Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Săptămâna de hulire ecumenistă a numelui adevăratului Dumnezeu

 

18-25 ianuarie 2020 – împreună-rugăciuni cu ereticii și cuvinte de învățătură…

Analiza ortodoxă a motto-ului biblic folosit acest an de ecumeniști, în corelare cu situația actuală:

Ca să pricepem sensul unui text biblic trebuie îndeplinite mai multe reguli: să fii în același Duh ca și cei care l-au scris (drepți, profeți, apostoli), să ai credința revelată de Hristos (care conform Sinoadelor Ecumenice este cea ortodoxă, iar toate celelalte învățături sunt eretice, fiind date anathemei), dar și să încadrezi în context citatul pe care vrei să îl interpretezi.

Așadar, primele versete ale capitolului 28 (ultimul) al cărții Faptele Sfinților Apostoli, arată cum Sfântul Pavel – înlănțuit fiind – a naufragiat cu corabia în insula Malta.

Iată primele 6 versete ale acestui capitol:

„Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta, iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei din pricina ploii care era şi a frigului. Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.”

Versetul folosit ca motto anul acesta de ereticii ecumeniști este, conform anunțului oficial: „Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită” (Fapte 28, 2)

– din start textul este falsificat; în original se spune: „βάρβαροι παρεῖχον οὐ τὴν τυχοῦσαν φιλανθρωπίαν”, adică în variantele oficiale ale Bibliei românești: „băștinașii nu mică omenie ne-au arătat” sau „locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie.”

– Sfântul Evanghelist Luca folosește cuvântul „βάρβαροι”, adică barbarii, păgânii; ecumeniștii au mai dres-o… a ieșit „localnicii”, ca nu cumva să supere pe cineva cuvântul „păgân.”

– de asemenea, el folosește cuvântul „φιλανθρωπίαν”, care înseamnă „iubire de oameni” (da, putem spune mai pe românește și „omenie”); ecumeniștii îi spun mai… corect politic: „bunăvoință.”

– verbul „a arăta” este la imperfect și se referă la faptul că naufragiații tocmai ieșiseră din mare, salvându-se de pe corabia eșuată, erau uzi, înfrigurați, iar barbarii, comportându-se omenos, „aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei din pricina ploii care era şi a frigului.”

De ce folosesc ecumeniștii acest motto? Pentru că cei care sunt angajați voit și conștient în această gură a iadului, care este ecumenismul, sunt puțini. Ei AU NEVOIE de bunăvoința poporului, ca să își ducă la împlinire agenda.

Care este „agenda”? Nimicirea Ortodoxiei.

Cum se încearcă acest lucru? Prin surparea ei din interior.

Desigur, după adunarea din Creta, 2016 ecumeniștii par că dorm mai liniștiți: acum s-au înfrățit cu toți ereticii, i-au recunoscut ca biserici, i-au depășit pe Sfinții Părinți, care au fost – spun ei – lipsiți de dragoste față de aproapele.

Ce ne spune textul în continuare? Că pe Sfântul Pavel l-a mușcat o viperă: „strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.”

De unde a ieșit vipera? Din pământ, că doar nu era să iasă în foc.

Ce s-a întâmplat cu ea? „El, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.”

Unde a aruncat-o? În foc.

Hulitori de Hristos, ecumeniști în rase și fără, lipsiți de coloana vertebrală a învățăturii patristice,

Pe cine slujiți voi? Pe „vipera” care a ieșit din adâncul iadului și sare la cei care mărturisesc adevărul.

Ce vor păți aceștia din partea voastră? Nimic cu adevărat rău, cel mult le veți aduce cununi de mărturisitori și de mucenici.

Ce va păți vipera pe care voi o venerați ca dumnezeu? Va ajunge în focul iadului.

Voi, slujitorii viperei, unde veți ajunge? Laolaltă cu ea.

Sfârșitul erminiei biblice a citatului-motto

Iată și câteva momente sugestive ale ecumenismului contemporan, cu câte un cuvințel pe post de dedicație-explicație:

1. Francisc, frate drag, uită-te la cer, că după ce ajungem laolaltă cu vipera nu vom mai vedea decât foc nestins:

2. Greu este adevăratul apostolat! Lasă, că noi ne mulțumim cu… imaginea publică:

3. Hai la mama, să îți dea o „binecuvântare” barbară…! Vai, dragă pontifex, dar… nu ai deloc creier în tărtăcuța asta a ta?

4. Oferta ecumenistă: „adevăratul nostru… dumnezeu” (sau asemănarea lui):

Pentru detalii lămuritoare ortodoxe despre lucrarea de „unitate” a tuturor ereticilor și a păgânilor întru adorarea viperei luciferiene găsiți informații destule în Sfânta Scriptură, în actele Sinoadelor Ecumenice, în cărți patristice, în predici ale slujitorilor ortodocși, de ieri și de azi, ai lui Hristos, etc.

Să nu ne rugăm cu ereticii, căci osânda este sălășluirea cu vipera în focul nestins!

Redacția