Atunci când nu știi, poți să afli. Dacă ai avut ocazia să afli și nu ai făcut-o, nu mai ai scuze în fața lui Dumnezeu.
Din învățătura Sinoadelor Ecumenice aflăm clar că toți cei care se roagă cu ereticii sunt și ei eretici, întinându-se datorită ereziei acelora.
Ani de zile – până când au fost dați în vileag – câțiva preoți așa-zis îngrădiți de erezie (fără mărturisire de credință ortodoxă trimisă episcopului, fără prigoană din partea ecumeniștilor, fără a-și purta unii nici măcar reverenda în public, cu abateri liturgice constante de la învățătura ortodoxă, cu pseudo-icoane răspândite prin altare etc) au spovedit și împărtășit eretici visarioniști. Acesta este un fapt dovedit de luni de zile, în scris, cu martori, la nivel național.
Au fost dați în vileag, s-au făcut două sinaxe, au promis că rezolvă pastoral problema, iar azi a apărut „ultimul lor cuvânt”, prin care arată că doar bănuieli nefondate se pot ridica la adresa lor. Noapte minții!
Să înțelegem un lucru: problema nu este că nu a semnat nu știu cine vreo mărturisire de credință, ci că unii preoți au slujit și s-au rugat, i-au spovedit și i-au împărtășit pe cei care până în ziua de astăzi spun oricui că ei de taica părinte Visarion nu se leapădă.
Hulirea Sfintei Liturghii, iar și iar, prin împărtășirea din același potir a ortodocșilor cu ereticii, nu poate fi trecută cu vederea.
De aceea, pentru că ce este scris rămâne, începând de astăzi, 2 august 2021, mă îngrădesc pe motiv de erezie neo-visarionistă de preoții Andrei, Ghervasie și Lavrentie.
Cinci ani de zile am scris și am vorbit împotriva panereziei ecumeniste. Gheron Sava Lavriotul mi-a cerut de curând în scris să șterg de pe acest site tot ceea ce am făcut vreodată împreună (detaliile le-am publicat înaintea de sinaxa de la Sâmbăta de Sus). Aceasta a venit la pachet cu apărarea de către el a bietelor „victime” dovedite în fapt ca fiind visarioniste și cu o nouă învățătură despre Botezul prin Mirungere.
De aceea începând de azi mă îngrădesc și de Gheron Sava Lavriotul, ca cel care (în urma contactului cu covid-ul) și-a schimbat fundamental mărturisirea de credință și a ajuns, din motive doar de el știute, să apere până în pânzele albe pe cei care ba zic că rezolvă „problema”, ba că nu există nicio problemă, ba fac pe victimele, ba vorbesc despre bănuieli etc. Dacă privim nițel în trecutul recent vedem că exact aceasta este panoplia de „lucru” a ereticilor visarioniști și a celor din oastea domnului (aceeași mărie, cu altă pălărie).
De asemenea, pe motiv de conslujire constantă cu ereticii ecumeniști, mă îngrădesc de părintele Efrem de la Mestecăniș, iar pe motiv de susținere în continuare a așa-zisei sfințenii a părinților Nil Dorobanțu și Arsenie Boca, alături de acceptarea tuturor învățăturilor lor, mă îngrădesc și de ieromonahul Antonie Oroș de la Satu Mare.
Să dea Domnul luminare și pocăință tuturor ereticilor! Răbdare am avut și avem în continuare, însă granițele Ortodoxiei sunt clare!
Rămânem fideli învățăturii Sfinților Părinți, după principiul enunțat de arhimandritul Arsenie Papacioc: Singur Ortodoxia (deși majoritatea părinților îngrădiți din România rămân ortodocși, slavă Domnului).
Să nu îl uit, de altfel cu părere de rău, pe părintele Xenofont Horga, care cu toate că are mărturisire de credință trimisă mitropolitului Moldovei (pe care de fapt eu i-am făcut-o de curând, la rugămintea lui), observ că este în același duh de susținere ferventă a neo-visarionștilor. Mă îngrădesc și de comuniunea cu sfinția sa. Dacă se dezice de ei și vrea să își pecetluiască prin viață ceea ce a mărturisit ortodox în scris (de fapt am mărturisit eu în numele lui, însă semnătura îi aparține, deci se cuvine să își asume întreg textul, pornit de propria lui inițiativă), atunci cu mare bucurie reintru în comuniune cu sfinția sa (ca de altfel cu orice eretic care se leapădă de erezia lui).
Astfel începem cu dreptul acest Post, mulțumind Maicii Domnului că a făcut lumină în promisiunile mincinoase ale ereticilor dovediți și că putem sluji ortodox, fără vreo comuniune liturgică cu aceștia, spre slava lui Dumnezeu.
Mulțumesc celor care în ultimele luni de zile m-au terfelit în toate felurile și pe toate căile (într-o expresie demonică pervertită a cuvintelor pauline: „cu timp și fără timp”, adică fără răgaz, ci cu nărav), încercând un singur lucru, în sinaxe sau în afara lor: să îmi închidă gura, spre a câștiga ereticii și a fi hulit Hristos. De acum îi încredințez purtării de grijă a Maicii Domnului!
Să nu uităm că Singurul Născut, nu făcut este Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Lui ne închinăm, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt
Taica Visarion și adepții lui sunt doar talpa iadului! Cine vrea să îi urmeze, alegerea și consecințele îi aparțin, nimeni nu obligă pe nimeni cu ceva!
pr. Ciprian Staicu
