Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un studiu teologic ortodox, care ne inspiră să ne urăm azi: „La mulți ani, ortodocși!”

Am primit pe mail, de la un vechi prieten ortodox, următorul studiu, pe care îl publicăm azi, de Ziua Națională a României, mulțumindu-i pentru dragostea față de Ortodoxie.

Suntem deschiși la orice colaborări ortodoxe pe acest site. Ca metodă de contact în acest sens puteți folosi mailul: ciprioan@yahoo.com

Varianta pdf a studiului, pentru biblioteca dvs:

Ecumenistii i-au facut pe ereziarhii papi ctitori de biserici ortodoxe

Varianta în word:

Papa Ioan Paul al II-lea este ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, este pomenit la ctitorii morți și are miridă în Sfântul Potir

 Silviu DelaDorna

Motto: „Pe papa, Sfânta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Sfântul Paisie de la Neamţ (†1794)

O serie de întrebări tulbură apele și așa tulburi ale ortodoxiei românești. Este papa Ioan Paul al II-lea ctitor la Catedrala Mântuiri Neamului? Este și papa Francisc ctitor la același locaș de cult? Și dacă da, care sunt consecințele acestor stări de fapt? Să le luăm pe rând.

Da, papa Ioan Paul al II-lea este ctitor la Catedrala Neamului. Găsim informații pe această temă atât pe youtube, cât și pe alte locații de pe net.

Astfel, pe apărătorul.md putem citi: „A fost sfințită masa din altar, iar în mijlocul ei a fost pus un Hrisov care reprezintă Actul de sfințire a catedralei. Au fost puse în el și numele ctitorilor acesteia, printre care se numără și Papa Ioan Paul al doilea care, în 1999, în timpul vizitei în România, a donat pentru construcția acestui lăcaș[1]”.

Ziarul online infobrașov a publicat pe data de 23 aprilie 2016 un articol în care se afirmă că papa Ioan Paul se numără printre primii donatori la catedrală, iar suma donată este de 100 de mii de dolari americani[2].

La data de 31 mai 2019 patriarhul Daniel l-a primit pe papa Francisc I la Catedrala Mântuirii Neamului, iar în cuvântul rostit cu această ocazie a spus că lucrările au început în luna martie a anului 2011, iar după opt ani, la 25 noiembrie 2018, a fost sfințit altarul, împreună cu patriarhul ecumenic(ist) Bartolomeu I, în prezența sinodalilor BOR (mai bine zis BER – Biserica ecumenistă Română).

În același cuvânt patriarhul Daniel a afirmat: „În anii 1999 şi 2002, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru construirea acestei Catedrale, în valoare de 200.000 USD.

În anul 2017, acest ajutor financiar a fost integrat simbolic de Patriarhia Română, ca parte din costul total de 500.000 euro, în vederea achiziționării clopotelor Catedralei Naţionale, de la firma catolică Grassmayr din Innsbruck, Austria, deoarece, în tradițiile ortodoxă și catolică, clopotele au o valoare simbolică foarte profundă: ele reprezintă glasul lui Dumnezeu, care cheamă oamenii la rugăciune şi la cooperare fraternă[3]” (subl. mea). Adică cei 200 de mii USD s-au întors la papistași prin firma Grassmayr, iar clopotele catedralei sună în chip (în chipul patriarhului Daniel Ciobotea) și dangăt ecumenist, chemând (ne)credincioșii la slujbele eretice care se săvârșesc și se vor săvărși în Catedrala (Ne)Mântuirii Neamului.

La a doua întrebare răspunsul este nu. Nu există informații că papa Francisc I ar fi contribuit financiar sau în alt mod la construirea Catedralei. Cel puțin nu până acum. Se pare, însă, că Francisc I ar fi donat 100.000 de euro, devenind primul ctitor la mânăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, din dieceza Eisenstadt, din Austria[4], devenind astfel ctitor la „proiectul ecumenist al secolului”, cum a fost numit.

Cât privește implicațiile acestui demers, cred că el constituie într-adevăr „un pion otrăvit” și analiza trebuie începută de la studiul Sfintei Liturghii. Aceasta începe cu Proscomidia, partea ascunsă credincioșilor, care se face în taină, de către preot, cu ușile închise și dvera trasă și care are scopul de a pregăti darurile pentru Sfânta Liturghie. Pregătirea începe cu îmbrăcarea preotului și pregătirea lui pentru Sfânta slujbă. După aceea începe pregătirea darurilor din prescurile și vinul aduse de credincioși pentru Sfânta Liturghie[5].

După ce preotul dă binecuvântarea, începe Proscomidia (gr. Proscomizo – a aduce, a pune înainte, a pregăti), prin scoaterea din prima prescură a Sfântului Agneț (lat. Agnus – miel), a Mielului de jertfă. Apoi, din a doua prescură preotul taie o părticică (miridă) pentru Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pe care o așează în dreapta Sfântului Agneț.

Din a treia prescură preotul scoate nouă miride (părticele), după numărul celor nouă cete îngerești și le așează în stânga Sf. Agneț. Din a patra prescură se scot părticele pentru pomenirea episcopiei întregi și a ierarhului, pentru ceata preoților și diaconilor, pentru preotul liturghisitor și pentru creștini, care se așează sub Sf. Agneț; alături preotul așează o părticică pentru ctitorii bisericii și binefăcătorii ei și pentru cârmuitorii țării[6].

Bine, dar papa Ioan Paul II a murit între timp și nu poate fi pomenit la ctitori! Nu este de loc așa, pentru că din a cincea prescură se scot părticele pentru pomenirea morților: moși și strămoși, părinți și frați, fii și fiice, a rudeniilor și a tuturor celor adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice; ctitori și binefăcători ai Bisericii, arhierei, preoți, etc., pe care le așează alături de cele ale viilor[7]. De ce? „Ca să se cânte nouă și Doamnei Maria (…) câte o liturghie până în veac, cât va sta această mânăstire” (catedrală), după cum spunea Dreptul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Pentru că Biserica este formată din morți și din vii: „Este știut că Biserica, în plinătatea ei, este formată din morți și din vii. Morții care s-au învrednici a fi „prietenii” lui Hristos (In. 15:14-15) și casnicii lui Dumnezeu (Efes. 2:19) formează Biserica cerească, „a celor întâi născuți care sunt înscriși în ceruri” (Evr. 12:23), numită Biserica biruitoare, a sfinților și a tuturor drepților, în frunte cu Maica Domnului și cu cetele îngerilor, proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioșilor și a tuturor creștinilor adormiți, împărtășiți cu Hristos în nădejdea învierii și a vieții veșnice.

Viii formează aceeași Biserică pământească, a celor care aleargă după cunună (1 Cor. 9:24-25; Iac. 1:12), numită luptătoare și pătimitoare, Biserica credincioșilor încă nedesăvârșiți, a celor care trăiesc în credința creștină”[8].

Cum poate fi ereticul papă-ctitor prieten și casnic al lui Dumnezeu, împărtășit cu Hristos, când el este rupt de Biserică și despărțit de Dumnezeu și nu a trăit în credința creștină, ci în eresul papistaș? Nu este și nu poate fi, după cum spun Sfinții Părinți.

Apoi, în cadrul Liturghiei catehumenilor, la ectenia întreită se cere pentru cei adormiți: „Încă ne rugăm pentru fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfânt locașului acestuia (…) care se odihnesc aici și pretutindenea!”[9]

Deci și aici este pomenit ca ctitor ereticul papă; și mai este numit fericit și pururea pomenit. Să nu fie! Nu știm ce nume mai cuprinde hrisovul îngropat în Sfânta Masă, nici dacă mai sunt și alți donatori și binefăcători eretici, pentru că după Sinodul I ecumenist de la Kolimbari toți sunt una, nu? Adică ecumeniști-eretici.

Unde mai sunt pomeniți ctitorii? La ieșirea cu Sfintele Daruri. Preotul iese din Sfântul Altar, purtându-se lumină înaintea lui, cum spune Părintele Ilarion Felea: „după ce cântăreții încheie partea întâi din cântarea heruvicului, cu „toată grija lumească să o lepădăm”, preotul (sau preoții) înconjoară prin fața Sfântul Altar, ieșind pe ușa de miazănoapte și pomenind înaintea lui Dumnezeu rugăciunea: Pe toți creștinii, neamul creștinesc și de Hristos iubitor, … ierarhul Bisericii, cârmuirea țării, clerul bisericesc, ctitorii și binefăcătorii bisericii, aducătorii darurilor, viii și morții, eroii neamului și ai credinței, mai marii oștilor, ai orașelor și ai satelor, tot poporul și pe toți dreptmăritorii creștini[10]”.

Odată cu derularea Sfintei Liturghii ne apropiem de Sfințirea darurilor și de Sfânta Împărtășanie, unde nu au voie să participe nici cei nebotezați, de altă credință sau ereticii, nici necredincioșii, antihriștii sau ateii, masonii sau sataniștii și nici cei cu inima împietrită[11].

Și totuși, iată, papistașii ajung să fie pomeniți drept ctitori: „După Sfânta Împărtășanie (a preoților și ierarhilor – nota mea), preotul ridică Sfântul Disc deasupra Sfântului Potir, deșartă în el părticelele cu însemnarea NIKA și toate miridele, apoi șterge cu Sfântul Burete Sfântul Disc cu toată grija și evlavia[12]”. Cu Trupul și Sângele Domnului se vor împărtăși credincioșii, după rânduială.

Părintele Cleopa enumeră cinci feluri de împărtășanie. Prima și cea mai importantă este din Sfântul Potir, cu Trupul și Sângele Mântuitorului și de ea au parte cei care s-au spovedit, au citit canonul și rugăciunile pregătitoare și nu au fost opriți de la această Sfântă Taină.

A doua este împărtășania duhovnicească: pot avea parte de aceasta și cei opriți de la împărtășanie, chiar pentru mai mulți ani. Vii la biserică, zici „Doamne Iisuse Hristoase…” cu toată inima și te unești în duh cu Domnul, spune Părintele.

A treia cale este lucrarea poruncilor Domnului, împlinind și împletind postul, rugăciunea, primirea străinilor și toate celelalte porunci.

A patra împărtășire este prin auz, mergând la biserică și ascultând cu evlavie Sfânta Liturghie, așa ca vameșul.

Al cincilea fel este prin părticelele care se scot la Proscomidie și care se sfințesc la Sfânta Epicleză, prin invocarea Sfântului Duh.

Din prescura a patra și a cincea se scot părticele pentru vii și morți, se pun în Sfântul Potir și reprezintă calea prin care milioane de suflete au primit comuniunea cu Hristos.

„Acestea patru din urmă sunt căi de împărtășire pe calea lucrării faptelor bune, dar nu o înlocuiesc pe cea dintâi. Numai o împărtășire temporară și în caz de ceva, tot trebuie să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, cu Preacuratele Taine. Iată așa ne putem împărtăși în cinci feluri în Biserică[13]”.

Astfel, putem spune că toți cei care iau parte la liturghiile în care este pomenit, la cei morți, ereticul papă Ioan Paul al II-lea, se unesc într-un fel sau altul cu ereticii, cu papistașii.

Dacă Sfântul Canon al XV-lea, de la Sinodul I-II de la Constantinopol, din timpul Sfântului Fotie cel Mare, spune că trebuie să ne îngrădim de ierarhul care „propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit (adică pe față – n. mea) îl învață în Biserică”, ce trebuie să facem când învățătura devine faptă? Nu cu atât mai mult trebuie să fugim de acești pseudo-episcopi?

Sinodul al V-lea Ecumenic stabilește că „în dipticele celor adormiți sunt pomeniți părinții și învățătorii ortodocși ai credinței. De aceea și atunci când s-a constatat că Teodor de Mopsuestia propovăduia învățături străine de Ortodoxie, numele lui a fost șters din sfintele diptice ale Bisericii din Mopsuestia”[14].

Deci în diptice nu se trec sau se șterg, după caz, cei care nu se află în credința ortodoxă: „În sfintele diptice se arată și se păstrează unitatea. Și pomenim, la vii sau la adormiți, pe cei cu care suntem (sau am fost) în comuniune ca ortodocși și ștergem din diptice pe cei eterodocși, pe cei cu care nu suntem în comuniune”[15].

Tot Sinodul al V-lea Ecumenic ne îndeamnă să fugim de cei care, „fiind ținuți în greșeli  mari, fie sunt în viață, fie nu (subl. mea); căci de ceea ce vatămă este nevoie întotdeauna să ne ferim și să nu ne uităm la persoană, ci la ceea ce place lui Dumnezeu”[16].

Dacă pomenirea lui Teodor (de Mopsusetia), chiar mort și pentru care se făcea iconomie, aducea cu sine întinare și stricăciune[17], oare același lucru nu este valabil și pentru ereticul Papă Ioan Paul al II lea? Și dacă Sfinții Părinți aplicau Canoanele pentru întinarea prin erezie în cazul ereticului necondamnat sinodal și mort, oare nu mai mult putem vorbi de obligativitatea aplicării canoanelor în cazul de față?

Ce vor spune acum cei care au afirmat că vor întrerupe comuniunea cu ecumeniștii din Biserica Ecumenistă Română, numită oficial Biserica Ortodoxă Română, doar când se va ajunge la potirul comun? Iată că s-a ajuns, dar nu pe calea oficială, prin cei vii – nu știm de fapt ce se întâmplă la multele întâlniri ecumeniste, care se organizează în tot locul și în tot timpul și cuprind ierarhi și preoți, studenți la teologie și elevi de seminar, dacă aceia s-au împărtășit sau nu cu ereticii -, ci comuniunea s-a făcut și se face prin cei morți, prin ereticul papă Ioan Paul al II-lea, vicarul lui Lucifer, care s-a strecurat prin ușa din dos, în Potirul ecumeniștilor.

          Bibliografie:

  1. Preot Ilarion Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Fundația Justin Pârvu, 2012.
  2. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, Buc. 2005.
  3. Ne vorbește Părintele Cleopa, Ed. Mânăstirea Sihăstria, 2004.
  4. https://www.aparatorul.md/papa-ioan-paul-al-ii-lea-ctitor-la-catedrala-mantuirii-neamului/
  5. http://infobrasov.net/papa-ioan-paul-al-ii-lea-a-fost-primul-care-donat-100-000-de-dolari-pentru-construirea-catedralei-mantuirii-neamului/
  6. https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-05/papa-francisc-tatal-nostru-catedrala-mantuirii-neamului.html
  7. https://www.aparatorul.md/eveniment-ecumenist-de-rang-inalt-in-eisenstadt-austria-in-cadrul-proiectului-ecumenist-al secolului/
  8. Ierom. Evghenie, Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validitatea Sfintelor Taine, Sf. Gheorghe, 2020.

Note bibliografice:

[1] https://www.aparatorul.md/papa-ioan-paul-al-ii-lea-ctitor-la-catedrala-mantuirii-neamului/

[2] http://infobrasov.net/papa-ioan-paul-al-ii-lea-a-fost-primul-care-donat-100-000-de-dolari-pentru-construirea-catedralei-mantuirii-neamului/

[3] https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-05/papa-francisc-tatal-nostru-catedrala-mantuirii-neamului.html

[4] https://www.aparatorul.md/eveniment-ecumenist-de-rang-inalt-in-eisenstadt-austria-in-cadrul-proiectului-ecumenist-al secolului/

[5] Preot Ilarion Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Fundația Justin Pârvu, 2012.

[6] Op. Cit. pg. 91.

[7] Op. Cit . pp. 91-92.

[8] Op. Cit. pp. 92-93.

[9] Protoprezb. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, Buc. 2005, pg. 164.

[10] Op. Cit. pg. 132.

[11] Protoprezb. Stefanos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, pg. 304.

[12] Op. Cit. pg. 189.

[13] Ne vorbește Părintele Cleopa, Ed. Mânăstirea Sihăstria, 2004, pp. 26-28.

[14] Ierom. Evghenie, Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validitatea Sfintelor Taine, Sf. Gheorghe, 2020, pag. 242.

[15] Ibidem, pag. 243.

[16] Ibidem, pag. 275.

[17] Ibidem, pag. 276.