Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O analiză pertinentă a mascaradei ecumeniste menite a vârî pe gât omenirii Noua Ordine Mondială, prin „munca asiduă” a lui Francesco, papa pro pederastie

Recomandăm acest articol:

https://evz.ro/ce-a-cautat-biserica-romana-la-mascarada-ecumenica-de-la-roma.html

Articolul este pe mai multe pagini, de aceea îl inserăm și aici:

Ce a căutat Biserica Română la Mascarada Ecumenică de la Roma?
„Pe 20 octombrie 2020, în ziua din săptămână dedicată de romani zeului Marte, a avut loc la Roma o mare Adunare pentru Pace.
La convocarea Papei Francisc, au fost prezenți lideri ai principalelor confesiuni ale lumii: creștini, musulmani, evrei, budiști, hinduși și sikși. Ortodocșii au fost reprezentați de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, pe care Papa l-a numit „fratele meu”.

Musulmanii au fost reprezentați de Mohammed Abdelsalam Abdellatif, secretar general al Comitetului Superior al Frăției Umane, care a adus un mesaj din partea Marelui Imam de la Al-Azhar, Ahmed Al-Tayyeb.

(Comitetul Frăției Umane a fost înființat în 2019 de Papă și Al-Tayyeb, primul rezultat palpabil fiind Casa Familiei Avraamice, un ghiveci inter-religios construit lângă Abu-Dhabi, biserică, moschee și sinagogă, în același timp.)

Printre invitați s-au mai numărat rabinul francez Haim Korsia, reprezentantul budiștilor Shoten Minegishi sau episcopul Heinrich din partea Bisericii Evanghelice Germane.

Primatul anglican, arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, „nu a putut veni din cauza pandemiei”.

La adunarea de la Roma a participat și Biserica Ortodoxă Română, reprezentată de IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale.

După o rugăciune separată, desfășurată în locuri adecvate – creștinii în bisericile lor, evreii la sinagogă, musulmanii într-o sală a primăriei (!) – fiecare invitat a aprins câte un pălimar de ceară, care semăna mai mult a torță olimpică decât a lumânare.

A urmat o predică a Papei și semnarea de către toți participanții (deci și de IPS Iosif) a unui Apel pentru Pace.

Să ne tragem un moment sufletul și să ne adunăm ideile: de ce un Apel pentru Pace? Ce s-a întâmplat recent pe Pământ și noi nu am aflat? În afara conflictului – destul de restrâns – reizbucnit în Nagorno-Karabah, ce alte războaie noi au mai apărut, pentru a justifica această etalare de butaforie ecumenică?

Ba, mi se pare, cel mai periculos focar – împotriva ISIS – a fost stins, cu intervenția tăioasă a lui Putin și Trump, două personaje mult blamate de Papă, fără ca Suveranul Pontif să convoace vreo „olimpiadă inter-religioasă”. Deși o vorbă bună pusă de Francisc amicului Al-Tayyeb ar fi fost mai de folos prin 2014-2015, când capetele creștinilor cădeau ca spicele.

Pentru cei mai vârstnici, care au apucat anii 1980, expresia „Apel pentru Pace” și altele adiacente, folosite în belșug la Roma, amintesc flagrant de Nicolae Ceaușescu. În încercarea de a-și consolida bruma de independență pe care și-o dobândise față de Moscova, scorniceșteanul a scos din mânecă un tertip oltenesc: Lupta pentru Pace.

Periodic organiza mitinguri în care românii, care începuseră să moară de foame și de frig în case, urlau să-și verse bojocii: „Nu vrem arme nucleare” și „Ceaușescu – Pace”.

În fabrici și uzine, prin secții și birouri, au fost prinse pe pereți lozinci mobilizatoare de genul „Nu bombei cu neutroni”, cu varianta sa de-a dreptul mortală „Jos bomba”.

Oț, dar cu școală puțină, Ceaușescu se inspirase din „Cursul scurt de Istoria PCUS” despre campania din anii 1950 prin care Moscova orchestra manifestații „muncitorești” împotriva „militarismului și imperialismului american”, încercând să-și acopere/legitimeze propria înarmare.

De atunci datează ziceri nemuritoare, precum „Imperialist american / Cădea-ți-ar bomba-n ocean / Căci, iată, pacea acum are / O bombă încă și mai tare”.

A urmat fatidicul an 1968, când tineretul occidental a simțit efectiv că nu mai poate de pacea lumii.

Juni cu coșuri pe față, în care clocotea hormonul neutilizat, puneau flori în armele soldaților („flower-power”) pentru ca în momentul următor să arunce în ei cu pietre din caldarâm și să mai pună câte-o bombă, ici-colo.

Istoria a demonstrat că, de pe urma unor astfel de „apeluri pentru pace” câștigă totalitarismul și războiul. Vietnamul este exemplul este cel mai elocvent, dar Asia, America Latină și Africa sunt pline de multe altele.

Agenții infiltrați, trădătorii și idioții utili fac presiuni sociale uriașe în țările democratice, îngăduite tocmai de sistemul liber de aici. În dictaturi, mitingurile pentru pace sunt de neimaginat în afara inițiativei Partidului. Acesta fiind primul agresor la adresa păcii.

(Vi-l puteți imagina pe Xi Jinping care, auzind de înduioșătorul Apel de la Roma, după și-a șters discret o lacrimă din colțul ochiului oblic, a semnat pe dată un decret prin care a tăiat 10% din arsenalul chinez?)

În schimb, oricât le-ar părea naivilor de paradoxal și imoral, din cursele înarmării câștigă libertatea și pacea. Exemplul Reagan, care a pus capăt Războiului Rece prin înarmare, sufocând URSS, este cel mai la îndemână.

Și atunci? Ce va să zică acest „Apel pentru Pace”, scos de Papa Francisc acum de sub sutana sa albă?

Un prim indiciu ne este dat de un paragraf din documentul semnat pe 20 octombrie. Iată-l:

„În această piață a Capitoliului, la scurt timp după cel mai mare conflict din istorie, națiunile care s-au războit au legat un Pact, întemeiat pe un vis de unitate, care apoi s-a realizat: Europa unită.”

Este vorba de tratatul din 25 martie 1957 pentru crearea Comunității Economice Europene, strămoașa Uniunii Europene de astăzi.

Așadar, pentru semnatarii documentului, UE reprezintă „un vis de unitate… realizat”. Și un exemplu de urmat de către întreaga lume.

Începem să ne dumirim: „Apelul pentru Pace” inițiat de Papa Francisc și semnat de liderii principalelor confesiuni, susține o Nouă Ordine Mondială. Un UE planetar.

(Atunci când cerea „Pace” și „Dezarmare”, Ceaușescu nu uita să pomenească despre necesitatea unei „Noi Ordini Mondiale”.)

„În aceste vremuri de încercare, nu mai există «alții», ci un mare «noi» bogat în diversitate”, se întărește în Apel.

(Termenul diversitate iar ar trebui să ne țârâie strident în urechi, într-o vreme în care cuvintele au căpătat pe lângă înțelesul lor intrinsec, originar, sănătos, și un altul nou – o încărcătură ideologică, mustind de Corectitudine Politică.)

„Să lucrăm împreună în vederea unei noi arhitecturi a păcii”, se mai zice în Apel, ceea ce este o altă expresie pentru Noua Ordine Mondială.

Încă un indiciu extrem de interesant este că pandemia de COVID este pomenită ca un factor prim de risc – înaintea celorlalte enumerate – războaiele (nu luptam pentru pace?), foametea, inegalitatea, riscul nuclear etc.

Și aici ne vine în minte întrebarea de mai sus: „Ce s-a întâmplat recent pe Pământ pentru a explica mobilizarea de la Roma?” – Răspuns: pandemia de COVID.

Nu pot să nu repet a mia oară sentința rostită de un alt lider al globalismului, George Soros, în legătură cu epidemia:

„Suntem într-un moment revoluționar, în care putem realiza ceea ce părea de neconceput”.

Mesajul este limpede: actuala pandemie trebuie folosită ca moment propice pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Nu întâmplător, masca a fost singurul lucru pe care păreau a-l avea în comum participanții la reuniunea de la Roma. Simbolul acestei alianțe create sub semnul COVID-ului.

Un alt element straniu este că, la o astfel de adunare, presupus religioasă -cu rugăciuni, lumânări și toată recuzita – a lipsit tocmai Dumnezeu. Nici măcar în combaterea pandemiei nu a fost amintit.

„Să ne unim forțele pentru viață, sănătate, educație, pace. A venit momentul să folosim resursele întrebuințate pentru a produce arme tot mai destructive, care favorizează moartea, pentru a alege viața, pentru a îngriji omenirea și casa noastră comună”, mai spune Apelul.

Și mai departe:

„Să nu pierdem timpul! Să începem prin obiective realizabile: să ne unim chiar astăzi eforturile pentru a împiedica răspândirea virusului până când vom avea un vaccin adecvat și accesibil tuturor.”

Adică să stăm liniștiți la locurile noastre, cu masca pe față, supuși, așteptând vaccinul izbăvitor pentru întreaga umanitate.

„Casa noastră comună” seamănă mai mult cu un mare spital mondial COVID.

„Această pandemie este pe cale să ne aducă aminte că suntem surori și frați de sânge”. Vă mai amintiți de Casa Familiei Avraamice din Abu-Dhabi? „Așa un ecumenism”, ar exclama Ițic.

Lucrurile nu trebuie însă luate în ușor. Sunt de o gravitate cumplită.

Cu două săptămâni înainte de Adunarea de la Roma, Papa tocmai dăduse gata un manifest marxist (Fratelli Tutti), în care pe câteva sute de pagini își detalia viziunea despre Noua Ordine Mondială.

Ca în același timp, publicase un manifest ecologist, în care trasa directive economice și politice pentru reducerea emisiilor de carbon.

În primul document, în care un capitol poartă titlul „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, sloganul sângeroasei Revoluții Franceze atee, Dumnezeu este pomenit abia în ultimul capitol.

În al doilea, nici măcar nu mai este pomenit.

(Apelul pentru Pace pare un apendice al celor două manifeste).

Același Francisc a zguduit Biserica, după nici 24 de ore de la adunarea pentru pace: pe 21 octombrie, în ziua lui Mercur, a fost dat publicității mesajul său pentru legalizarea uniunilor homosexuale.

Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò și alți câțiva ierarhi curajoși l-au acuzat de erezie și că dorește ruperea Bisericii Catolice rămasă cea mai mare piedică în calea Noii Ordini.

De la înscăunare, Papa Bergoglio și-a asumat rolul de vârf de lance al globalizării. În ultima vreme, însă, pare că nu mai are răbdare: a lăsat deoparte orice aparențe bisericești și apasă accelerația până la fund.

A devenit echivalentul „religios” al lui George Soros și Bill Gates. Împreună cu care formează un trident care împunge și îmboldește omenirea spre Noua Ordine.

Gravissim este că, la Roma, alături de Papă s-a aflat Bartolomeu I. Care reprezintă întreaga lume ortodoxă. Și care nu a ratat ocazia de a elogia manifestul marxist, Fratelli Tutti, al „fratelui său”.

Ce a căutat Mitropolitul Iosif, altminteri un om duhovnicesc, la acest carnaval ecumenic?

Înțeleg foarte bine că, pentru diaspora masivă pe care o avem în Occident, avem nevoie de lăcașuri. Multe dintre acestea sunt clădiri dezafectate ale Bisericii Catolice. Înțeleg și uzanțele diplomatice.

Însă, diplomația și politețea ecumenică pot justifica o participare la o reuniune fără Dumnezeu? Sau, mai rău, cu un dumnezeu relativ și vag, mai mult stafie marxistă decât Duh Sfânt?

Acolo IPS Iosif a reprezentat Biserica Ortodoxă Română. Deci BOR își asumă „Apelul” și inițiativa Papei privind Noua Ordine Mondială.

Un Papă devenit nefrecventabil cu mult timp înainte de a fi primit în țara noastră, unde i s-a îngăduit să săvârșească liturghii în toate cele trei provincii ale României.

BOR și Patriarhul s-au clătinat în această pandemie, în mai multe rânduri.

Se pune întrebarea dacă, după această participare a Bisericii Române la carnavalul ecumenic de la Roma, clătinarea nu s-a transformat în cădere.

Pentru că Papa nu mai este doar nefrecventabil. Este exorcizabil.”

Notă a redacției: în loc de „Biserica Catolică”, a se citi comunitatea religioasă papistașă. Sublinierile aparțin redacției noastre.