Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cine este papa ortodocșilor?

Am primit de la o soră în Hristos acest fragment, dintr-o carte în limba română cu scrisori ale marelui ierarh sârb din secolul al XX-lea, Sfântul Nicolae Velimirovici, supranumit și „Noul Gură de Aur.” Cartea se numește: Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi și a apărut la Editura Sophia.

Varianta pdf (pentru biblioteca dvs):

Duhul Sfant este papa ortodocsilor

Varianta în word (pentru citire directă)

Scrisoarea a 48-a

Unui savant ortodox care întreabă de ce Ortodoxia nu are și ea un papă

„Păi, are. Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul mângâierii şi al puterii lui Dumnezeu – El este ade­văratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş.

Iar în ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor există din fericire un document, scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusa­lim, apostolii au scris vestitele cuvinte: Părutu-S-a Du­hului Sfânt şi nouă… (Fapte 15, 28).

Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de ori­care alta, Lui I se rugau, pe El îl chemau, Lui I se supu­neau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L che­me pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui I se supun necondiţionat.

Dar nu numai mai-marii bisericeşti, ci si mai-marii lumeşti din ţările ortodoxe, miniştrii şi aleşii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, şi cu asta au început lucrarea lor sinodală sau parlamentară. Ace­laşi lucru l-au făcut si-l fac mai-marii din învăţământ. Ştiţi că la începutul anului şcolar ei merg cu elevii lor să îl cheme pe Duhul Sfânt.

Şi Atotbunul, Atotputernicul şi Atotînţeleptul Duh Sfânt toate le îndrumă, toate le întăreşte, toate le insuflă: şi Biserica şi statul şi educaţia. Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dictator pă­mântesc, ci ca un tată – prin înţelepciune şi prin dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi. Iar dvs. ştiţi că în greceşte cuvântul „papa” înseamnă pă­rinte, tată.

Aşadar, în înţelesul corect din punct de vede­re istoric şi moral Duhul Sfânt este Tatăl nostru, este papă al nostru. Şi ce la ce i-ar mai trebui Bisericii Orto­doxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi Însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii – taţii – pământeşti ? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: Şi tată (a se citi papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9). Pace dvs. si sănătate de la Dumnezeu!”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

Notă: astăzi, la aproape 100 de ani de la scrierea acestor minunate cuvinte, invocarea Duhului Sfânt a cam dispărut de pe scena politică și aproape de tot și din educație. Cât despre Biserică, aici din păcate tată devine tot mai mult… panerezia ecumenismului.