Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cei mici știu de ce… Cei mari se dau de ceasul morții…

Atenție la… trecerea străzii! Stânga, dreapta… Că în Sus nu se prea mai uită nimeni.

Soluția în această perioadă nu este grea:

Ieri în Râmnicu Vâlcea la o biserică ortodoxă se slujea afară; toți cei prezenți aveau măști pe față… inclusiv preotul. Oare cum s-a împărtășit clericul respectiv?

Azi la Sf. Gheorghe, județul Covasna, preoții ecumeniști au anunțat la o biserică faptul că nu mai primesc pe credincioși înăuntru, ci vor sluji ei singuri, cu ușa închisă. Au adoptat „modelul” grec, cu toate că la noi nu s-a hotărât închiderea clericilor pe dinăuntru (desigur, fiecare cu masca lui…)

Am ajuns de râsul iadului: fără fețe, fără chip, înstrăinați, abandonați de „slujitorii” Domnului – de fapt, acum se dau cărțile pe față. Cum zicea Hristos? Că păstorul cel „năimit” (angajat) când vede lupul, lasă oile și… FUGE (inclusiv de Sfânta Liturghie)!

La vrăjmașul nevăzut nu se mai gândește nimeni? A, ne-a păcălit chiar înainte de Duminica Sfintei Cruci, când sărbătorim sfărâmarea „țestei” demonului. Dar e viclean, acum și-a pus… mască.

Și acum… înapoi la post și la rugăciune; este de ajuns cu atâta panică!

Dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu, vom ajunge să vorbim singuri (izolați în casă):

Redacția