Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

68. Preacurata linguriță – Tron al lui Hristos, Logosul întrupat

Iubiți ortodocși (adică cei îngrădiți de erezie),

Hristos a înviat!

Mă gândeam acest cuvânt să îl încep altfel, ca să nu se supere cei mulți nemenționați:

Iubiți și preacinstiți „nebuni pentru Hristos” (adică ortodocși) și jalnici ascultători (adică ecumeniști, securiști, schismatici sau alții care mai citesc cele de mai jos),

Azi ascultam o predică a unui părinte grec, care spunea tare fain: dacă noi spunem – am mărturisit-o mereu – că ne împărtășim din linguriță cu Hristos, spre iertarea păcatelor, spre sănătate și spre mântuire, adică spre curățirea de orice rău, cum de este posibil să cugetăm că lingurița cu care am primit pe Hristos ar fi obiect de întinare cu vreun virus? A gândi așa este blasfemie!

Părintele de vrednică pomenire Athanasie Mitilineul din Grecia spunea că există un „bună ziua” pe care ți-l dă Dumnezeu – când te cheamă să împlinești voia Lui cea sfântă și astfel să îți sfințești – liber – viața, dar există și un „bună ziua” al satanei. Care ar fi acela?

De exemplu, în raiul primordial, când diavolul s-a apropiat de Eva și a ispitit-o – vorbind cu ea, a început cu siguranță cu un cuvânt de salut, iar apoi încet-încet i-a adus îndoiala în suflet referitoare la iubirea lui Dumnezeu și a convins-o să nu asculte de El.

Alt exemplu ar fi ecumenismul. Acesta vorbește tot timpul – prin agenții lui de obicei rasofori și mitrofori, dar și prin mireni dăștepți și cu CV kilometric – despre iubire. Să ne iubim, să ne acceptăm, să nu ne certăm, să fie pace și unire. În practică, văzând ce se întâmplă ne dăm seama că această „iubire” de fapt este o curvie. În ce sens?

În sensul în care – să ne aducem aminte din cărțile Vechiului Testament – atunci când evreii părăseau Legea Domnului și viața curată și se amestecau cu păgânii, profeții trimiși de Logosul dumnezeiesc îi numeau: „popor desfrânat (curvar) și păcătos.”

Așadar, acum aproape 4 ani a avut loc o adunare de ierarhi în insula Creta. Unii s-au dus să își arate „mușchii” (puterea de șefi), alții să le facă alai sau galerie. Important este că acolo nu a fost sinod. De ce? Pentru că numai întâi-stătătorii au votat hotărârile (exprimate prin texte oricum aranjate de dinainte), restul „au luat act” și „au făcut istorie”, adică un nou „sinod tâlhăresc” în istoria Bisericii.

Ce au hotărât ei acolo? În esență, au hotărât că se leapădă de Biserică. Dar s-au exprimat șerpește. Au spus că toate celelalte „confesiuni” sunt „biserici.” Adică toți ereticii sunt membri ai Trupului lui Hristos.

Sfântul Apostol Pavel ne atenționează că Trupul lui Hristos nu este cel al unei desfrânate, adică nu este îngăduit ca cineva să afirme și să creadă că cei care nu mărturisesc pe Fiul conform Evangheliei (și nu sunt botezați ortodox) pot face parte din Trupul lui tainic, adică Biserica.

Așadar, cei 25 de ierarhi români au fost la întâlnirea de cinci stele cu ceilalți în Creta, au venit acasă, au prigonit pe ortodocșii care nu s-au supus blasfemiilor acceptate de ei și viața a mers înainte, așa cum se construia și Catedrala Mântuirii Neamului.

S-a spus despre noi, cei îngrădiți de erezie, adică ortodocși (care nu ne-am lepădat de Trupul Domnului, nici nu am curvit cele ale credinței, ci ne-am străduit să urmăm sutelor de generații de creștini de dinaintea noastră, în atitudine, mărturisire și slujire), că „am ieșit din Biserică.” Fals! Nu numai că nu am ieșit, dar acum ecumeniștii au ajuns în stradă, în timp ce noi avem unde sluji și nu folosim nici măști, nici măsuri pro-satelit de identificare și urmărire.

(Bietul vlădica, nu s-a gândit că pățește așa ceva; și mai era și în direct, probabil pe internet; însă dacă L-au hulit pe Hristos și s-au lepădat de învățătura Lui, acum a venit vremea să fie și ei umiliți de hulitorii oficiali de Dumnezeu, poate așa își vin în fire și se leapădă de ecumenism)

Ecumeniștii au crescut generații de „ascultători”: ce zice Sfânta Patriarhie e sfânt, ce zice vlădica e sfânt, ce zice părintele e sfânt! No, amu în vremuri de trădare a credinței tot ce zic aceștia a rămas sfânt, fără excepție? Ascultătorii spun că da. Veți sta acasă și veți cânta Hristos a înviat de la balcoane? Daaaa… Stați neîmpărtășiți până ne hotărâm noi cum „vă rezolvăm”? Daaaa….. Săriți și în fântână, în cap, triplu tulup cu dublu axel? Daaaa…. Dacă noi ne ducem în iad, veniți cu noi? Daaaaa……

Vă prezentăm, din surse ecumeniste, oferta pentru ascultători și smeriți:

1. Scaune goale, la distanță regulamentară:

(Desigur, poză din Grecia, care e „fruntea”, ca Banatul pe la noi…; observați că scaunele goale au și o poză cu coronavirusul pe ele, ca să fie sigur parohul că nimeni nu se apropie de țeposul ăla mic, ariciul poznaș al lui tata…)

2. Icoane interzise

(Cel care a filmat spune încet, în limba greacă: iată, așa au ajuns icoanele noastre, asta le-ați făcut…)

3. Împărtășire în „stil nou”


Am și o veste bună pentru ieromonahul Macarie Banu de la Schitul Oituz: poate să ajungă episcop sau măcar arhimandrit! De ce? Din acest motiv:

În articolul luat din sursa de mai jos se spune că acest nene, pe nume Igor Sava, un protopop al schismaticilor din Ucraina, împreună cu un alt „cleric” de acolo a inventat Liturghia pe net. Credincioșii stau în fața transmisiunii în direct la tv sau pe net, au în fața ecranului pâine și vin și apă caldă și când nenea Igor le „sfințește” pe cele de pe masa unde se află el, se „sfințesc” (transformă) prin internet și toate celelalte.

Un fost rocker, altfel un domn prezentabil, la costum… S-au dezis repede schismaticii de el, oficial, în scris. Nu au putut să îl caterisească, nici nu au îndrăznit ei să facă asta, pentru că știu că de fapt nu este hirotonit, cum nehirotoniți sunt și ei.

Dar dacă sunt sub oblăduirea patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, tătuca ecumenismului, papa Răsăritului (și prietenul PF Daniel al României), băieții aceștia nu au… probleme. Ca și ieromonahul nostru Macarie, care a înroșit netul cu predicile lui la ziduri goale, nici el nu are griji, că s-a pus bine cu vlădica locului.

Oricum, în practica de la pustie a părintelui Macarie este o gravă problemă de aprovizionare: trebuie să le dea el împărtășania la kg, la cutiuță, nu fan curier (sau mai știi), pe când ucrainenii ăștia s-au descurcat live. Cum ar zice românul: i-a luat fața!

Să fie sănătoși toți și să le dea Hristos pocăință tuturor ereticilor ecumeniști, schismaticilor și hulitorilor de pretutindeni ai Sfintei Euharistii!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/05/blog-post_122.html

a consemnat

pr. Ciprian Staicu