Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Din mândrie unii îngeri au ajuns draci, iar unii oameni au au ajuns eretici…

Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mândrie

„Precum răsadul și pomul necurățit de crengi uscate nu poate să crească, așa și omul mândru nu poate să se mântuiască dacă nu-și va curăți mândria prin smerenie și prin pocăința cea plecată. Că la înălțime se suie sufletul celui mânndru, iar de acolo întru adâncul iadului se pogoară.

Deci, precum rodul putred, netrebnic este grădinarului, așa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci dracilor bucurie le face.

Că pentru mândrie au fost lepădați îngerii din cer și diavoli s-au făcut. Gândul cel smerit la ceruri urcă pe om și împreună cu îngerii a dănțui îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor.

Rugăciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu și precum greutatea de roade rupe ramurile, așa mândria pierde sufletul cel îmbunătățit.

Omul mândru este ca pomul ce nu are rădăcină și degrabă cade, așa și cel mândru, în prăpastia iadului se pogoară. Pentru ce te înalți, omule, tină fiind și cenușă, pentru ce cu mândrie iscodești, o, nerecunoscătorule? De ești mare cu dregătoria, să ai smerenie și să nu disprețuiești pe nimeni.

De păcate străine să nu întrebi, ca să fii slăvit în ziua judecății și să nu lași scârbit pe cel ce plânge, ca să nu ți se treacă cu vederea rugăciunile tale.

Omule sărac, cine te-a zidit pe tine sau de unde ești luat? Întru ce îți pui nădejdea, că nu te temi de Dumnezeu, ci te mândrești și prin trufie rău îți pierzi sufletul tău? Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pământ ești și nu după multă vreme în pământ iarăși vei merge; acum mândru, iar după puțin hrană viermilor.

O, omule, cunoaște-ți neputința ta și nu te mai mândri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepăda de Ziditorul tău. Cercetează firea ta și vezi pe rudeniile tale, pentru că și ei de aceeași fire sunt. Și nu te lepăda prin mândrie de firea ta. Măcar de ai fi și tu bogat, iar acela ar fi sărac, înaintea lui Dumnezeu acela poate fi mai sus decât tine.

O, bogaților, nu vă mândriți cu averile voastre, cu cele stricăcioase nu vă lăudați. Dumnezeu singur este bogat, având bogăție nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră. Până este liniște, rânduiți-vă în pace cele spre mântuirea voastră. Pentru că bogăția omului lui îi este dată spre izbăvirea lui.

Dumnezeului nostru slavă!