Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Întru pomenirea Sfântului Cuviosului Pamvo, ne oferim „pe noi înșine și unii pe alții”

„Zis-a Avva Pamvo: dacă ai inima este cu putință să te mântuiești.” (Sfântul Pamvo)

Citatul este chiar cel din icoana de mai sus. Să ne rugăm ca Domnul să îl lumineze și pe pr. stareț Pamvo de la Schitul Rădeni, spre a se întoarce la mărturisirea ortodoxă, ieșind din ispita ideilor nepatristice ale pierderii automate a harului și a consecințelor acesteia.

Notă: să nu uităm că azi este și pomenirea aflării moaștelor Sfântului Serafim de Sarov (19 iulie), care îi întâmpina pe cei ce veneau la el cu cuvintele: Bucuria mea, Hristos a înviat!

Redacția

„Fără faptele virtuții nu vom dobândi niciodată comuniunea cu Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)

Cel desfrânat nu are minte smerită și inimă curată și mănâncă din hrana fiarelor (a demonilor) și nu a îngerilor. Omul smerit este înfrânat și cu bun simț, iar cel mândru este slujitor al desfrânării.

Iubește sărăcia. Ai grijă de sufletul tău, îndepărtează-te de oameni. Îmbracă-te cu haine simple, pentru că este mândru cel care se împodobește cu veșminte de vază.

Cu toate că sunt bolnavi sufletește, mulți au intrat în marea lumii pentru a vindeca (salva) sufletele altora și și-au pierdut și propriile lor suflete, pentru că au devenit pătimași și morți sufletește.

Oriunde ai merge fii străin de tine însuți (adică nu îți îndeplini poftele, nu îți face voia  – n.trad.) și te vei feri de pierderea îndrăznelii în rugăciune. În orice situație prefă-te că tu nu cunoști nimic (că ești neștiutor, de nebăgat în seamă – n.trad.).

Vorbește ca unul care vrea să învețe de la alții, nu ca un învățător. În orice problemă să consideri că ai nevoie de învățare și vei fi înțelept în întreaga ta viață.

Nu citi niciodată cărți ale ereticilor! Să citești întotdeauna cărțile învățătorilor Bisericii noastre (adică ale Sfinților Părinți – n.trad.).

Binecuvântează (Vorbește frumos) întotdeauna și să nu blestemi! Pentru că binecuvântarea naște (aduce) binecuvântare și acuzația osândă.

Nu îl învăța pe altul ceea ce tu nu ai învățat prin faptă.

Când harul dumnezeiesc îți deschide ochii sufletului, atunci lacrimile curg ca dintr-un izvor, iar acesta este cel mai vădit semn al cercetării (binecuvântării) dumnezeiești.

În casa ta să îi primești numai pe cei asemenea ție în ceea ce privește modul de viețuire, punctul de vedere, cugetul și virtutea.

Lipsa mâncărurilor îl duce pe om la înfrânare, iar abundența la neînfrânare. Cel care biruie în războiul simțurilor seamănă cu cel care închide porțile cetății și se luptă numai cu vrăjmașii care au pătruns deja în interiorul ei.

Dacă nu moare omul cel din afară față de toate lucrurile lumii și față de păcat și de dorințele rele și de gândurile rele, nu se va mișca (sălășlui) în om dulceața Duhului Sfânt.

Fericit cel care se liniștește (trăiește isihast) și se ocupă numai cu rugăciunea și nu se preocupă de nimic altceva (desigur, se referă în special la monahi – n.trad.).

Cel care s-a îndepărtat de lume prin modul său de viață a aflat în sufletul său taina fericirii veșnice și s-a învrednicit de harul dumnezeiesc.

Sursa – https://synaksiorthodoxon2.blogspot.com/2019/07/blog-post_2.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sfântul Vasile cel Mare – Despre adevărata frumusețe a sufletului omenesc

Înfățișarea ta, îmbrăcămintea ta, mersul tău și modul în care șezi, precum și mâncarea ta, patul, casa și mobila casei tale, toate să fie simple. Și cuvintele, cântarea ta, momentele petrecute cu prietenii, și acestea să aibă măsură și să nu tindă spre exagerare sau exces.

Nu fă demonstrații prin cuvinte meșteșugite, nici prin înflorituri în cântare, nu ține cuvântări înfumurate și dându-ți importanță, ci în toate să eviți excesul.

Să fii bun cu prietenul tău, ascultător cu superiorul tău, lipsit de răutate cu cei îndrăzneți, iubitor de oameni cu cei batjocoriți și umiliți.

Să îi mângâi pe cei îndurerați, să îi vizitezi pe cei bolnavi și suferinzi, să vorbești cu dulceață în glas, să răspunzi cu zâmbetul pe buze, să fii accesibil tuturor.

Să nu alcătuiești laude la adresa ta, nici să îi îndemni pe alții să o facă, să nu accepți cuvântul mândru, ascunzându-ți cât poți de mult calitățile tale.

În ceea ce privește greșelile tale, tu să fii primul care te acuzi pe tine însuți și să nu aștepți ca alții să te îndrepte…

Cu greșelile celorlalți să nu fii aspru și să nu faci observați repede și cu mânie, nici să îi condamni pe alții pentru greșeli mici, ca și cum tu ai fi întru totul corect. Dimpotrivă, să îi sprijini psihologic pe cei care au greșit și să îi călăuzești duhovnicește. Și să te strădui atât a te feri de slava oamenilor pe cât vor alții să o dobândească. Așadar, nu îți face rău vrând să ieși în evidență înaintea oamenilor, căci mult vei avea de pierdut.

Dumnezeu este adevăratul și marele spectator (adică Cel care se uită mereu la tine). Iubirea ta de slavă deșartă transform-o în strădania de a plăcea Lui, întoarce către El toată atenția ta.

Dumnezeu dă o răsplată strălucită. Sau oare ai dobândit vreo cinste adevărată (veșnică) numai pentru că oamenii te urmează și te aplaudă?

Să fii egal cu cei pe care îi conduci, căci așa cum spune Noul Testament: nu îi obidiți pe cei pe care îi păstoriți și să nu îi stăpâniți așa cum fac conducătorii lumii.

Pentru că cel care vrea să fie primul trebuie să fie robul tuturor, așa a hotărât Domnul. Și în general, să urmărești a dobândi cuget smerit, ca și cum ai iubi cu adevărat smerenia. Iubește-o și ea te va slăvi.

Astfel vei afla calea spre adevărata slavă, cea pe care Dumnezeu o dă. Și Hristos te va prezenta ca ucenic al Său îngerilor Lui și îți va da slavă, dacă urmezi smerenia Lui, a Celui care zice: Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre.

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/06/h_12.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Un preot nou a anunțat că va veni într-o zi și oră anume la o biserică de la țară, spre a sluji. Ajungând în sat – îmbrăcat ca un cerșetor – preotul s-a dus până la viitoarea lui biserică de parohie…

S-a dus de jur împrejurul bisericii unde era așteptat, ca să își înceapă îndatoririle sale liturgice și pastorale, aproximativ peste 40 de minute când era așteptat.

Biserica și curtea erau pline de oameni care îl așteptat pe NOUL PREOT – însă el a cerut de la aceștia bani ca să își cumpere ceva de mâncare…

Însă nici unul dintre oamenii care a venit la biserică nu i-a dat nici măcar un ban.

S-a apropiat de câțiva oameni care i se păreau cumsecade – i-a salutat, însă răspunsul pe care l-a primit a fost în batjocură și plin de ironie sau a fost ignorat.

Părerea pe care oamenii și-o făcuseră era că au în față un cerșetor, un trecător lipsit de adăpost, murdar și urât mirositor.

Așadar, s-a așezat în partea din spate a bisericii și paraclisierul a spus că este fericit să îl prezinte poporului credincios pe noul preot din acea parohie…

Turma era atentă, bătea din palme plină de bucurie și aștepta…

Și apoi omul lipsit de adăpost a ieșit între Sfintele Uși… bătăile din palme au încetat – toți ochii s-au ațintit asupra lui…

Noul preot a luat Evanghelia și a citit din pericopa după Matei, capitolul 25, versetele 31-45:

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.”

După ce a citit aceasta, s-a uitat la credincioși și le-a spus cele trăite de el în acea dimineață…

Mulți au început să plângă, alții și-au plecat capul de rușine. După slujbă preotul a spus: astăzi văd o adunare de oameni care s-au întâlnit unii cu alții, nu o biserică (o comunitate)…

Lumea este plină pretutindeni de oameni obișnuiți, însă nu sunt destui ucenici ai lui Hristos

De fapt când hotărăști să devii ucenic al lui Hristos? Mulți au fost botezați, însă puțini aleg să fie creștini ortodocși adevărați!

A fi creștin este mai mult decât ceea ce crezi tu despre creștinism. Adevăratul creștin este cel care trăiește și împarte ce are cu ceilalți! Dacă:

a) unei persoane nu îi pare rău pentru oamenii care au căzut în diverse necazuri și ispite și trece pe lângă ei cu indiferență…

b) întotdeauna gândește egoist – numai la sine însuși…

c) un om nu iartă datoriile vecinului său…

d) un om este îngâmfat, lipsit de scrupule, fără respect și dușmănos sau ranchiunos și este invidios pe vecinului lui…

e) o persoană nu este respectuoasă cu vecinul său, îl acuză și aruncă vină mereu asupra altora…

f) un om este arogant, ignoră sau batjocorește pe ceilalți oameni…

g) un om îi înșală pe ceilalți oameni, acest om este departe de Hristos și nu se poate numi creștin ortodox!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/06/blog-post_11.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Calea răbdării…

„Să nu îți pară rău de nimic altceva decât atunci când nu poți să ai răbdare în nicio situație. Și aceasta pentru că nerăbdând te păgubești de răsplată veșnică și de mijlocire înaintea lui Dumnezeu. Roagă-te, ca Domnul să îți dăruiască răbdare și bunăvoință din belșug și prin acest tezaur îi vei îmbogăți și pe alții.” (Gheron Efrem Filotheitul)

Și un bonus: doi soți brazilieni au plantat în țara lor, în ultimii 20 de ani, peste două milioane de copaci, reîmpădurind o zonă mare cât, comparativ, nordul Africii:

Unde vrea omul, revarsă și Dumnezeu mila!

Redacția