În această perioadă nu sunt puțini cei care provoacă sau cel puțin se străduie să provoace (jignească, hulească) cele sfinte ale credinței noastre ortodoxe. Prin cele ce spun lasă să se răspândească diferite idei legate de Taina Sfintei Împărtășanii.
Însă nu puține sunt mărturiile păstrate în viața și în operele Sfinților Părinți că în ceasul Sfintei Liturghii vedeau ceea ce se întâmpla acolo cu adevărat. Adică nu vedeau doar pâinea și vinul care doar ar simboliza Trupul și Sângele lui Hristos, ci vedeau pe viu în fața lor în Sfântul Potir că este Trupul (Carnea) și Sângele lui Hristos, pentru că Sfântul Duh Se coboară peste Sfânta Masă și preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Hristos.
Dacă fiecare dintre noi ar vedea însă aceasta clar cu ochii săi, așa puțin credincioși cum suntem, cine s-ar mai împărtăși? Cine s-ar mai face unul cu Cel Unul (s-ar uni cu Unicul)?
Însă în afară de Sfinții Părinți nu puțini sunt cei care au văzut această minune și au consemnat-o, dar și alții au trăit evenimente minunate legate de Sfânta Împărtășanie.
Așadar, în urmă cu aproximativ 17 ani, în satul Gavalu, care se află aproape de Lacul Trichonida (în Grecia, la aproximativ 85 km nord de orașul Patras – n.n.), am văzut și am trăit un eveniment minunat, pe care puțini îl știu, dar probabil că a venit momentul ca să vi-l împărtășesc.
Bunica mea, Spiridoula D. Karahaliou, a fost o bătrânică credincioasă și smerită, cu o inimă bună, a fost trecută prin greutățile vieții în deceniile anterioare, iar în ultimii ani suferea de diferite boli, unele de multe timp, fapt însă de înțeles pentru o persoană trecută de 80 de ani, ar putea spune cineva și sunt de acord cu aceasta.
(Lacul Trichonida – văzut din aer și un apus de soare văzut de pe malul lui)
Datorită greutăților și vieții grele cu munca la câmp și îngrijirea oilor, i se încovoiase trupul. Ar fi putut să fie comparată cu icoanele Sfântului Serafim de Sarov, în care și acesta este înfățișat încovoiat de spate, cu un bastonaș în mână. Cam așa și bunica Spiridoula, se învârtea prin casă și singurele cărți pe care le citea erau niște cărticele cu Viețile Sfinților, în timp ce nu se oprea din a o sfătui pe mama mea (fiica ei) să ne pună pe noi, fiii ei, să ne rugăm și să facem metanii.
Plinirea vremii însă sosise sau mai bine spus se apropia. Bunicuța Spiridoula cea mult pătimitoare de atâtea boli a început să nu se mai ridice din pat și să fie chinuită și de alte boli, în timp ce a început și o formă de demență până acolo încât la un moment dat nu mai putea decât doar să se ridice drept în pat și nimic mai mult.
Era o dimineață destul de rece când bunicul nostru, Spiridon E. Karahalios, ne-a dat telefon și ne-a spus că bunica nu se simțea deloc bine. Cu toate că s-a trezit, nu își deschide deloc ochii și nu reacționează la nimic, iar doctorul din sat, care fusese anunțat, spunea că probabil până acolo a fost aprinsă candela vieții ei.
De îndată a fost anunțat și părintele Hristofor, parohul din Gavalu, ca să vină și să o împărtășească, în timp ce și noi am plecat spre sat. Când am ajuns, am văzut-o cu durere pe bunica, pe care o ridicaseră în șezut în pat și era învelită cu pături, lângă șemineu, ca să nu răcească.
Orice i-am spus, nu am primit niciun răspuns. Iar ochii ei erau complet închiși, ca și cum ar fi fost într-o stare de comă, ca și cum nu se trezise, nu știu cum să exprim exact în cuvinte starea ei.
Sfânta Sophia din Klisoura (o bunicuță simplă și sfântă)
Noi, nepoții, eram foarte mâhniți și încercam să o facem să reacționeze, vorbindu-i, pentru că și în momentele de demență, pentru că eram nepoții ei iubiți, ne recunoștea, dar acum nu am primit niciun răspuns, nu a avut nicio reacție. Era ca un om viu-mort.
S-a auzit soneria și s-a deschis ușa, iar părintele a intrat în cameră în tăcere, cu Sfântul Potir în mâini și în timp ce intra pe ușa camerei, care era la aproximativ 1, 5 metri de patul în care ședea bunica Spiridoula, deodată ochii bunicii s-au deschis.
Avea acum ochii larg deschiși, după ce ore întregi nu i-a deschis deloc, însă acum i-a deschis, când preotul a intrat în cameră cu Sfântul Potir.
Dar nu numai ochii i s-au deschis și au început să strălucească de bucurie, dar bunica însăși se străduia să se ridice din pat în timp ce preotul se apropiase de ea, ca să îi sărute mâna și făcea diverse mișcări ca să se ridice, în timp ce preotul a rupt tăcerea și a zis: mătușă Spiridoula, nu te ridica, nu îți fă griji, totul este în ordine, stai așa cum ești, nu este nici o problemă…
Și atunci bunicuța s-a liniștit și a stat așa până s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, iar apoi ochii ei au strălucit zile întregi, în timp ce până atunci nu se mai întâmplase niciodată așa ceva. Această întâmplare nu am văzut-o numai eu, ci toată familia noastră, chiar și preotul… desigur preotul văzuse destule cazuri asemănătoare și nu a fost foarte impresionat…
Și au trecut apoi doi ani până când bunica Spiridoula, atunci când nimeni nu se aștepta, a plecat în înălțime, la Cel pe Care Îl iubea așa de mult.
Mai mult, în ziua plecării ei la Domnul, era în luna noiembrie, a început să plouă torențial și prognoza meteo era că în toată țara s-a așternut un val de vreme rea. Însă dimineața, cu puțin înainte ca părintele să vină acasă, ca să facă slujba panihidei și să o însoțească apoi la biserică, ploaia a încetat și a ieșit soarele, ca și cum ar fi fost o zi de vară și vremea aceasta a ținut până ce s-a terminat înmormântarea, după care din nou a început furtuna (vremea rea), care desigur nu se oprise în zonele din jur.
Minunile care se petrec zilnic sunt multe și desigur unele dintre ele nu sunt făcute cunoscute. Multe însă învață lucruri bune și ajută. Și multe dintre ele au legătură cu Sfânta Împărtășanie.
Sunt mii referirile la astfel de minuni, petrecute în spitale, cu muribunzi și cu grav bolnavi. Sfânta Împărtășanie constituie esența vieții liturgice a creștinilor ortodocși. Chiar și dacă unii nu credeau în Hristos, până de curând nimeni nu ajunsese în punctul de a huli această Sfântă Taină (așa cum se întâmplă acum cu disputa cu lingurița și cu virusul, dar și cu împărtășirea la cutiuță, fără preot, în stilul sectei macaro-niliste de la Oituz – n.trad.)…
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Sursa – https://www.romfea.gr/diafora/36928-ena-thaumasto-gegonos-me-tin-theia-koinonia-stin-gabalou-aitoloakarnanias
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
