Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

„La un colț de stradă-ngustă”

La un colț de stradă-ngustă
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.

Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.

Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.

Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.

Era început de toamnă
Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.

Ia, măicuță, zece lei
Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.

Și n-aș vrea să-i văd aici
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.

Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist …Doamne mi-ai trimis un OM!