Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Înșelarea cea mare…


Cine nu a auzit de părintele Efrem Filotheitul?

Iată, a avut loc parastasul lui de 40 de zile. Elementele de luat aminte sunt:

a) oamenii s-au închinat portretului său, pus în mijlocul bisericii, ca unei icoane;

b) a slujit ereziarhul arhiepiscop Elpidoforos al Americii;

c) a fost multă lume și foarte multă evlavie.

Dumnezeu să îl ierte!

Acum haideți să facem o comparație, având în fața ochilor sufletești două icoane (a Sfinților Athanasie și Chiril, patriarhii Alexandriei, a căror pomenire o săvârșim astăzi și a Sfântului Grigorie Teologul, care va fi prăznuit în data de 25 ianuarie):

 

a) Sfântul Athanasie cel Mare a avut parte de zeci de ani, repet zeci de ani de prigoană din partea ereticilor, dar i-a biruit. Sfântul Chiril al Alexandriei a avut de suferit enorm din partea nestorienilor, dar i-a biruit. Sfântul Grigorie Teologul a fost alungat de pe scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului, după ce a readus cetatea aceea de la erezia ariană la Ortodoxie. Cine l-a alungat? Episcopii ortodocși din jurul său. A murit singur, în pustie, neștiut de nimeni;

b) niciodată acești Sfinți și nici vreun alt Sfânt nu s-a rugat cu ereticii. Starețul Efrem s-a rugat cu ereziarhul Elpidoforos (în iunie, 2019), iar ucenicii lui o fac fără nicio problemă. Nicăieri, nici unul nu a spus și nu a făcut ceva public împotriva adunării apostate din Creta;

c) că oamenii au evlavie la personalitatea părintelui Efrem este clar. Și a fost un om dedicat slujirii sociale și vieții ascetice. Dar i-a învățat pe ucenicii lui să lupte pentru adevăr? A dat poruncă să se închidă ușile celor 19 mănăstiri întemeiate de el și să nu fie pomeniți ereticii, după sinodul din Creta? Nu. Așadar, prezența pozei lui în mijlocul bisericii nu este altceva – în fața lui Dumnezeu – decât idolatrizarea unui om. Fiecare dintre noi vom fi judecați pentru ce am făcut. Din păcate, părintele Efrem a murit eretic. Dar vom mai fi judecați și la sfârșitul lumii, și pentru consecințele sau efectele viețuirii noastre pe pământ. Așa că părintele Efrem va da răspuns și pentru miile de oameni (mulți convertiți din dragoste la Ortodoxie) pe care i-a lăsat în erezie. Nimeni nu și-ar dori să aibă parte de asemenea osândă (chiar dacă acum vedem cu câtă slavă este înconjurat numele starețului Efrem).

Să urmăm exemplul Sfinților, că stareți mari actuali care să se îngrădească de erezie nu am văzut, încă, absolut nici unul. Pe cei iubiți ai Lui îi păstrează Hristos în smerenie, căci ei se topesc pentru ca Lumina lumii să lumineze în sufletele oamenilor.

Să nu uităm: om cu viață sfântă nu este cel cu faimă, ci este cel care suferă cu bucurie pentru Hristos! Restul sunt abureli pentru omul năuc al secolului al XXI-lea!

Pr. Ciprian Staicu