Cum să faci slalom printre atâția mincinoși? Te ia cu greața când vezi discursurile ecumeniste, al patriarhului Daniel și al papei, te ia cu frisoane (de cât de mare este trădarea și minciuna) când afli dintr-o scrisoare atribuită lui Gheorghe Funar că mâine în Harghita – vorbind în italiană și fiind tradus doar în ungurește – papa va încerca ruperea Ardealului de România și oferirea lui ungurilor, dar când dai pe net de Vulcănescu Matei, preot la Pireu, rămâi mut de tupeul acestui impostor în lupta ecumenistă.
Într-un articol apărut alaltăieri îi face reclamă pr. dr. Valică Mihai, vrând să arate că se poate mărturisire adevărată contra ecumenismului și din poziția de om neîngrădit de erezie.
Pentru că nu suport minciuna și pe tatăl ei (vezi Ioan 8, 44), țin să spun următoarele:
a) scrisoarea-dovadă a luptei pr. Valică Mihai este veche de doi ani și jumătate (pusă ca pdf pe site-ul psaltirea.ro al pr. Macarie de la Oituz din 27 noiembrie 2016), deci ea nu are absolut nicio valoare în contextul actual, mai ales cel al venirii papei în România, este doar scoasă de la naftalină pentru a manipula pe cei neștiutori. Dar nu toți suntem fraierii dumitale, părinte Matei;
b) pr. Matei Vulcănescu știe că și el pomenește un eretic – mare fan și supus al patriarhului Bartolomeu – și îl ustură conștiința că s-a anathematizat pe sine doi ani la rândul, așa că are nevoie de un doctor ca să îl vindece. Slabe șanse, căci orb pe orb…;
c) l-am cunoscut personal pe pr. Valică Mihai, când m-a invitat, înaintea sinodului din Creta, să slujim împreună la catedrala din Vatra Dornei pe care a ctitorit-o, să ne cunoaștem, să ne sfătuim. M-am dus ca la un profesor, de la care am ce învăța. Am găsit acolo mult tupeu, multă fală, lux, dar ceea ce m-a durut este că atunci când ne-am dus la masă, după Sf. Liturghie (la un restaurant din oraș, într-un separeu frumos) – eram doar trei familii; a pr. Mihai, a fiului său, tot preot (și co-slujitor cu tatăl lui) și a mea – am început cu o „rugăciune”, de fapt fără niciun Tatăl nostru, ci pr. Mihai a fluturat mâna prin aer, a „binecuvântat” masa și ne-am așezat. Și m-am gândit, în timp ce luam o bucată de pâine și o lingură de borș moldovenesc: dacă acestui preot, corespondent al Academiei Române, om foarte bine pregătit, îi este rușine în intimitatea familiei să spună un Tatăl nostru, ce va urma? A urmat, după sinodul din Creta, doar tăcere și mărturisirea și lupta sa contra masoneriei – alcătuise chiar și cereri noi în ectenia mare și cea întreită împotriva ecumenismului și a masoneriei – să rămână doar la vorbe și la ruperea legăturii cu cei care prin fapte ne-am îngrădit de erezie. Păcat de el, mai ales dacă se împrietenește cu pr. Matei, că are toate șansele să se blocheze de tot pe vorba lungă… sărăcia omului;
d) părintelui Matei îi răspunde o femeie, cu un mesaj scris cu majuscule (l-am transformat aici într-unul normal, spre o citire mai facilă): „parinti „pomenitori”, .. chiar nu se intelege la ce dezastru s-a ajuns ??
a trebuit sa iasa dintre cei mai simplii oameni in strada (in mare parte) pentru a urla adevarul la boxe ??? ce o tot dam cotita…., „ca sa vedem, ca sa stam, ca e posibil sa se ajunga la schsima daca se intrerupe pomenirea ” etc …
va e frica de schisma atunci cand se aplica un canon perfect valabil ???. cum de nu le-a fost frica sfintilor parinti atunci cand l-au alcatuit si ni l-au lasat ca posibilitate de actiune ????? de ce nu va este frica de schisma atunci cand acoperiti adevarul strigat prin gura poporului ??
cati din preoti, fiecare in parohia sa, a atras atentia la vremea potrivita asupra abuzurilor si neregulilor petrecute de zeci de ani ? numai in ziarul lumina sau posturile trinitas etc, etc, cate amestecuri si mesaje ecumeniste nu erau oferite enoriasilor cu binecuvatarea clerului ?? nu le-ati vazut, nu le stiati ??
ca doar nu exista parohie care sa nu fi fost obligata sa distribuie asa ceva … nu cu binecuvantari de a se hrani si cu otrava a ajuns poporul acesta atat de bolnav ?? ma mir doar ca mai stati la indoiala , tegiversand intreruperea pomenirii, cand lucruri atat de grave se petrec sub ochii nostri.
nu intreruperea pomenirii duce la schisma , ci lipsa curajului preotului de a explica enoriasilor ce se petrece cu adevarat si a-i invata, in duh si adevar, ce atitudine trebuie sa aiba in fata unor incercari atat de mari. intradevar, daca s-ar actiona asa s-ar ajunge la jertfa (caterisire, prigoana, etc).
vorbiti de lupta din interior ?? nu o contest, nu spun ca nu exista, dar atata timp cat roadele ei se lasa prea mult asteptate e ca si cum dai timp, cu buna stiinta , lupilor sa umple stana. … cum de clerul bor e obligat sa „aiba toleranta” fata de toate ereziile din lumea asta , dar pe fratele sau ortodox din aceeasi „ograda” nu mai are ochi nici macar sa-l priveasca si nici urechi sa-l asculte, atunci cand acesta da un semnal de alarma, cand are o durere, cand atrage atentia asupra unor probleme atat de grave ??
cei ce am intrerupt pomenirea, precum pe vremea romanilor, suntem aruncati, de aproape „trei ani”, in mijlocul arenei. cat veti mai sta pe margine, privind, parca indiferenti ca pe unii din noi ne manaca, deja, leii ?? intelegeti, s-a dat drumul unui balaur care nu poate fi invins decat iubindu-l din tot sufletul pe hristos , adica adevarul. degeaba incercam sa-i cosmetizam fata tot spunand in loc de da , ori, sau in loc de nu , poate….., caci Domnul Hristos ne-a invatat ca da sa fie da si nu sa fie nu.
altfel ne vom hrani doar cu inselare ( sa nu fie ! ), precum vedem deja roadele – accesati si va …”minunati” si ….. iertati-mi durerea cu care …m-am exprimat !!!” (sublinierile îmi aparțin, corecturile gramaticale nu le-am mai făcut, nici nu am pus diactritice, a rămas așa ca original).
Așadar, părinților Matei și Mihai, sunteți amândoi pomenitori de eretici, sunteți eretici ecumeniști și numai gura este de voi (unul a tăcut de mult, altul se mai bagă în seamă, chinuindu-l talentul), dar prin ea nu vorbește Hristos (încă), ci își varsă satana otrava minciunii și a înșelării. V-a spus-o o femeie, așa cum acum 1700 de ani i-a spus-o patriarhului eretic Nestorie tot un mirean, în biserica Sfânta Sofia.
Cu urări de însănătoșire ortodoxă,
pr. dr. Ciprian Staicu
