Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cine este Capul Bisericii?

Orice ortodox știe răspunsul: Capul Bisericii este Hristos.

Dar – cu ocazia unor „laudatio” contemporane – aflăm lucruri noi:

ÎPS Andrei Andreicuț a spus în urmă cu două zile, în fața patriarhului României și în prezența multor sinodali români, în biserica patriarhală: „Capul Bisericii este Preafericirea Sa.”

Tot „laudatio” este prezentat de agenția de știri basilica aici: https://basilica.ro/preafericitul-parinte-daniel-felicitat-de-sf-sinod-mitropolitul-andrei-patriarh-puternic-pentru-vremuri-dificile/

Apoi același pseudo-ierarh a mai spus – spicuim:

1) „Cu toată deschiderea sa înspre lume, înspre valorile europene și înspre ecumenism, Patriarhul nostru rămâne înrădăcinat în tradiția înaintașilor…”

Mare adevăr a spus aici, căci patriarhul este înrădăcinat în „tradiții” (ambiguu termen), dar dezrădăcinat de Ortodoxia Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești și a nenumăraților noștri înaintași mărturisitori, mucenici, cuvioși etc.

„Valori europene”? Sfântul Nicolae Velimirovici numea Europa: „demonia albă.” Oare aceste „valori” au impus nepedepsirea prin caterisire a unui ierarh dovedit ca fiind homosexual? Tot ele au transformat simonia în adevărata față a „teologiei academice”, mai bine zis a ceea ce urmează după absolvirea unei școli de teologie în România?

Dacă Sfântul Justin Popovici numea ecumenismul – PANEREZIE, pentru cel sărbătorit acum două zile ecumenismul este o valoare?

Interesant este că ÎPS Andrei își începe „laudatio” – ce termen urât pentru un cadru liturgic, dar aceasta se întâmplă când masoneria îmbracă veșminte arhierești… – cu un citat din Minei despre Sfântul Profet Daniel, care se încheie cu o rugăciune adresată Sfântului de către „noi, cei ce te lăudăm cu dreaptă credință…”

Aici este viclenia: cei care zic că îl prăznuiesc pe Sfântul Daniel și sunt lăudați că îi poartă numele AU TRĂDAT ÎN CRETA (2016), cu propria lor semnătură, Sfânta Ortodoxie, adică credința în Dumnezeu cel adevărat, pe care a avut-o Sfântul Profet Daniel și toți înaintemergătorii venirii Logosului-Prunc dumnezeiesc în lume.

Însă ecumeniștii sunt înaintemergătorii antihristului, de aceea Hristos nu mai este Cap pentru ei, ci piatră de poticnire și prilej de folosire a numelui Lui spre înșelarea celor neștiutori și scufundarea lor în erezie.

2) „Patriarhul este figura impunătoare, înțeleaptă, fermă, așezată, senină, limpede în gând, ușor profetică, afabilă, legată de neamul său cu pecetea și rostul credinței, bun până la eminent, teolog, umanist desăvârșit…”

Ce spunea Sfântul Justin Popovici despre papism? Că este suma umanismelor antihristice (adică eretice). Un exponent al acestora, din multitudinea celor de azi? Sărbătoritul patriarh actual al B.O.R.

Ceea ce simțeau cei cotropiți de Baiazid – conform mărturiei eminesciene din Scrisoarea a III-a – era un complex de simțăminte izvorâte din teroare, același cu cel  cu care se „hrănesc” și inimile slujitorilor altarelor din majoritatea eparhiilor din țară, inclusiv din Arhiepiscopia Bucureștilor. Că agenția Basilica are menirea de a contura o altă imagine? Este de la sine înțeles, că doar vorbim la urma urmei de mass-media, care este prin definiție mijloc de manipulare a maselor ignorante.

„Ortodoxia” promovată de Patriarhia Română este un neo-protestantism-umanist social, care nu are nicio legătură cu filocalia și asceza patristică, nici cu mărturisirea dreptei credințe, ci cu dajdia nesătulă a Cezarului. Și nu ne referim la Cezarul politic…

Între 1992-1997 am urmat cursurile Seminarului Teologic „Mitropolit Simion Ștefan” din Alba-Iulia. L-am cunoscut îndeaproape pe ierarhul de atunci al locului, PS Andrei Andreicuț. În anul 5 de Seminar, pe când ne întorceam de la sfințirea unei biserici (aveam un cor frumos de 4 băieți), Preasfinția sa m-a întrebat dacă nu vreau să „mă înfieze”, adică să mă mut din nou înființata Episcopie a Covasnei și Harghitei în cea de Alba. Mi se promitea un viitor frumos (mai ales că am terminat Seminarul și ca șef de promoție, din mila Domnului). Nu am acceptat. Și așa acest colț de rai al României este atât de hăituit de mulți, eu voiam să slujesc acasă, pe plaiurile natale, pe Hristos-Capul Bisericii (același gând m-a readus acasă și în anul 2010, după 6 ani petrecuți în Grecia). Însă un coleg de al meu de an, originar din Bilbor, pe nume Trif Ilie, a acceptat. A fost hotărârea lui, i-o respectăm. Acum este ierarh al Hușilor – PS Ignatie Trif – și are perspective mărețe în față, căci a știut ce parte să aleagă.

Preasfințite Ignatie, te silești și te grijești de multe, însă un singur lucru îți trebuie… – i-ar spune Hristos-Capul Bisericii. Care ar fi acesta? Să îi spui patriarhului, ca om „ușor profetic”, să se lepede de panerezie, să vă dea tuturor ierarhilor B.O.R. pildă bună de întoarcere la Ortodoxie.

Până atunci eu îi urez, ca unui ereziarh ecumenist, așa:

Pocăință curată, grabnică și sinceră, lepădare de panerezia ecumenistă să vă dea Dumnezeu, înainte de întâlnirea, dincolo de pragul morții, și cu profetul Daniel, la Judecata săvârșită de Capul Bisericii – Unicul HRISTOS!

pr. Ciprian Staicu

Notă: mai priviți o dată poza de la început: Hristos nu este printre ierarhi, este DEASUPRA lor, izolat în icoană, dar rămânând real și veșnic Unicul Cap al Bisericii! Să nu uite aceasta cei ce zâmbesc fără griji după ce au fost chemați la slujirea Lui.