Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Luptătorii anti-ortodoxie la taifas „ortodox”

chirila cu ghica

(este o poză, varianta jpg nu a fost acceptată – cred că nu a vrut Sfântul Efrem – de la începutul filmării cu titlul: Tainele apocalipsei cu Viorel Ghica si Mihai Silviu Chirila; fain titlu, nu?)

De multă vreme mi s-a povestit despre un personaj pe nume Viorel Ghica. Nu știu dacă într-adevăr așa îl cheamă, nici nu e treaba mea. El se auto-intitulează luptător anti sistem și ortodox. Despre lupta lui pe net nu mă voi exprima eu aici, îmi este de ajuns să observ că își ascunde chipul. Astfel de „luptători” nu sunt altceva decât niște profitori de pe urma bunului simț al ascultătorilor lor (dovada sunt și apelurile lui Ghica din mesajele de pe youtube că cine vrea să facă donații să îl consulte în privat; nici măcar nu lasă un număr de telefon, ci insistă ca cei doritori să facă aceasta). Cât despre Chirilă, măsura te-ologiei lui se vede din cuvintele lui (vom vedea mai jos).

Interesant este că în acest video, Ghica se substituie de la început cu o imagine a părintelui Nil Dorobanțu. Bine a ales, revelator despre adevărata lui identitate: un înșelat, ucenic al pr. Grigorie Sanda, la rândul lui ucenic al lui guru Macarie Banu, „fabrica de împărtășanie.”

Ghica și Chirilă se salută în acest video reciproc cu „Doamne ajută.”secta lui Chirilă se află în comuniune cu secta macaro-niliștilor am văzut clar la conslujirea clericilor ei reprezentativi, în urmă cu vreo doi ani, la Bănceni, adică s-au împărtășit toți acei clerici, dintre care amintim pe pr. Claudiu Buză (unul dintre „păstorii” sectei visarioniste la ora actuală), pr. Macarie Banu și ceilalți – detalii în articolul scris atunci:

Cei ce sunt în același duh…

La ora 2, minutul 50, secunda 25 (acolo am dat clic, să aud ce vorbesc indivizii aceștia „luptători”, în niciun caz nu am ascultat 3 ore și jumătate, ci 10 secunde au fost de ajuns), Chirilă, folosind chipurile textul Sfintei Scripturi și vorbind despre suflarea de viață, spune de la el, din mintea proaspăt luminată, că mai întâi omul a fost creat așa ca un animal, ca un robot, dar apoi i s-a dat sufletul, iar concluzia lui este că inteligența artificială – subiectul în discuție – nu va avea suflet.

Să vedem de fapt ce spune Scriptura:

„Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”” (Facere 1, 26)

„Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facere 1, 27)

Iar în capitolul doi se spune iar:

„Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (Facere 2, 7)

Deci, NICĂIERI nu se spune că Dumnezeu ar fi lăsat vreun interval temporal între crearea omului din țărână și dăruirea sufletului său. Mai exact, conform teologiei ortodoxe – nu celei ecumeniste, în care este OFICIAL licențiat Chirilă – Dumnezeu creează sufletul fiecărui om în momentul concepției, adică al fecundării celor două celule, de la tată și de la mamă. Sufletul nu există nici dinainte de concepție (această învățătură se numește preexistențianism și a fost condamnată ecumenic de Biserică la Sinodul al V-lea Ecumenic, odată cu persoana lui Origen, inițiatorul ei), nici după aceea, ci deodată cu concepția.

Desigur, în cazul lui Adam, el nu a avut strămoși – mamă și tată – dar nicăieri Sfânta Scriptură nu îl compară cu vreun animal sau orice altceva, ci se spune că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Crearea animalelor a fost un alt capitol din Geneză, chiar dacă anterior creării omului.

Cu alte cuvinte, explicațiile pe șest a la Chirilă au ca și consecință depărtarea ascultătorilor de teologia ortodoxă. Desigur, cine s-ar pune cu personaje așa de vocale în lumea virtuală precum Chirilă, Ghica și alții asemenea? Ei bine, pentru mine e simplu, nu îi bag în seamă. Azi am dat întâmplător peste ei. Poate așa a vrut Dumnezeu. De altfel ce om normal la cap ar putea să ia în seamă sacul de injurii pe care în mod public asemenea personaje le aruncă asupra mea și a părintelui Sava Lavriotul, de ani de zile? A-i lua în seamă ar însemna contaminarea directă cu capvid neortodox.

În schimb, de câțiva ani noi ne-am angajat într-o altă lucrare – pe care ei o numesc „grupare”, „sectă”, „schismă” bla bla bla. Ea de fapt are ca rod cartea care azi iese din tipar și care face praf – cu argumente sinodale ecumenice (nu ecumeniste) – toate nălucirile „marilor luptători” cu buzunarele subscrișilor pe youtube și donatori prin paypal. Dar fiecare ce caută, aceea găsește.

Fapte, nu vorbe!

Iar tot fapte sunt și următoarele:

1. Vlădica Longhin niciodată nu s-a îngrădit de ecumenism.

2. Vlădica Serafim de Pireu a slujit și cu ecumeniști și cu cei care îi pomenesc pe schismaticii ucraineni fără probleme.

3. Pr. Nil Dorobanțu nu este sfânt, ci un hulitor al Sfintei Biserici și al Tainelor ei.

4. Singurul care îl întrece în înșelare este pr. Macarie Banu, fabricantul de împărtășanie la kg, desigur împărțită la cutiuță, pentru „vremurile din urmă.” Să nu uităm că pr. Macarie pomenește pe ierarhul lui ecumenist, potrivit propriei lui afirmații. Așadar salutul „Doamne ajută” pe axa Ghica (mască Dorobanțu)-Chirilă este elocvent.

5. Absolut toate iconomiile prezentate cu vâlvă de pr. Serafim Zisis – desigur, în traducerea șchioapă de ambele membre inferioare din limba greacă a pr. Matei Vulcănescu – ca bază a iconomiei practicată și de sectarii dorobanțiști, visarioniști și chiriliști, sunt demontate pe larg, prin analiză istorică și teologică ortodoxă în cartea de mai sus.

Ce ar mai fi de spus? Că atâta vreme cât va exista lună, unii vor face ca lupii și o vor saluta cu spor. Alții, deși batjocoriți la foc continuu, își vor vedea de îngrădirea de erezie, de studierea învățăturii Sfinților Părinți (nu de măsluirea acesteia, făcută cu pompă de familia Zisis) și de luminarea căii pentru cei care, din dragoste față de Hristos și de Sfânta Biserică Ortodoxă, s-au îngrădit de erezie și de eretici, întru nădejdea mântuirii.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

pr. Ciprian Staicu