„Doamne, eu sunt corabia Ta, umple-mă cu fapte bune!”
(Sfântul Ioan de Kronstadt)
De asemenea:
„Zis-a Avva: tot ceea ce facem pentru noi înșine (pentru bunăstarea noastră pământească – n.n.) moare odată cu noi; tot ce facem pentru aproapele nostru trăiește veșnic.”
Redacția
„O, cât de mult trebuie să Îl rugăm pe Domnul, ca să dea sufletului Duhul Sfânt Cel smerit!
Sufletul smerit are parte de o mare odihnă, însă cel mândru se chinuie pe sine însuși.
Cel mândru nu cunoaște iubirea lui Dumnezeu și se află departe de El. Se mândrește că este bogat și cunoscător și slăvit, însă nu cunoaște sfârșitul lui întru sărăcie și osândă, pentru că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.
Însă celui care se luptă împotriva mândriei Domnul îi va veni în ajutor, ca să biruie această patimă.”
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/07/blog-post_676.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Mai demult, lângă un mic sat din Creta, într-o dimineață, când începea să se lumineze de ziuă, au apărut în larg, pe mare, corăbii cu pirați.
Toți sătenii s-au tulburat foarte tare când le-au văzut, cuprinși de frică și de neliniște și au alergat încolo și încoace spre a se ascunde înainte ca pirații să își pună piciorul pe uscat.
Fiecare făcea ce putea, dar înainte de orice avea grijă de fete, ca nu cumva acestea să cadă în mâinile necredincioșilor. Pe Maria a lui Constantin au ascuns-o în fântână, pe Lena al lui Manole în capătul unei curți mari, iar pe Mitso al lui Anastasie au ascuns-o în spatele stâncii mari din fața turmei de oi, iar de acolo ea urmărea în tăcere ce se întâmpla în sat.
Pirații au ajuns pe țărm și au început să urce malul abrupt spre sat, iar Ioannis a alergat repede la coliba lui, care era la marginea satului. Soția lui, Akrivi, stătea pe prispă și fredona un cântec.
– Vai de mine, Akrivi, hai repede înăuntru și să te ascund undeva, a spus Ioannis înspăimântat, încuind ușa de două ori.
– Dragul meu, ce se întâmplă și de ce vorbești în șoaptă? a răspuns ea.
– Au venit pirații și mă tem pentru tine, să nu cumva să îți facă rău.
Akrivi a început să râdă încet, discret.
– Moșul meu drag, pentru aceasta te tulburi așa de tare? Pentru vlăstarele tinere este pericol, dar nu pentru mine, care sunt trecută de 80 de ani.
El s-a uitat la ea dulce, cu durere. Și i-a răspuns:
– Și dacă te vor privi așa cum te privesc ochii mei?
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/07/blog-post_114.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
„Doamne, fă-mă o umbră ca să se odihnească sufletele în jurul meu…”
Recomandăm emisiunea și extrasul text din aceasta:
