Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Frică sau iubire?

Vrednicul de pomenire mitropolit Pavel de Siatista (Grecia) spunea:

Toți cei care au ajuns Sfinți L-au iubit pe Hristos!
Și ultimul dintre Sfinții noștri (canonizați), Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, ce spunea cu tărie tuturor?
– Iubiți-L pe Hristos și să nu vă mai pese de nimic altceva!
Așadar, la Dumnezeu nu mergem cu de-a sila, nu mergem cu frică (groază, temere)!
Frica (angoasa, stresul, groaza) creează oameni superstițioși din punct de vedere religios, nu creștini. Creează oameni care nu sunt liberi în fața lui Dumnezeu, nu Îl iubesc în mod liber, ci de frică.
Deci, la Dumnezeu mă duc în mod liber, pentru că mă încred în El (în Persoanele Sfintei Treimi) și în iubirea Lui. Nu mă tem (îngrozesc) de Dumnezeu!
Cel care se teme de Dumnezeu (cu frica cea rea, care paralizează, nu cu cea menționată în Psalmi, care este începutul înțelepciunii), este bolnav. De ce? Pentru că Dumnezeu este iubire! Mă tem de Iubire? Ei, atunci sunt bolnav…
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2022/03/blog-post_101.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu