Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

91. Nu suntem singuri, ci Dumnezeu este alături de credincioșii Lui fideli

Îngerul Domnului îl ajută pe Cuviosul Alipie să termine de pictat icoana Adormicii Maicii Domnului

Un creștin evlavios a cerut ca să se picteze icoana Adormirii Maicii Domnului de către Cuviosul Alipie. Promisese că va duce la biserică icoana cu ocazia praznicului Maicii Domnului, pe 15 august, și a cerut să fie gata icoana din timp.

Însă după puține zile Alipie iubitorul de Dumnezeu s-a îmbolnăvit grav. Plecarea lui din această lume se apropia. Astfel că îi era imposibil să împlinească cele cerute.

Creștinul respectiv s-a mâhnit foarte tare. A venit la Sfântul Alipie, care se afla în pat, în stare gravă, rugându-l să găsească o soluție astfel încât să fie gata icoana pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Nu te mâhni, fiul meu, i-a răspuns Sfântul Alipie, cu voce stinsă. Să ai încredere în Dumnezeu și în sfântă voia Lui. Icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se va afla la locul ei în ziua praznicului.

Mângâiat de cuvintele Sfântului, creștinul s-a întors bucuros la casa lui.

Cu toate acestea, când creștinul acela a venit în ajunul praznicului ca să ia icoana, a constatat că aceasta nu era terminată, în vreme ce Cuviosul Alipie se îmbolnăvise și mai tare. Dezamăgit, atunci acela a spus:

Părinte Alipie, de ce nu m-ai anunțat în legătură cu starea sănătății tale? Aș fi găsit un alt pictor, care să îmi picteze icoana. Am promis că mâine o voi duce la biserică. Ce voi face acum? M-ai făcut de râs! Nu mă așteptam la așa ceva de la tine!

Fiul meu, i-a răspuns Sfântul cu blândețe, oare din lene nu am pregătit icoana ta…? Să știi că Domnul poate și numai printr-un cuvânt al Lui să picteze icoana Maicii Lui. Eu desigur deja mă pregătesc să plec din această lume, așa cum mi-a descoperit Dumnezeu. Pe tine nu te voi lăsa însă mâhnit.

Cu toată promisiunea Sfântului, însă, creștinul a plecat tulburat.

Însă, iată! Peste puțin timp a intrat în chilia Sfântului un tânăr strălucitor și luminos. A stat în fața șevaletului și a început să picteze tăcut icoana Adormirii Maicii Domnului. Sfântul se uita la el cu atenție. Mai întâi tânărul a pus foiță de aur pe icoană. Apoi a început să aștearnă culorile cu o viteză uluitoare. În trei ore deja terminase de pictat icoana! Apoi s-a întors către Sfântul țintuit la pat și i-a spus:

Părinte, îi lipsește ceva icoanei? Am greșit cu ceva?

Foarte frumoasă icoană ai făcut, îngere al lui Dumnezeu, i-a răspuns acesta. Dumnezeu te-a ajutat să o faci minunată.

După aceasta pictorul trimis de Dumnezeu a luat icoana în mâinile sale și s-a făcut nevăzut.

Între timp, creștinul care comandase icoana nu a putut să închidă ochii toată noaptea, din pricina marii lui mâhniri. Se lumina de ziuă în 15 august, praznicul Adormirii Maicii domnului. Praznicul, din păcate, se va face fără icoana ei!

Dimineața creștinul s-a ridicat din pat cu inima plină de întristare și s-a dus la biserică. Încă nu se luminase bine de ziuă. A fost primul care a ajuns la biserică. Putea să plângă nederanjat de nimeni acolo pentru neîmplinirea făgăduinței lui.

Însă de îndată ce a intrat în biserică, ce să vadă?! Icoana, foarte frumoasă și strălucitoare, era așezată pe analogul (suportul) ei!

Doamne, miluiește! a strigat acesta și a căzut la pământ, crezând că are o vedenie. Însă cu cât trecea timpul începea să se convingă de faptul că icoana era adevărată.

Cu frică și cu cutremur și-a adus aminte de certitudinea Cuviosului Alipie și de încredințarea că icoana va fi gata pentru sărbătoarea Maicii Domnului.

Plin de evlavie s-a ridicat și s-a întors acasă, ca să îi anunțe pe membrii casei lui și toți au alergat cu mare bucurie la biserică, ținând în mâini lumânări și tămâie. S-au uitat la icoana care strălucea ca soarele, atât de mult încât nu puteau să se uite direct la chipul Maicii Domnului. Au căzut la pământ și s-au închinat Preacuratei, tremurând de emoție.

După terminarea slujbei, acel creștin evlavios a venit la starețul Lavrei Peșterilor și i-a povestit minunea. S-au dus apoi împreună la fericitul Alipie. Starețul l-a întrebat:

Părinte Alipie, cum și de către cine a fost pictată icoana comandată de acest om?

Acesta le-a povestit atunci cele întâmplate.

Îngerul Domnului a făcut-o, a spus el. El a dus icoana la biserică. Și uite! Același înger stă acum aici lângă mine, așteptând porunca Domnului, ca să ia sufletul meu. Îl vedeți? Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Și cu aceste cuvinte Cuviosul Alipie și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sursa – https://apotihizousaekklisiaenerimo.blogspot.com/2020/05/blog-post_14.html

traducere din limba greaă de

pr. Ciprian Staicu