Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lenea mentală

Idolul „sănătate”, căruia i se aduce de către adepții covid ca jertfă: LIBERTATEA

Am primit pe mail:

Puțin echilibru în gânduri!

Probabil că ai auzit de pasteurizare. Laptele se pasteurizează pentru a distruge germenii. Sucurile se pasteurizează din același motiv. Alimentele se pasteurizează în același scop.

Pasteurizarea vine de la numele unui faimos biolog, microbiolog și chimist francez din secolul 19, pe nume Louis Pasteur. Probabil că ai auzit de numele lui, măcar în trecere. Însă la fel de probabil este că nu ai auzit de un alt nume, Antoine Bechamp.

Bechamp a fost un prestigios om de știință francez, care a trăit în aceeași perioadă cu Pasteur și a fost coleg cu el. Iar între cei doi a existat o rivalitate academică, dar cu repercusiuni la nivel practic, în viața de zi cu zi a fiecărui om care trăiește astăzi.

Pasteur a „inventat” teoria germenilor sau a microbilor. Deși nu era o idee nouă, el și-a pus numele pe această idee. Conform acestei teorii, boala este produsă de microbii din afara organismului. Prin urmare, bacteriile, virusurile, ciupercile sunt vinovații pentru îmbolnăvire și de aceea eforturile medicilor trebuie îndreptate spre omorârea acestor dușmani.

Bechamp, în urma cercetărilor sale laborioase, a venit cu o teorie complet opusă, anume că boala se datorează organismului uman, „terenului”, care din cauza alimentației, a gândurilor și a emoțiilor, a stilului de viață ajunge să iasă din echilibrul său și în această stare microbii exteriori, care au un caracter oportunistic (adică profită de o situație favorabilă), se manifestă patogen. Așadar, cauza bolii nu este exterioară (microbii), ci interioară, corpul, sau terenul care devine favorabil și invită astfel manifestarea microbilor.

Aceste două teorii dau naștere la două metode sau căi de vindecare. Teoria lui Pasteur te face să te concentrezi asupra microbilor, cu scopul de a-i omorî, în timp ce teoria lui Bechamp te conduce la refacerea echilibrului organismului, astfel încât acesta să nu mai fie un teren favorabil pentru microbi.

Teoria lui Pasteur a fost îmbrățișată de știința și de industria farmaceutică, iar teoria lui Bechamp a fost dată uitării. De aceea ne aflăm astăzi în această situație. Omenirea se bazează în mare majoritate astăzi pe teoria lui Pasteur, iar consecințele se văd – o lume bolnavă, o lume stăpânită de frica microbilor, o lume în care conceptul iluzoriu de „boală” stăpânește.

Pe patul de moarte Pasteur a recunoscut că teoria lui era greșită spunând: „Microbii nu sunt nimic, terenul este totul.” Dar această recunoaștere nu a mai contat. Industria farmaceutică a devenit o industrie de trilioane de dolari.

Dacă ar fi mers pe teoria lui Bechamp, industria farmaceutică, cu medicamentele de sinteză și vaccinurile ei, nu ar fi existat. Ori de câte ori punem la încercare teoria lui Bechamp vedem că aceasta se confirmă.

Dr. Robert Morse a dus mai departe înțelegerea acestor pionieri în știință descoperind importanța esențială a sistemului limfatic pentru îmbolnăvire și vindecare și legătura dintre sistemul limfatic și rinichi, ca principală cale de eliminare a limfei. Când organismul sau terenul devine acid, din cauza funcționării inadecvate a sistemului limfatic, atunci microbii se manifestă în organism, însă ei sunt utili organismului plin de toxine, de acizi și de mucus, în sensul că ei ajută la descompunerea acestor deșeuri care provoacă boala, pregătindu-le să fie eliminate pe căile normale de eliminare ale organismului.

Căile de eliminare sunt rinichii, pielea (al treilea rinichi), colonul, plămânii (căile respiratorii). Dacă aceste căi de eliminare nu sunt deschise atunci pot apărea probleme care pot pune în pericol viața omului.

Orice dezechilibru apare atunci când computerul central, creierul adică, rulează un program ca urmare a unui conflict emoțional din trecut, poate fi în urmă cu o oră sau chiar din copilărie. La început poate fi resimțit ca o neliniște, agitație mentală, iar mai târziu anxietate sau depresie.

Identifică conflictul, deprogramează-l, apoi rămâi în prezent, nu te mai duce în memorie și în imaginație și să devii conștient că gândurile sunt abstracte și nici măcar nu-ți aparțin, nu le mai da importanță.

Mintea nesupravegheată este cauza tuturor bolilor, nu mai căuta în altă parte, nu mai da vina pe alții (idee exprimată și de prestigiosul profesor Dulcan).

PS: Și lenea mentală este motivul principal pentru care acceptăm teorii „prefabricate”, în loc să depunem efortul de a descoperi adevărul.

POST CU FOLOS, ÎN HRISTOS!

Notă: mulțumim lui Marius pentru trimiterea acestui text.

Varianta pdf a articolului, aranjată frumos în format A4:

Randuiala in ganduri

Redacția