Minunat, nu?
Acum să facem câteva observații, ca să nu ne ia valul de atâtea acorduri muzicale, în miros binecuvântat de tămâie și în cadență sfântă de metanii mari (foarte bune, de altfel):
1. Locul desfășurării: Lavra Peșterilor din Kiev, loc minunat, plin de sfințenie și de Sfinți. Acolo, lângă ceilalți 200 de Sfinți, se află și Cuvioasa Teodora din Carpați (de la Sihla), ale cărei moaște au fost vândute de români rușilor pentru niște… veșminte arhierești. Clar, nu? Cam aceștia suntem…
2. Protosul slujbei este vlădica Onufrie. Trece acum prin momente grele, datorită schismaticilor din Ucraina. Se spune despre el că este foarte duhovnicesc. Atunci de ce nu s-a îngrădit de ecumenism, de ereziarhul Chiril I al Moscovei? Și de ce se roagă la „Ziua Ucrainei” cu toți ereticii și păgânii? Nu așteptăm noi răspuns, dar Dumnezeu da.
3. Specific spiritualității rusești este și fastul. Normal, ei se cred noua, a treia Romă sau noul Bizanț și acolo este nevoie de fast. Cei care intră într-un asemenea mediu trebuie să fie cuceriți, să se simtă mici, lipsiți de importanță, extaziați dacă cineva le… aruncă o binecuvântare etc. Adică se cultivă emoția, un alt tip de dependență, care în niciun caz nu se identifică cu viața în Hristos.
4. Un aspect minunat, pe care l-am trăit în anul 2009, în această Lavră: înainte să se împărtășească, cei ce se pregătiseră prin spovedanie au venit la toți cei din biserică – fie că îi cunoșteau, fie că nu – și și-au cerut creștinește iertare. Sunt mulți credincioși ruși cu viață sfântă, dar prea puțini clerici demni de asemenea credincioși.
5. Mi-a povestit Gheron Sava Lavriotul că s-a dus acum vreun un în Siberia, să cunoască un părinte, care se îngrădise de erezie cu mult timp în urmă și fusese alungat acolo de autoritățile ecleziastice. Parcă Sebastian îl cheamă. Drum lung, mii de km, cu pericole mortale repetate. Când a intrat părintele Sava, gazda l-a întâmpinat și înainte de orice – cu toate că nu îl cunoștea dinainte – i-a spus despre el cele ce trebuia să le îndrepte în viața sa și i-a răspuns la nelămuririle care se adunaseră în suflet poate de ani de zile. Iată unde își ține Dumnezeu oamenii plini de har: ascunși de ochii lumii, nu la marginea drumului, să te duci și să îți rezolvi „problemele” și să nu pierzi nici meciul de la prânz sau filmul favorit.
Să ne dea Domnul gândul cel bun, că tare bate vântul uneori prin mintea… ortodocșilor (de eretici nu mai vorbim, că acolo altcineva ține frâiele minții lor).
Pr. Ciprian
