Cu rugăciunile Sfinților: Marcu Eugenicul, Grigorie Palama, Fotie cel Mare și Andrei Criteanul, îmi fac datoria de preot ortodox prigonit de ereticii ecumeniști să dau un răspuns personajului arhicunoscut din video-ul de mai sus.
Când eram la facultate, părintele profesor de Misiologie (arhidiacon Petre David) – materie la care pe vremea aceea (anul 2000) se predau toate argumentele ortodoxe necesare pentru a combate orice fel de eretici, între timp s-a metamorfozat în Misiune și ecumenism, având drept coloană vertebrală neortodoxă iubirea față de ecumenism – spunea că trebuie să cunoaștem bine ce învață ereticii, să avem „materialul clientului”, ca să putem să îi combatem eficient. În acest caz, iată un material video… la cald.
1. Părinte Calistrat, eu sunt – din mila Domnului – primul preot ortodox român care am fost judecat de către ereticii ecumeniști, de care m-am îngrădit după adunarea din Creta (iunie, 2016). Nu am luat în seamă hotărârea lor, nu pentru că nu mai aveau har, ci pentru că sunt eretici. Am în minte cuvintele Sfântului Marcu Eugenicul, care a spus – îngrădit fiind de toți ceilalți arhierei din vremea lui, care trădaseră Ortodoxia la Sinodul de la Ferrara-Florența (de care amintiți tangențial în predica dvs de mai sus): „cu cât mă îndepărtez mai mult de ei (adică de episcopii apostați sau de filo-uniații vremii lui), cu atât mă simt mai aproape de Dumnezeu.” Aceasta o spunea un Sfânt, pe care Biserica, Sfânta Ortodoxie, îl pomenește în fiecare an în data de 19 ianuarie. Pe sfinția voastră deocamdată vă pomenesc câteva zeci de mii de ascultători ecumeniști, pe care îi catehizați cu un ton plin de siguranță, acceptând cu smerenie idolatrizarea dvs de către ei. Nu cred că acesta este un argument pentru a ajunge în ceata Sfinților, dar veți trăi și veți vedea… cu toții ne vom întâlni cu Hristos la Judecată.
2. Asemenea ieromonahului Macarie Banu, și părintele Calistrat folosește amplu mișcarea brațelor în predică, tot felul de mișcări, liniare, circulare, concentrice etc. Psihologic vorbind, atunci când un orator dă mult din mâini are de fapt un complex de inferioritate – desigur mascat sub o atitudine de superioritate – sau, mai grav, argumentele pe care le îndrugă sunt false și au nevoie de valuri, pentru a năuci auditoriul, a-i paraliza funcția critică a rațiunii și a înghiți gălușca teologică oferită.
3. Părintele Calistrat spune despre antiecumeniști că sunt: dezaxați, lepre, oameni fără căpătâi, inși ieșiți din Biserică, înfierbântați la minte etc. Vă mulțumim, am luat la cunoștință. Acum să vedem care sunt argumentele care îi stau împotrivă:
a) vorbește în video-ul de mai sus în mod repetat de bun simț. A jigni persoane pe care nu le cunoști în niciun caz nu face parte din spectrul bunului simț, ci mai degrabă se înscrie în paradigma tradițională românească: cine zice, ăla e;
b) Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol nu a fost o invenție a cuiva mai puțin important decât părintele Calistrat, ci a fost dat de Sinodul condus de Sfântul Fotie cel Mare, care – apropo de „romano-catolici” – spunea că aceștia NU SUNT BISERICĂ (cum îi consideră părintele Calistrat);
c) Îngrădirea de erezie a fost practicată de toți Sfinții, fără excepție. Părintele Calistrat a citit probabil numai cuprinsul manualului de Istorie bisericească. Dacă ar fi cercetat ce scrie în el – fără alte trimiteri bibliografice – ar fi văzut că TOATE Sinoadele Ecumenice au fost făcute de oameni care s-au îngrădit de erezie. Ceea ce înseamnă că: ori acceptăm ce spune părintele Calistrat – că cei îngrădiți ar fi în afara Bisericii – și atunci înseamnă că toți Sfinții Părinți ai TUTUROR Sinoadelor Ecumenice au fost în afara Bisericii (ceea ce frizează absurdul, dar nu și în anumite bărbi care adesea țin în mâna dreaptă crucea cu capul în jos) sau înseamnă că părintele Calistrat nu are acoperire sau semnal – cum se zice azi – în teologia patristică;
d) exemple cu o româncă din Italia, cu o bătrânică ce știe acatiste sau cu ecumeniști de seamă, precum ÎPS Antonie Plămădeală au darul de a vrăji pe cei care stau cu gura căscată și dacă intră musca și dacă nu, dar pentru un ortodox rămân valabile alte repere: Sfântul Justin Popovici, Sfântul Marcu Eugenicul, Sfântul Grigorie Palama etc etc, potrivit cărora nu din ură le spunem ereticilor că sunt în înșelare – apropo, niciodată în istorie un ortodox nu a luat la bătaie pe un eterodox – ci din adevărată dragoste, pentru că propovăduirea sau teologia lor este o minciună, fără fundamente biblice sau patristice, deci nu au cum să ajungă la mântuirea în Hristos, pentru simplul fapt că merg exact în direcția diametral opusă ei.
Nu mai continui, că poate părintele Calistrat nu a auzit de lucrarea Biserica și ecumenismul, scrisă de Sfântul Justin Popovici. I-o recomand. O găsește gratuit și pe net. Acest Sfânt Justin a fost cel mai mare dogmatist al secolului al XX-lea, recunoscut de toți ortodocșii. Nu a fost vestit pe internet – nu a apucat vremuri așa strălucite – dar a murit îngrădit de panerezia ecumenistă și este declarat SFÂNT al Bisericii.
Urez părintelui Calistrat spor la citit această carte și îi lansez invitația ca oricând, oriunde, să ne aflăm față în față, la o discuție publică, pe care să o filmăm și să o poată viziona oricine – chiar și în direct (singura condiție este ca fiecare să venim de acasă înarmați cu bun simț și să avem bunăvoința de a respecta pe celălalt când vorbește, iar Adevărul ne va face liberi). Știu că i-ar surâde ideea, îi place să se audă și nu are de ce să se teamă de un personaj net inferior lui, dar care îl provoacă, pentru că părintele Calistrat manipulează în mod eretic învățătura de credință, înșelând pe mulți. Din păcate, ortodocșii – nu ecumeniștii – când îl aud, își astupă urechile. Dar mare este Dumnezeu!
pr. Ciprian Staicu
