Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Mesaj athonit către poporul român, cu ocazia începerii Postului Mare

Ca urmare a rugăminții unor cucernici părinți, pentru întărirea și zidirea duhovnicească și sprijinirea creștinilor ortodocși înfățișăm iubirii vostre câteva gânduri din inimă, cu iubire în Hristos, în adevăr și în ortodoxie.

Trăim vremuri grele și apocaliptice. Toate sunt pline de tulburare, iar credința noastră creștină nu numai că este atacată, dar este și surpată. Puterile întunecate ale antihristului și ale masonerii vor să distrugă Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, să o nimicească, fără însă a lua în seamă cuvintele Domnului nostru, care a spus că: „porțile iadului nu o vor birui pe ea.” (Matei 16, 18) Ca fii credincioși ai Bisericii, suntem datori să luptăm pentru a rămâne în Biserică, având grijă la două lucruri:

1) să ne păstrăm credința neștirbită, așa precum ne-au predat-o Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, care și-au dat și sângele pentru ea;

2) să urmăm prin viața noastră Evanghelia, într-un duh de răstignire și de înviere, având o viață duhovnicească și imitându-i pe Martiri și pe Sfinți, care prin viața lor ne-au dat model și pildă cum să trăim Evanghelia.

Intrarea noastră în perioada duhovnicească a Postului Mare ne aduce aminte de lupta pe care au dus-o Sfinții, de caracterul trecător al vieții noastre și că trebuie să ducem lupta cea bună atâta timp cât Hristos ne dă vreme de pocăință. Să folosim timpul pe care Domnul ni-l dă, ca să nu pierdem viața veșnică în rai.

Primul lucru pe care îl avem de făcut este să ne conștientizăm nevrednicia, păcătoșenia, neputințele noastre, mândria pe care o avem înlăuntrul nostru și păcatele pe care le-am săvârșit. Apoi să ne smerim în fața lui Dumnezeu, după modelul vameșului din Evanghelie („Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”), prin spovedanie și prin pocăință, ca să ne putem despovăra de păcatele noastre și să punem un nou început bun, pentru mântuirea sufletului.

Când ne spovedim la părintele nostru duhovnic, noi să spunem mai întâi că nu am respectat cele două mari porunci ale Evangheliei. Nu Îl iubim pe Dumnezeu din toate puterile noastre și cu toată inima și sufletul nostru și nu îl iubim pe aproapele ca pe noi înșine.

Numai atunci când Îl iubim pe Hristos cu toată inima noastră și cu toată puterea sufletului nostru, atunci lumea în care trăim devine rai. Chiar și ispitele care vin în viața noastră sunt pentru noi încă un mijloc în plus ca să ne apropiem de Hristos. Toate devin lumină a lui Hristos și atunci viața noastră dobândește sens și noi ne bucurăm că nu mai trăim orbește și în întuneric, ci înțelegem scopul pe care îl avem în această viață.

Și din acest motiv, ca să nu Îl pierdem pe Hristos, ducem și această luptă împotriva panereziei ecumenismului, a acestei curse satanice a noii ordini mondiale a masonilor, care luptă cu ură și cu înverșunare împotriva Bisericii lui Hristos, cu scopul de a-i atrage pe toți oamenii la pierzare și a-i băga în iad. Noi, ca ortodocși, rămânem în Biserica Apostolilor și suntem bucuroși că suntem prigoniți, că ne consideră înșelați, că ne calomniază ca fiind eretici, ca schismatici, ca provocatori de tulburare (elemente turbulente), pentru că în felul acesta noi ne arătăm practic iubirea noastră pentru Iisus Hristos al nostru Cel iubit. Și dacă va fi nevoie să ne dăm viața, vom face și aceasta cu bucurie, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că Viața adevărată este Hristos și fără El toate sunt iad și suferință. Numai când Îl avem pe Hristos putem să spunem că suntem vii. De aceea va trebui să ne rugăm unul pentru altul, pentru mântuirea noastră a tuturor.

Urez tuturor fraților noștri iubiți români și celor pe care noi îi cunoaștem îndeaproape și celor pe care nu îi cunoaștem personal, însă ne rugăm în fiecare zi pentru ei și pentru familiile lor, ca Hristos să vă dăruiască raiul și să vă bucurați acolo împreună cu toți Sfinții, iar noi să fim într-un colțișor al raiului și să ne bucurăm împreună cu voi. Să avem un binecuvântat Post Mare, iar cu ajutorul și cu binecuvântarea Sfinților să ajungem la Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.

Gheron Sava Lavriotul

Pentru cei interesați, varianta pdf:

Cuvant duhovnicesc athonit la inceputul Postului Mare (2020)

Un sfat venit din Grecia pentru înaltul tron patriarhal de pe Colina Bucuriei (cui?) și pentru alți întâi-stătători

„Potirul Vieții, adică Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Sfânta Împărtășanie. Este prefacerea pâinii și a vinului, prin pogorârea Sfântului Duh, în Preacuratele și Sfintele Taine.

Se aude că cu prilejul pandemiei pregătite (dinainte) și repetate, unii vor da Sfânta Împărtășanie prin lingurițe de plastic de unică folosință (chipurile ca să nu se răspândească virusul cel nou…).

Se zice că în România se încearcă… și deja se practica așa ceva.

Să nu ni se ceară ca preoți să facem așa ceva. Dacă ne vor cere, atunci pur și simplu: nu ne vor mai găsi (ne vom îngrădi de ei).”

Pr. Antonis Soueref

Până una alta, există și soluții la noua boală…

(este un filmuleț; dacă nu merge automat, apăsați pe imagine)

Și un sfat bun, mai ales în Postul Mare:

Traducere:

„Când diavolul îți aduce aminte de trecutul tău, tu amintește-i de viitorul lui.”

„Cu lingurița” spre trădarea lui Hristos

Ceea ce voi relata s-au petrecut în viața mea, deci nu provin dintr-o altă sursă.

Între anii 1997-2001 am fost student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Când s-au încheiat anii de studii a avut loc, în vara anului 2001, înainte de examenul de licență (cred, nu mai sunt sigur, este posibil să fi fost după) depunerea jurământului de credință față de Ortodoxie. Evenimentul a avut loc în biserica-paraclis „Sfânta Ecaterina”, de lângă sediul Facultății. A venit și Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost multă lume, moment emoționant etc.

În cuvântul său, patriarhul de atunci a spus lucruri foarte frumoase, potrivite momentului festiv, ne-a îndemnat să fim statornici în credință etc (nu știam eu pe vremea aceea ce ecumenist era, dar asta a fost problema lui). Așa a vrut Dumnezeu ca eu să mă aflu atunci în biserică, în mulțimea de absolvenți, aproape de tronul patriarhal, din naos, partea dreaptă, unde ședea patriarhul. În timpul cuvântului său, membri clerici ai consiliului profesoral, care slujiseră la Te-Deum-ul oficial, au ieșit în fața sfântului altar, pe solee. Cum priveai spre altar, primul din partea dreaptă era pr. prof. dr. Vasile Răducă (cel cu care mi-am și făcut lucrarea de licență; din 170 de studenți la pastorală, cursuri de zi, doar 6 inși am îndrăznit să ni-l luăm cu profesor îndrumător, căci era foarte dur).

Așadar, patriarhul Teoctist și pr. Vasile se aflau cam față în față, la distanță de vreo 3-4 metri. Nu știu dacă a fost intenția să facă aceasta, dar poate că văzându-l pe pr. Vasile (pe care normal că îl știa), patriarhul a abordat în finalul cuvântului și subiectul împărtășirii cu mai multe lingurițe.

Fac o paranteză: pr. Vasile Răducă slujea (cred că și acum) la biserica Crețulescu, aflată vis-a-vis de Sala Palatului. Cu câteva săptămâni înainte fusesem personal într-o duminică acolo, împreună cu un coleg cu un an mai mare, pe nume Eugen (acum consilier eparhial pe unde prin Moldova), care era cântăreț bisericesc la acea biserică. Eu m-am dus să îi predau profesorului meu manuscrisul lucrării de licență, m-a primit cu drag, am cântat la strană și, cu stupoare… am văzut cum împărtășea pe oameni cu mai multe lingurițe: erau de plastic, după ce folosea una, o trecea printr-un vas cu apă (așa, cum speli vasele), și era pusă deoparte. M-am smintit, dar nu am spus nimic, decât că m-am hotărât că orice se va întâmpla în viitor, la biserica aceea nu voi mai merge niciodată la slujbă (cred că a fost prima mea îngrădire din viață, făcută fără să îmi dau seama pe atunci). Menționez că nu m-am împărtășit în acea duminică (deși eram diacon, nu am slujit, ci am stat la strană; m-a ferit Dumnezeu).

Revenind: patriarhul Teoctist a spus că este o blasfemie să folosești lingurițe de unică folosință la împărtășirea credincioșilor. Și s-a uitat fix la pr. Vasile. Eu am prins acea privire și m-am uitat – ca unul care știam că îl are în colimator (majoritatea nu aveau habar) – să văd reacția pr. Vasile Răducă. I-a înfruntat privirea, nu a schițat niciun gest, ca și cum despre altcineva era vorba. Cred că nici patriarhul nu se aștepta la așa lipsă de reacție sau la o asemenea înfruntare. Așa că patriarhul a dat înapoi, nu i-a spus verde în față: să nu mai faci așa ceva sau iubiți absolvenți, să nu faceți precum profesorul vostru aici de față, ci a tăcut înfrânt. Tristă situație!

Însă anii au trecut și acum noul patriarh oferă gir patriarhal acestei practici. Cu siguranță până acum ea nu a avut un singur exponent. Ceea ce nu a avut a fost o mână arhierească în stare să oprească hulirea lui Hristos. A venit însă o mână ecumenistă care dă undă verde. De ce? Din ură față de Hristos, din necredință în prezența și în lucrarea Lui îndumnezeitoare. De unde această ură? Din loja masonică.

Închei cu un mesaj personal către PS Ignatie Trif (am fost colegi de seminar la Alba-Iulia, între anii 1992-1997), care a reacționat ca ierarh împotriva anunțului hulitor al patriarhiei: Preasfințite, îmi pare rău că ești ecumenist, dar îmi pare bine că măcar acum ai luat atitudine. Să îți ajute Hristos să te îngrădești de ecumenism. Oricum, după acest cuvânt de împotrivire la mesajul patriarhal șansele de a mai crește în ierarhia BOR ți-au scăzut dramatic (cel puțin cât este pe tron acest patriarh). Dar cu siguranță Hristos știe asta. Și te așteaptă la mărturisirea adevărului. Ai ajuns ce ți-ai dorit în tinerețe: episcop. Sinodul din Creta te-a adus în starea de pseudo sau minciuno-episcop. Fii mărturisitor, că doar ești om de la munte (Bilbor, Harghita), ai curaj de ardelean, teologie multă știi, de ce să nu le folosești spre slava Bisericii, întru mărturisirea adevărului, urmând Sfinților Părinți?

Cu urări de bine,

pr. Ciprian Staicu

Cum se drege… busuiocul, în secolul al XXI-lea, de către patriarhul mason Daniel

Episcopul Siluan al românilor din Italia îi îndemna pe oameni să se folosească de izvorul plin de har al Sfintele Taine, nu să se lase cuprinși de panică.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române îndemna oamenii să nu se teamă și să participe la slujbele Bisericii.

Comunicatul de presă al Patriarhiei Române le recomanda credincioșilor să nu mai sărute icoanele și să se țină departe de Sfânta Împărtășanie sau să vină cu lingurița de unică folosință de acasă (aceste îndemnuri au provocat indignare în toată lumea ortodoxă, nu numai în România, întrebându-se grecii: „la urma urmei, Biserica crede în Hristos, în Sfintele Taine?” – cumplită întrebare, nu?).

În finalul telenovelei, patriarhul Daniel emite enciclică pastorală, în care susține că cele apărute în comunicatul menționat mai sus era numai „pentru cei slabi în credință.”

Cam acestea sunt datele cronologice ale epidemiei de ateism în Patriarhia Română.

Propuneri din partea unor membri ai Bisericii Ortodoxe Române, îngrădiți de panerezia ecumenistă și de ierarhii apostați eretici:

a) dacă tot sunt vizați cei „slabi în credință”, atunci propunem ca la slujirile ierarhilor B.O.R. în sobor fiecare să își aducă lingurița de acasă, ca să își împărtășească separat pe mirenii care i-au însoțit la praznic, nu cumva să se îmbolnăvească unii de la alții, că oricum Hristos a ajuns pentru ei decor, nu mai este Dumnezeu atotputernic;

b) dacă ierarhii și preoții ecumeniști nu s-au igienizat bine pe mâini, le va fi interzis să se împărtășească cu Sfintele Taine (clericii primesc Sfântul Trup în mâna dreaptă), așa că adio slujbe în sobor (deocamdată, până vine… vaccinul „salvator”);

c) în situația nedorită a legalizării obligativității vaccinării, primii să fie vaccinați „cei slabi în credință”, desigur în frunte cu patriarhul Daniel;

d) devreme ce se acceptă la nivel patriarhal că unii fii ai Bisericii pot fi lăsați să moară fără a fi împărtășiți (în lipsă de linguriță proprie), atunci să crească taxa de înmormântare (ar fi un prilej nimerit pentru rotunjirea fondurilor pentru finalizarea Catedralei Naționale);

e) dacă cei „slabi în credință” sunt abandonați în afara sferei credinței ortodoxe înseamnă că patriarhul Daniel este adeptul eugenismului (adică al exterminării controlate de sistem a celor slabi și neputincioși, supraviețuind numai membri „rasei” superioare – în cazul acesta chiar se potrivește, căci sunt și purtători de… rasă);

f) să se interzică tuturor ierarhilor masoni din B.O.R. să se mai împărtășească cu Hristos, căci nu pot sluji și mamonei și lui Dumnezeu (începe Postul Mare, au vreme de pocăință, să se lepede de Lucifer și de toate capcanele lui).

Post cu folos!

Redacția

70% din veniturile din publicitate ale mass-media din întreaga lume vin de la firmele farmaceutice

Nu ne vom lăsa vaccinați, otrăviți, omorâți de agenții noii ordini mondiale!!!


Termenul de “Autism” a fost introdus publicului și în Manualele de Medicină pentru a se acoperi o mare crimă care se săvârșește zi de zi pe întreg pământul, și pentru a se crea iluzia că e ceva inerent să existe și copii autiști. Adevăratul diagnostic pentru copiii cu Autism este acesta: intoxicați cu Mercur”.

Mengele nu a murit, ci s-a multiplicat și upgradat peste tot, de la foștii fondatori Big Pharma din clanul Rockefeller, până la complicii din sistemul corporatist! 

Și pentru că se trezește lumea și află adevărul despre vaccinuri, cei răi acționează pe repede înainte cu sperietoarea “coronavirusului chinez” intens mediatizat, doar doar se vor găsi suficient de mulți manipulabili care să accepte Legea Vaccinării Obligatorii. Dacă la 11 Septembrie 2001 s-a intrat oficial în epoca Terorismului, în ianuarie 2020 s-a intrat la Wuhan în epoca BIO-TERORISMULUI.

Ce vreți de la noi?

În urmă cu mai mulți ani s-a lansat filmul Independence Day. Iar în acel film la un moment dat președintele S.U.A. îl întreabă pe un extraterestru: Ce vreți de la noi? Răspunsul lui a fost simplu: Să muriți! (cu toate că era doar o secvență, dialogul dintre om și demon avea o sămânță de adevăr).

Recomandăm:

Priviți filmul și vedeți activitatea criminală și secretă a guvernelor lumii. Cum vine moartea din aer. În atmosferă se pulverizează cu viruși: gripă aviară, SARS, gripă porcină

Cât despre noul virus… nu el este problema, ci vaccinul pe care îl pregătesc cei interesați, pentru… nimicirea populației lumii (desigur, mulți și-l vor face benevol, ca să fie: moarte… la cerere).

Redacția

Doamne, Îți mulțumim că ne-am îngrădit de ateii aceștia!

„Soluția salvatoare” a Patriarhiei Române:

https://www.mediafax.ro/social/patriarhia-romana-recomanda-evitarea-sarutarii-icoanelor-din-biserica-arhiepiscopia-romano-catolica-le-recomanda-credinciosilor-sa-nu-mai-dea-mana-cu-ceilalti-participanti-la-sf-liturghie-18901018

Să te crucești nu alta. Ce concluzii tragem? Că pentru Patriarhia Română:

a) icoana este doar un obiect, nu este o prezență, ceea ce înseamnă că în fapt Colina Bucuriei este o peșteră de iconoclaști;

b) Sfântul pictat pe icoană este doar o imagine, nu o realitate vie, nu cineva din cer care poate fi prezent și în biserică – nu degeaba unele icoane plâng, izvorăsc mir, se mișcă sfinții pictați în ele. Așadar, Patriarhia apărătoare a homosexualilor și a tuturor ereticilor este aghiofobă – adică se teme de Sfinți, de fapt îi urăște.

c) prin cărțile de istorie scrie – este drept că azi nu se mai prea citesc la Teologie, acolo a rămas doar plicul și pila – că străbunii noștri făceau procesiuni cu Sfintele Icoane și cu Sfintele Moaște și se izbăvea neamul de molime cumplite sau dădea Dumnezeu ploaie după o secetă îndelungată sau îi alunga pe vrăjmași etc etc. Azi? Păi cum să se dea jos din limuzine prea-mincinoșii ierarhi ecumeniști, să facă procesiune cu poporul? Vai, Doamne, că dacă tușește unul în timpul procesiunii se împrăștie tot clerul ca potârnichile?

Lăsând gluma la o parte, este clar că, din păcate, nu mai este pic de credință, de rușine și de bun simț românesc la cei care vând tot – lumânări, mir, icoane, parohii, suflete – numai să nu li se strice traiul bun.

Cât despre împărtășirea cu lingurița adusă de acasă – probabil că Patriarhia va insista pentru lingurițe de aur sau de argint, pe care apoi le va… păstra în tezaurul Colinei. Mai bine să ia legătura cu pr. Macarie de la Oituz, el are deja brevetul împărtășirii prin poștă, fără niciun risc de … contaminare de la om la om (sau de la credincios la preot).

Așa că imaginea de la început arată de fapt că ura față de oameni care se află în sufletele sioniștilor este prezentă și pe Colina Bucuriei, și unii și alții au același spurcat dumnezeu, gata să fie înscăunat: antihristul.

Redacția

Bonus: un articol mai vechi, dar elocvent:

Patriarhul Daniel contrazice flagrant pe sfantul ioan gura de aur referitor la atitudinea ortodocsilor-fata de comunitatile evreiesti