-ul treloghiannis acest articol era primul, acum a dispărut cu totul; pe site-ul katanixis (al pr. Nicolae Manolis din Tesalonic, ucenicul pr. Teodor Zisis) azi noapte articolul era cu fraze bolduite, era aranjat frumos, să iasă în evidență ceea ce este important, însă acum – la ora 10.30 – este pus cu text normal, fără să mai impresioneze nimic pe cel obișnuit să citească repede. Dar, slavă lui Dumnezeu – am salvat textul, că poate dispare cu totul (și-au dat seama frații că și-au tăiat singuri „suportul cugetului ortodox”) – si mulțumindu-I că m-a ajutat să învăț grecește, să purcedem spre adevăr (în final avem și un cuvânt al lui Gheron Sava Lavriotul primit în această dimineață, pe această temă):

Studiul integral l-am salvat în acest pdf, fiind la îndemâna tuturor și după ce el s-ar putea să se evapore de pe internet (poate chiar la inițiativa celor care l-au postat în original):

Raspunsul pr prof Theodor Zisis la studiul mitropolitului Ierothei Vlahos despre schisma ucraineana

Așadar, articolul pr. Teodor Zisis este bine fundamentat, ca orice studiu pe care îl face sfinția sa (cu toate că, după cum vom vedea, nu abordează o acrivie a analizei, care să meargă până la concluziile clare, spuse pe șleau, ci pe alocuri se mai ferește de purul adevăr, din motive lesne de înțeles).

Interesant este subtitlul final: Cum a căzut marele teolog Ierothei al Navpaktului?

Ideile principale sunt următoarele (nu traduc tot, căci timpul este prețios, iar cititorul… grăbit):

1. Pentru prima oară Biserica Constantinopolului este izolată de celelalte Biserici autocefale, datorită acțiunilor ei anticanonice și antisinodale în acordarea autocefaliei schismaticilor din Ucraina.

2. Este mai clar decât lumina soarelui faptul că Biserica Constantinopolului a săvârșit o intruziune anticanonică pe teritoriul Bisericii Rusiei, de care Biserica Ucrainei aparține din anul 1686, fapt recunoscut la nivel general și fără ezitări de toate Bisericile locale, chiar și de către Patriarhia Constantinopolului.

3. Patriarhul ecumenic nu se consideră primus inter pares (primul între egali, în sensul unei întâietăți de onoare, nu de putere), ci primus sine paribus (primul fără egali), comportându-se în mod papist.

4. Dacă întâi-stătătorii prezenți la sinodul tâlhăresc din Creta nu l-ar fi încurajat acolo pe patriarhul Bartolomeu să se comporte ca un papă, acesta nu ar fi îndrăznit să acorde autocefalia unor schismatici caterisiți, neluând în seamă pe nimeni, nici măcar opoziția Bisericii Rusiei.

5. Cu toate că arhiepiscopul Albaniei nu a fost de acord cu schisma ucraineană, totuși a declarat scris că va ține partea patriarhului Bartolomeu, adică va prefera să își conducă turma spre iad. Acest arhiepiscop a avut o activitate misionară ortodoxă foarte bogată, cum de poate să amestece așa lucrurile? Numai confuzia și sincretismul ecumenist pot să pună la egalitate religii diferite, erezii și schisme și astfel să apară aceste antiteze într-o singură atitudine. Astfel arhiepiscopul Albaniei, prin atitudinea lui, cade în cel mai rău etnofiletism (erezie condamnată sinodal), punându-și în pericol mântuirea lui și a turmei sale.

6. Pr. Teodor Zisis menționează Canonul 2 al Sinodului din Antiohia – arătând că cei aflați în comuniune cu schismaticii sunt și ei asemenea lor, dar și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, conform căruia schisma nu este un rău mai mic în Biserică decât căderea în erezie; nimic nu Îl mânie pe Dumnezeu mai mult decât schismele și ereziile. Nici sângele martiriului nu poate șterge păcatul schismei.

7. Bisericile Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului și Albaniei nu acceptă falsa autocefalie ucraineană și nu îl pomenesc în diptice pe pseudo-mitropolitul Epifanie; acestea cer întrunirea unui Sinod Panortodox pentru rezolvarea problemei, fapt refuzat însă de patriarhul Bartolomeu, care își asumă un primat de putere asupra tuturor.

8. Arhiepiscopul Ieronim al Greciei amână la nesfârșit discutarea problemei ucrainene, până ce se mai limpezesc apele. Însă situația este clară: nicio Biserică Ortodoxă autocefală nu acceptă pe schismaticii ucraineni. Nici arhiepiscopul nu o acceptă, devreme ce în practică nici el nu îl pomenește pe Epifanie.

9. Arhiepiscopul Ieronim lasă discuția nerezolvată pentru că cu siguranță are parte de presiuni din partea acelor centre politice, geopolitice și ecleziastice în care se cultivă rusofobia, pentru propriile lor interese și etnofiletismul grecesc.

10.Nu ne-am crezut ochilor și mintea noastră refuza să accepte și se revolta când am citit scrisoarea oficială pe care mitropolitul Ierothei Vlahos a trimis-o în data de 30 martie către Sinodul Greciei, al cărui membru este și el” (nu mai insistăm pe conținutul ei detaliat, au făcut-o „fanii” lui din România – n.trad.).

11. Concluzia mitropolitului Ierothei este că „Biserica Greciei nu poate să respingă hotărârea patriarhiei ecumenice referitoare la autocefalia din Ucraina, ci să o primească și să aștepte apoi ca prin vot, în cadrul unui sinod ecumenic, să se exprimă în mod unitar.”

12. Pr. Teodor spune: „pe bună dreptate mulți și-au exprimat amărăciunea, mânia, dezamăgirea, revolta pentru încercarea mitropolitului Ierothei de a oferi ca linie teologică a Bisericii Greciei acceptarea hotărârii arbitrare a Fanarului referitoare la autocefalia schismaticilor din Ucraina.”

13. „Mitropolitul Ierothei adoptă politica struțului, își închide ochii și mintea în fața faptului extrem de important că această autocefalie nu a fost acordată Bisericii canonice a Ucrainei, ci la două grupări de schismatici, fără ca aceștia să arate pocăință și să își dorească întoarcerea în Biserica Ucrainei condusă de mitropolitul Onufrie.”

14. Nicăieri în epistola lui, mitropolitul Ierothei nu se ocupă cu problema eclesiologică a schismei. Nu există în textul lui cuvântul „schismă”, a dispărut.

15. „Niciodată în istorie, când s-a acordat autocefalia unei Biserici nu a existat în același loc, în aceeași țară două Biserici, una canonică și una schismatică.”

16. „Mitropolitul Ierothei, opunându-se Sfintelor Canoane, propune ca Biserica Greciei să fie în comuniune cu schismaticii din Ucraina și să fie uitată diferența dintre Biserică și schismă” (iată ce poate face erezia dintr-un teolog și rugător – n.trad.).

17. Adică mitropolitul Ierothei propune ca până la întrunirea unui sinod Ecumenic ar fi „bine” ca și noi să devenim schismatici, punându-ne în pericol mântuirea. Este acesta un interes pastoral și soteriologic? Nu este îndreptățită mâhnirea, dezamăgirea, neliniștea pentru această cădere inexplicabilă a mitropolitului Ierothei?” (este explicabilă foarte simplu: mitropolitul este eretic de când nu s-a îngrădit de hotărârile sinodului din Creta, acel „cuget ortodox” s-a dovedit a fi doar abur și fum – n.trad.)

Sursa – https://katanixi.gr/2019/04/10/%cf%80-%ce%b8%ce%b5%cf%8c%ce%b4%cf%89%cf%81%ce%bf%cf%82-%ce%b6%ce%ae%cf%83%ce%b7%cf%82-%cf%83%ce%b5-%ce%b1%ce%b4%ce%b9%ce%ad%ce%be%ce%bf%ce%b4%ce%bf-%ce%bf-%ce%b1%cf%81%cf%87%ce%b9%ce%b5%cf%80%ce%af/

Cuvânt trimis pe mail de Gheron Sava Lavriotul

Varianta originală (pentru cei neîncrezători și pururea acuzatori): Mail de la Gheron Sava Lavriotul despre articolul pr. Teodor Zisis (12 aprilie 2019)

Traducere:

„Iubite părinte Ciprian, blagosloviți!

Am citit articolul părintelui Theodor Zisis, pe care l-ai pus pe site-ul acesta și pe de o parte m-am bucurat de ceea ce spune pr. Teodor, iar pe de altă parte pentru încă o dată noi, ca părinți aghioriți, suntem îndreptățiți sau justificați pentru atitudinea noastră și pentru acrivia Sfinților Părinți pe care și noi și sfinția ta o urmăm.

Ce vreau să spun? Pe de o parte analiza pe care pr. Teodor o face este 90% corectă și ortodoxă (nu mă voi referi acum la greșelile pe care le face, căci nu este momentul), pe de altă parte cu puțin timp în urmă pr. Teodor ne spunea că în Grecia avem 15 episcopi care sunt ortodocși și că „gruparea” părintelui Sava, pentru că nu acceptă aceasta, face schismă în Biserică!

Să ne spună acum iubitul și respectatul părinte Theodor cum face noi schismă, devreme ce mitropolitul Ierothei de Navpaktos și mitropolitul Serafim de Pireu și ceilalți… 13 episcopi nu numai că nu se opun schismei ucrainene pe care a provocat-o ereticul Bartolomeu, dar sunt în comuniune și se împărtășesc cu el ca și cum ar fi ortodox?

Mai mult, în această epistolă pr. Teodor menționează Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, pe care noi îl invocăm de atâta vreme (ca să întrerupem comuniunea cu ereticii – n.trad.).

Noi, ca părinți aghioriți, îi dorim părintelui Teodor, precum și celor care îl urmează, așa cum este Chirilă, să înțeleagă marea greșeală teologică pe care o fac prin așa-zisa iconomie și să continuăm împreună în lupta împotriva panereziei ecumenismului.

Desigur, mai există și o altă problemă, pe care din păcate majoritatea oamenilor nu o cunosc. Părintele Teodor Zisis nu se opune primirii actelor biometrice și este chiar în favoarea lor, spunând că ele nu constituie o problemă de credință. Aceasta este ceva la care trebuie să se mai gândească mai atent, pentru că aceste acte constituie o mare problemă, pe care Sfântul Paisie Aghioritul a explicat-o clar și noi suntem de acord cu Sfântul Paisie și reiterăm ceea ce deja am spus-o: să nu primim actele biometrice.

Blagosloviți.”

Gheron Sava Lavriotul

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzie a traducătorului: „cugetul ortodox” este o amăgire și o părăsire a Ortodoxiei. Singura cale și soluție viabilă de luptă cu erezia este acrivia dogmatică, exprimată prin întreruperea pomenirii ereticilor și a comuniunii cu ei și cu cei aflați în comuniune cu ei. Oare pr. Teodor Zisis se va îngrădi acum – adică nu va mai fi în comuniune liturgică – de cei „supra-cotați” ca ortodocși, dar prin fapte dovediți ca eretici și schismatici? Vom trăi și vom vedea! Să ajute Bunul Dumnezeu!