Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

„Până când moartea ne va despărți?” GREȘIT! Pentru cine iubește cu adevărat, se zice așa: „până când moartea ne va uni pe veci!”

Mai demult, lângă un mic sat din Creta, într-o dimineață, când începea să se lumineze de ziuă, au apărut în larg, pe mare, corăbii cu pirați.

Toți sătenii s-au tulburat foarte tare când le-au văzut, cuprinși de frică și de neliniște și au alergat încolo și încoace spre a se ascunde înainte ca pirații să își pună piciorul pe uscat.

Fiecare făcea ce putea, dar înainte de orice avea grijă de fete, ca nu cumva acestea să cadă în mâinile necredincioșilor. Pe Maria a lui Constantin au ascuns-o în fântână, pe Lena al lui Manole în capătul unei curți mari, iar pe Mitso al lui Anastasie au ascuns-o în spatele stâncii mari din fața turmei de oi, iar de acolo ea urmărea în tăcere ce se întâmpla în sat.

Pirații au ajuns pe țărm și au început să urce malul abrupt spre sat, iar Ioannis a alergat repede la coliba lui, care era la marginea satului. Soția lui, Akrivi, stătea pe prispă și fredona un cântec.

– Vai de mine, Akrivi, hai repede înăuntru și să te ascund undeva, a spus Ioannis înspăimântat, încuind ușa de două ori.

– Dragul meu, ce se întâmplă și de ce vorbești în șoaptă? a răspuns ea.

– Au venit pirații și mă tem pentru tine, să nu cumva să îți facă rău.

Akrivi a început să râdă încet, discret.

– Moșul meu drag, pentru aceasta te tulburi așa de tare? Pentru vlăstarele tinere este pericol, dar nu pentru mine, care sunt trecută de 80 de ani.

El s-a uitat la ea dulce, cu durere. Și i-a răspuns:

– Și dacă te vor privi așa cum te privesc ochii mei?

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/07/blog-post_114.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu