Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O poezie mai mare decât un „La mulți ani”!

Astăzi, 18 aprilie, se împlinesc 44 de primăveri de când am scâncit prima dată în această lume. În Grecia am învățat că nu este prea creștinește a ne serba ziua de naștere, ci pe cea de nume, adică să cinstim – prin cuvânt și faptă – pe Sfântul al cărui nume îl purtăm. De aceea azi a fost Sfânta și Marea Luni; este de ajuns!

Totuși le mulțumesc celor care mi-au trimis azi un gând bun, prinde bine la începutul Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului. Să vă țină Domnul ortodocși!

Am primit și un sms de la un eretic virulent, care mi-a urat „smerenie.” Cunoscând expeditorul, îmi dau seama că are probleme de semantică, pentru că de fapt vrea să ureze: „capitulare” din lupta împotriva ereziei (pe care el o propovăduiește de un an de zile, fără încetare).

Pentru că Dumnezeu nu Se lasă hulit, tot azi am primit și o poezie din partea cuiva dar, care a dorit să rămână anonim în perspectiva publicării ei. O atașez aici pentru că este și o frumoasă mărturisire de credință ortodoxă. De asemenea, am scos din ea cuvintele laudative la adresa mea, pentru că drumul spre Golgota este presărat cu suferință, nu cu laude și cinstiri. Să ne dea Domnul dincolo de moarte cinstea de locuitori ai raiului!

Pentru părintele…
La mulți ani, sfinția ta
Și dă-mi voie a-ncepe așa:

La-nceput e despre mine
Un păgân cu ștate fine,
Ca apoi cu poezia
Să combatem erezia,
Și-n final chiar să-ți urez
Ce gândesc și simt în Crez,
Căci simt că vei răzbi cumva
Chiar și-n viața asta grea
Ce se derulează aievea
Chiar și fără șervețele Zeva!

I.
În această luptă mare
Ce decurge-n nepăsare
Și din care eu-păgânu’
Am devenit număru unu,
Căci mă ocup doar de nebuni
Neștiind să mă impun
În adevăratul war
Ce e spiritual de zor,
Și nici creștin nu m-aș numi
Dacă matale nu ai fi
Să mă protejezi cu rugăciunea
În timp ce eu aleg putrejunea
Căci mă țin doar după vânt
În viața mea de pe pământ!

II.
Dezbinare au tot iscat
De nu mai e turmă de adăpat,
Ci s-au tot bătut păstorii
Ca să intre salahorii
Și cu-o rasă plus simonie
Să creeze anarhie!
După „cazul Iuhulescu”
Vine acum chiar orice „Escu”
Și v-atacă neîncetat
Pentru că nu ați „mușcat”
Din momeala „Merge așa”
Pentru care chiar și Sava
Se numește acum GâlceAVA!
Că nu se pune pe tapet
O dezbatere „Regret”
În care argumente profesionale
Să la lase pe cele personale,
Și ereticii cei noi
Să iasă din caru cu boi
Printr-o simplă mărturisire
De reală afierosire
Că nu vor mai sluji vreodată
Cu cei ce țin laolaltă
De guru zis „taică părinte”
Care nu-i acum la sfinte,
Nici la sfinți, nici la martiri
Ci poate doar la harakiri,
Căci erezia e egală
Cu sinuciderea de gală!

Totuși, pentru că
Nu dăm noi dura sentință
Ci doar amintim cu umilință
Plata morților neortodocși
Căci s-au vrut eterodocși
La finalul vieții lor
De sub blându’ tricolor
Fără o a 2-a îngrădire
Cică nu le-ar sta în fire
Ca după ecumenism
Să nu mai zacă în visarionism!

Că în luna lui Prier
Toți ereticii ne pier,
Fiindcă-i bate Învierea
Iară lor le strică fierea!
Fierea de la îmbuibare
Cea din multa grea mâncare
Dar știm noi ce am vrut să zic:
Erezia nu-i mizilic,
Ci e chiar piatră de moară
Pentru cine vrea să moară!

III.

Astăzi face 44
Și e mereu cu ochii-n patru!
Căci la cât s-au înmulțit
Arhiconii înmiit
Ar avea nevoie strașnic
De un heruvim paharnic
Ca să-l motiveze tare
Când la frați le dă Eroare,
Și să-l ție sănătos
Căci îi trece os prin os
Când vede cum apune tare
Regimentul de onoare
Care după valul 1 de erezie
A cedat dintr-o prostie
Pentru că le place lor să dea-n țepușă
Și să transforme-n cenușă
Tot ce ne-a unit ca frați
În idealul „Nu trădați!„!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!