Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ridică-te, Gheorghe…!!!



Unora le-a plăcut, altora nu.

Pentru oamenii unui neam care prea mult încă sunt… „încrezători în vorbe goale și în minciuni…”, în orice caz, un suflet a scris o poezie, din suflet:

Respect, Tudor Gheorghe!

De la un Iuda, care-a existat odat,

Vânzându-și propriul salvator,

Trădând pe Acel, care l-ar fi iertat,

Chiar dacă a primit arginți, răsplătitor,

 

S-au perindat prin lume și istorii

Atâția iude, atâți neînsemnați și șterși

De nume, de renume, de „glorii”…

Atâtea patimi de oameni mici, perverși…

 

A mai țâșnit o „Iudă”, ce de curând

S-a prefăcut a fi un pașnic, distins, chiar cultivat

Și-a îndrăznit să-mproaște cu noroi, arzând

Un Nume mare al acestui neam îngenunchiat.

 

Mă-ntreb, cu indignare și durere –

Din ce aluat să fii turnat și să nu-ți pese

Că unui domn, care a-ncercat, cu vrere

Să dea glas, printr-un concert, unei dureri atât de dese,

 

Iar tu, un nimeni, un muritor de rând

Să-i arunci vorbe grele, sudălmi nemeritate

și neînțelese, pricepute doar de cei care, căscând,

Se mai trezesc, vorbind, s-arunce glăsuiri necugetate!

 

Știți voi, oameni de bine, ce înseamnă

S-aduni în versuri și pe strune

Durerea-adâncă a unor suflete care îndeamnă

Să nu le uiți, să amintești, să strigi în lume:

 

De ce au plecat, de ce au jertfit

Și anii lor și viața lor și tot…

Ei și-au dat sângele ca noi să fi trăit

Mai bine, mai frumos, mai cu Hristos și atât!

 

Ce-a făcut acest om, pe care voi l-ați ponegrit?

A scris, a plâns pe strune o durere

A unui neam, care-a îmbătrânit

Tot așteptând ca spaima să se schimbe-n mângâiere!

 

A, vă revoltă, vă atinge-n corzi?

Nu vă convine, vă arde adevărul

Unei lumi furate, ce nu mai are solzi?

I-ați jupuit, i-ați aruncat în moarte, lăsând doar miezul…

 

Voi, cei ce sunteți răsplătiți

Pentru un preț de furt, de jaf, de chin,

Ce primiți premii pentru cei pe care-i jupuiți,

Cum mai puteți avea conștiințe, de dormiți?

 

Pământu-acesta, stropit cu sânge de martir

Voi l-ați vândut, v-ați cocoțat pe funcții,

Pe jilțuri-nalte, de huzur,

Și-acum stropiți venin și fiere, cu oculții!

 

Să nu uitați ca veți da socoteală!

E-un tribunal, mai sus de-acest pământ,

Și un Judecător, în cer, fără-ndoială,

Ce-o să vă-ntrebe tot ce-ați făcut, veți da cuvânt!

 

Prof. Mihaela Cristina Popa,

31.01.2020

Notă: dacă scoatem din concert „norocul” și „dracul”, pomeniți cam des, precum și cam mult rock (bine ar fi fără), rămân și fibre de trăire românească, spre trezirea unui neam român rămas cam fără această trăire… dar care a îmbrățișat „norocul”, vrăjmașul și muzica lui. Mulțumim surorii Mihaela că a scos ce e mai bun din acest eveniment aniversar. Viitorul nostru să nu rămână sub imperiul lui „degeaba”… Iar dirijorului-compozitor îi dorim ca la următorul concert tematic, cu Tudor Gheorghe, să revină la un stil muzical mai puțin neoterist și mai mult tradițional românesc. Că altfel ne pierdem cu totul. Rețineți poezia și vreun vers din inimă al rapsodului…

Redacția

Soarele Împărăției hristice dinlăuntrul sufletului omenesc…

Zis-a Avva: „când ai soarele înlăuntrul tău, ce îți mai pasă cum este vremea afară?”

„Toate vin sau se împlinesc la vremea lor dacă știi să aștepți.”

„Nu există oameni urâți, ci sunt unii care nu pot să își arate frumusețea lor interioară. Și ei nu pot face aceasta pentru că nu iubesc și nu sunt iubiți.”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

 

Infailibilitatea lui „miau”, „ham” și „chiț”…


 

Ce pricepurăm?

– în fiecare an, în data de 17 ianuarie, în multe locuri din lume stăpânite de papistași (filmarea este din Madrid), ereticii amestecă apă cu sare (să nu miroasă a canalizare), poate și ceva esențe aromate (că har nu au, nefiind nici botezați, nici hirotoniți, nici biserică, ci doar… un circ global);

-reprezentanții (câtă frunză și iarbă) ai zoolatriei – adică umilii lor enoriași și nu numai – vin să primească „binecuvântare.” Este „raiul catolic”, unde chiț cu ham și cu miau, bufnița și broasca țestoasă sunt la mare cinste și au drept „animale de companie” pe umilii lor stăpâni idolatri.

Ce treabă avem noi cu ei?

Ortodocșii – adică cei îngrădiți de erezie – nu avem, dar ecumeniștii le pupă picioarele papistașilor și probabil… lăbuțele patrupedelor.

Stai și te întrebi: dacă unul are o cobră pe post de „animal de casă” sau un crocodil (au mai fost cazuri), îl mai mângâi între… urechi? No comment.

Bonus (slujbe papistașe pentru căței):

Redacția

Notă: de astăzi recomandăm să le spunem ecumeniștilor într-un singur fel: circari.

Cuvinte de Duh și învățături ale Sfântului Grigorie Teologul (25 ianuarie)

„Cere de la Dumnezeu să fie milostiv față de tine, însă așa cum și tu ești milostiv cu alții.

Cel căruia i s-a făcut un bine trebuie să își amintească mereu binele ce i s-a făcut, însă binefăcătorul să nu țină minte deloc binele făcut de el.

Să ne câștigăm sufletele prin milostenii față de aproapele, să dăm din bunurile noastre celor săraci, ca să devenim bogați în comori cerești.

Să nu vrei să convingi prin cuvinte, ci prin fapte. Resping învățătura ta care nu se potrivește cu modul tău de viețuire.

Adevărul este simplu, minciuna este complicată.

Cel care refuză tronuri (funcții) pământești le câștigă pe cele cerești.

Legile care sunt dure față de femei au fost scrise de bărbați.

Luminează-te pe tine însuți și să ajungi la curățirea de patimi înainte să îndrăznești să îi luminezi și să îi cureți pe ceilalți.

Ni se va cere să dăm răspuns nu numai pentru fiecare cuvânt și faptă a noastră, ci și pentru timpul primit, chiar și pentru fiecare clipă și minut al unei ore a vieții noastre.

Trebuie să pășim pe calea de mijloc, mai filosofic (înțelept) decât cei cărora nu le pasă absolut deloc de trăirea în virtute și mai omenește decât cei care filosofează fără măsură (fără a aplica în viața lor cele propovăduite – n.trad.).

Nici să nu ai prea mult curaj sau cutezanță, nici să nu cazi în deznădejde ușor. Prima te slăbește, a doua te aruncă la pământ.

Mai bine ca cineva să fie biruit atunci când trebui decât să biruiască el în mod nedemn și periculos.

Ușor duce la înșelare tot ceea ce conține în sine plăcere sau poftă.

Virtutea care nu este trăită practic dispare repede în experiența de viață a diverselor situații (prin care trece omul – n.trad.)

Duhul Sfânt a existat întotdeauna și există și va exista, nu are nici început, nici sfârșit (în timp, adică este Dumnezeu veșnic – n.trad.), ci este întotdeauna unit și împreună-slăvit cu Tatăl și cu Fiul.

Dumnezeul nostru este foc care nimicește răutatea și viclenia.

Omul cu adevărat important acceptă mai degrabă libertatea prietenilor (în a-i spune în față ce gândesc despre el – n.trad.) decât lingușeala vrăjmașilor.

Cei care iubesc virtutea păcii sunt aproape de Dumnezeu și de legile Lui. Iubită pace! Tu ești un bun pe care mulți îl laudă și puțini îl păzesc (cu adevărat)!

Trebuie să fii biruit ca să biruiești.

Dumnezeu se unește și îngăduie să Îl cunoască dumnezeii (adică cei ajunși la desăvârșire, oamenii îndumnezeiși prin har – n.trad.) și chiar atât de mult cât El deja îi cunoaște pe cei pe care îi știe.

Dumnezeirea este infinită și incognoscibilă. Iar singurul lucru care este de înțeles din toate acestea este că Domnul este infinit și incognoscibil (în ființa Sa – n.trad.).

Ai grijă să guști fiere, să bei oțet, să accepți batjocuri, să primești lovituri și injurii, încununează-te cu spinii căii grele spre Dumnezeu, îmbracă-te cu hlamida roșie, primește trestia, lasă să ți se închine în batjocură cei care batjocoresc adevărul. În final, răstignește-te împreună cu Hristos, mori cu El, coboară cu bucurie împreună cu El în mormânt, ca să înviezi împreună cu El, ca să fii slăvit și să împărățești împreună cu El, atât cât este posibil și cât poți să Îl vezi, pe Dumnezeu care este închinat și slăvit ca Treime!”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/01/blog-post_641.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu