Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 14: Sfântul Gavriil Georgianul și… Răstignirea Domnului!

Iubitului nostru părinte Gavriil, în Săptămâna Mare a Pătimirilor Domnului, nu îi plăcea împrăștierea atenției, nu spunea glume, nu râdea, era foarte gânditor. Trăia cel mai mare păcat pe care l-a săvârșit omenirea – Răstignirea lui Hristos.

În Vinerea Mare, cu voce cutremurătoare, puternică și plină de durere, el striga:

Ajutor…! Ajutor…! Hristos poartă pe umerii Lui Crucea spre Golgotha!

Nimeni nu putea să nu plângă atunci în biserică. Credincioșii îngenuncheau și plângeau cu multă durere…

În timpul Sfintei Liturghii, părintele Gavriil a spus de la amvon, cu lacrimi în ochi:

Nu o lăsați… Nu o părăsiți pe Maica Domnului! Acum ea suferă! Acum toți creștinii ortodocși sunt alături de Maica Domnului… Cine îndrăznește să o părăsească? Trebuie să fim alături de ea… Este Maica Domnului! Ea suferă pentru chinurile și pentru moartea Fiului ei!

După tot ce vedeau și auzeau, toți cei prezenți la slujbă credeau că părintele Gavriil a văzut cu ochii lui Răstignirea lui Iisus Hristos

(din cartea Cununa Starețului)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu