Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Campania ortodoxă „Sunt sănătos, mulțumesc Domnului!” (episodul 48): Îngerul, ascetul și duhul lumii apostate…

Odată Dumnezeu a trimis un înger la un pustnic ca să îi arate acestuia că mulți oameni nu vor să se mântuiască sau vor să se mântuiască în felul lor (după voia lor).

Așadar, îngerul i-a spus pustnicului:

– Haide împreună cu mine, ca să îți arăt ciudățeniile (lucrurile stranii, absurde, fără sens) lumii.

L-a luat cu el și după ce au mers o vreme s-au întâlnit cu un om care tăiase lemne din pădure și acum încerca să le care de acolo în spate. Le-a făcut legătură și a încercat să o ridice. Însă ele erau foarte grele și nu putea să le urnească. Le-a lăsat acolo și s-a dus să mai taie și alte lemne. Le-a adunat și le-a adus, legându-le apoi de celelalte și încercând să le ridice pe toate. Dar cum să le ridice acum, devreme ce nu le-a putut ridica pe primele, la început?

Au mai mers și au întâlnit un alt om, care încerca să scoată apă dintr-o fântână. Însă nu putea să scoată apă, pentru că găleata era găurită și așa se chinuia în zadar.

Au mai mers și au ajuns la o biserică. Aceasta avea ușă scundă, iar un cavaler, călare pe cal, voia să intre cu tot cu cal în biserică, fără să coboare de pe cal. Dar pentru că ușa bisericii era scundă, el nu putea intra.

– Ce vrei să mă înveți prin acestea? l-a întrebat pustnicul pe înger.

Și îngerul i-a spus:

– Am vrut să te învăț că aceasta este lumea! L-ai văzut pe primul om, care în loc să mai împuțineze cantitatea de lemne, a mai adăugat și altele. Aceștia sunt oamenii care recunosc că au păcate, dar în loc să le împuțineze, să renunțe la ele, ei mai adaugă și altele și nu se schimbă în bine.

Celălalt, cu găleata, îi reprezintă pe acei oameni care fac fapte bune, care fac milostenii din slavă deșartă, din interes sau din bunuri (averi) furate. Ei fac milostenii la aziluri de bătrâni și vor ca numele lor să fie scris în ziare pentru aceasta, foc o donație la biserică și vor să fie trecut numele lor în mod oficial (în pisanie sau undeva la vedere). Faptele lor bune sunt fără răsplată de la Dumnezeu, deoarece sunt făcute fără smerenie și nu din sudoarea unei munci cinstite.

Al treilea, cavalerul, îi reprezintă pe acei oameni care sunt egoiști și nu vor să se smerească. Sunt cei care se cred pe ei înșiși vrednici să intre în biserică și cred că Biserica are nevoie de ei, nu ei de Biserică. Ei vor să devină membri ai Bisericii în felul lor și cred în felul lor. Însă acest mod de viață, ca și cele două dinainte, au parte numai de iad, nu de altceva.

† Dimitrios Panagopoulos

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/05/blog-post_60.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu