Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Fain este în Georgia…!

Azi, la Sfânta Liturghie, în catedrala din Tbilisi:

Între timp grecii se pregătesc de… Paști, chiar dacă la sfârșitul lui… mai. Poate…

„Veniți de luați lumină!” (scrie mai sus)

Redacția

Cartea de 1.000 de pagini – „Acatistierul Mare” – la final de stoc!

Ultimele 3 exemplare!

Format: A4. Nr. de Acatiste – 144. Nr. pagini – 944, copertă cartonată

Cei interesați să își procure această carte sunt rugați să trimită mail la adresa ciprioan@yahoo.com sau sms (ori mesaj pe watsapp) la nr. 0740788876.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

Unitatea dintre noi (episodul 3 al Campaniei noastre)

Unitate între noi… nu distanțare socială


Noi nu l-am uitat pe părintele Justin, nici nu i-am trădat încrederea. Suntem siguri că nici el nu ne-a uitat, iar cu rugăciunile lui nădăjduim să ne mântuim!

Redacția

Statornicia noastră în cele bineplăcute lui Dumnezeu face din noi ortodocși adevărați…

S-a dus frumusețea trupească și a rămas… fecioria Duhului:

Sursă pentru elemente din predică (despre „promisiunea” mitropolitului Marcu al insulei Hios despre Liturghia cu… 86 de Sfinte Potire și Sfinte Discuri): https://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/36265-i-uposxesi-xiou-markou-gia-theia-leitourgia-me-86-agia-diskopotira

Redacția

„Mare este numele Sfintei Treimi” (episodul 2 al campaniei nădejdii ortodoxe)

„Precum simt, așa scriu… Nici mai mult, nici mai puțin. Acesta este adevărul…”

Gheron Sava Lavriotul (Insula Creta, 4 aprilie 2020)

„Părinte Ciprian, blagosloviți!

Aș vrea cu ocazia acestor zile de post și din pricina tuturor acestor încercări prin care trecem și vom mai trece să fac o mărturisire de suflet, să exprim ceea ce, în calitate de părinți aghioriți, noi avem în inima noastră față de voi toți, de care din pricina împrejurărilor nu putem să ne aflăm și fizic aproape de voi.

Slavă, de nenumărate ori slavă trebuie să înălțăm în fiecare zi, ceas și clipă Domnului nostru Iisus Hristos, pentru dragostea Lui pentru noi toți, pentru bunăvoința Lui, pentru marea Lui milă, pentru Jertfa Lui pe Cruce, pentru Învierea Lui (această mare sărbătoare, pe care acum ereticii ecumeniști o mută), pentru mântuirea pe care ne-o oferă în dar, cu toate că suntem nevrednici de ea, orice luptă duhovnicească am duce.

Toată suflarea să laude pe Domnul. Ce vom putea da Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Și viața să ne-o dăm, nimic nu vom reuși să Îi dăm în schimb pentru mila Lui. Și ce zic viața noastră? Și mii de vieți, nenumărate vieți de am avea (deși în realitate avem una singură aici pe pământ – n.trad.), nu am putea să răsplătim cu ceva Preadulcelui nostru Iisus, Iubitul nostru Mire ceresc, pentru cele ce ni le dă în fiecare zi.

Însă aș vrea în mod personal să Îi mulțumesc și încă pentru ceva, care este un lucru mare și important. În urmă cu aproape 4 ani, în octombrie 2016, am venit pentru prima oară în România și în 8 zile am avut șapte conferințe-omilii. A fost începutul unei lupte care a continuat fără întrerupere până azi. Atunci ne-am cunoscut prima dată. De atunci ne-am cunoscut cu atâția preoți și monahi, cu atâtea monahii și s-a creat o legătură de iubire creștină nespus de mare. Desigur, de multe ori au existat greutăți, interpretări greșite și controverse, însă cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi, după atâtea situații grele prin care am trecut, suntem uniți în iubirea lui Hristos și în lupta pentru credința noastră ortodoxă, împotriva panereziei demonice a ecumenismului, a antihristului, a masoneriei și în general a ereziilor care luptă împotriva Bisericii noastre.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu din adâncul sufletului meu că te-am cunoscut pe tine, părinte Ciprian, și pe familia ta, că i-am cunoscut pe atâția preoți, pe iubitul meu frate și părinte Antonie, pe care l-am și tuns în schima monahală și pe cuvioasa monahie Ecaterina și pe iubita ei obște, pe părintele Elefterie Tărcuță, pe părintele Antim cu obștea lui, pe părintele Ieronim cu obștea, pe părintele Spiridon și pe părintele Xenofont, pe părintele Andrei și pe părintele Vasile, pe părintele Ioan, care a slujit în Italia, pe părinții Ghervasie și Lavrentie, pe monahiile Daria, Leontia, Eupraxia, Maximiliana și pe obștea lor și pe atâtea alte maici mărturisitoare și pe toți ceilalți părinți pe care îi nedreptățesc acum fără să vreau, că nu le mai amintesc aici numele. dar pentru care mă rog ÎN FIECARE ZI, pentru voi toți.

I-am cunoscut de asemenea și pe atâția mireni, a căror evlavie depășește de multe ori așteptările noastre și ne face să ne lăudăm în Domnul, cum spunea Sfântul Apostol Pavel, că există astfel de creștini. Și cu adevărat Îl slăvesc pe Dumnezeu că v-am cunoscut pe voi toți, care sunteți robi vrednici și adevărați ai lui Hristos și mă bucur că existați. Ne dați bucurie și putere și numai prin faptul că existați.

Iar noi, părinții aghioriți, la rândul nostru vă promitem că atâta vreme cât Domnul ne dă putere și cât ne vor permite puterile, întotdeauna cu ajutorul lui Hristos, ne vom ruga întotdeauna Domnului și Preasfintei Lui Mame să vă apere de tot răul și în Ziua Judecății să vă aflați de-a dreapta Lui, împărățind împreună cu El în veci. Și până atunci să ne aflăm alături de voi în continuare în lupta împotriva panereziei ecumenismului.

Îi mulțumim lui Hristos că ne avem unul pe altul și că împreună înaintăm în lupta aceasta pentru mântuirea sufletului nostru, împotriva noii ordini mondiale a antihristului și a masoneriei și Îi mulțumim că luăm putere între noi, unul de la celălalt. Acesta este un lucru minunat, pe care de multe ori nu îl înțelegem și nu îl apreciem.

Și către toți frații români pe care nu i-am menționat cu numele, dar ei toți se știu cine sunt, aș vrea să spun și acest ultim lucru: Îi mulțumesc lui Hristos și vouă că existați și că suntem membrii ai Bisericii lui Hristos.

Μare este numele Sfintei Treimi!

„Ortodoxia nu este doar o instituție lumească condusă de patriarhi, de episcopi și de preoți, care au o slujire în Biserica ce se numește în mod oficial Ortodoxă. Ortodoxia este „Trupul tainic al lui Hristos,”, al cărei Cap este Hristos Însuși. „Porțile iadului” nu vor birui Biserica, însă așa cum se vede din istoria bisericească, ele au biruit și desigur pot să biruiască pe cei ce se consideră pe sine ca stâlpi ai Bisericii.

Este adevărat că Biserica nu poate să se îndepărteze cu totul de lume, pentru că oamenii care vin la ea trăiesc încă pe pământ și prin urmare elementul „pământesc”, în legătura și în organizarea lui exterioară, este inevitabil. Totuși, cu cât există mai puțin element „pământesc” în Biserică, cu atât mai mult ea slujește scopurilor ei veșnice. În orice caz, acest element „pământesc” nu trebuie să ascundă sau să supună elementul „curat” duhovnicesc – adică aspectul mântuirii sufletului, calea lui spre viața veșnică, de dragul căruia Biserica a fost întemeiată și există.” (Arhiepiscopul Averchie de Jordanville, din diaspora rusească)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu