Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ecumeniștii virusați…

Abordăm aici următoarele situații, spre informarea celor interesați și nepanicați:

1. În Cipru, doi ierarhi (Neofit de Morfu și Athanasie de Limasol) la început nu s-au supus ordinelor statului ateu și au continuat slujbele. Până de Bunavestire, când au închis bisericile și ei, slujind înăuntru, fără oameni.

2. Patriarhia Georgiei continuă să fie singura cu o atitudine ortodoxă față de panica virusului. Credincioșii pot participa la slujbă, chiar dacă în biserică vor sta la 2 metri distanță între ei.

3. Biserica Greciei a dat o enciclică de Bunavestire, în care se spune că „noi toți cântăm în biserică în cinstea Maicii Domnului.” Care toți? Că nu este nimeni. S-au încuiat pe dinăuntru, poporul a rămas acasă. Ieri, de Bunavestire, care este și sărbătoare națională, arhiepiscopul Ieronim nici măcar nu s-a dus la biserică, deși nu este bolnav. Nu le pasă lor nici de popor, nici de Dumnezeu, doar frica de moarte i-a cuprins (rezultat al ereziei).

4. La Patriarhia Ecumenică ieri – de Bunavestire – patriarhul Bartolomeu a stat în strană, nici măcar pe tronul patriarhal, nu s-a împărtășit. A slujit un singur preot cu un diacon, s-au împărtășit ierarhii sinodului patriarhal (vreo cinci dintre ei), care s-au împărtășit după preot și diacon, doar cu omoforul pe ei. Patriarhul a rămas la strană.

Concluzia: nu ei se feresc de Hristos, ci Hristos S-a scârbit de atâta erezie, schismă, masonerie, minciună, manipulare. Dea Domnul așa să rămâneți, cu bisericile goale, ca pe vremea Sfântului Marcu Eugenicul, până vă veți îngrădi de ecumenism!

Sursa – site https://www.romfea.gr/

pr. Ciprian Staicu

Notă: noi, românii, nu am auzit – mai ales prin cercurile patriarhale – de Aspazia Oțel Predescu? Ea a fost băgată în temniță, în întuneric, cu șobolani care mișunau. Ce șansă avea să scape? Doamne Iisuse… Și nu i-au făcut șobolanii niciun rău.

Dar de ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor au auzit? Băgat la carceră, în cameră plină cu fecale pe jos, la -25 grade temperatura „ambientală”, iar el s-a pus în semnul Crucii pe jos, cu fața în jos, un alt deținut (doctor de meserie) s-a pus, la îndemnul lui peste el, spate în spate, cu mâinile întinse a cruce și au zis Doamne Iisuse… până au venit comuniștii – după două zile – să ia cadavrele, dar au găsit trupuri vii, calde și totul se topise în jur (iar ei în rugăciune au fost luați din ordinea timpului și ținuți în lumina necreată în tot acest răstimp).

Concluzia pentru CLERICII români ecumeniști de azi: NU AU NICIUN DUMNEZEU! Scuze, dacă sunt masoni (ca majoritatea celor mari), au un dumnezeu: dracul. Care le dă frică și groază și nepăsare față de turmă și hulire de Hristos, până când le va lua și sufletele, ca să se ducă la „sinodul din noua Creta” (scuze, iad) (termenul sinod vine din grecescul sinodos = sin + odos = cei care merg pe aceeași cale)