Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Către sinodalii B.O.R. – glasul mirenilor

cruce

Către Patriarhul Daniel și către toți ierarhii Sinodului B.O.R.

Eu, ca simplu mirean, practicantă a Ortodoxiei, constat cu mâhnire și neliniște că un duh străin de Sfânta noastră Ortodoxie pătrunde în Biserica noastră, demolând granița care o îngrădește de erezii și mă refer la adunarea din Creta, dar nu numai.
Am în minte cuvintele Arhanghelului Mihail: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte… Căci, așa cum spunea un părinte dreptcredincios că la răstignirea Mântuitorului un apostol a trădat și ceilalți 11 au stat drept, la sfârșitul vremurilor unul va sta drept și ceilalți Îl vor trăda pe Hristos. Să nu fim noi printre ei! Iată că trăim aceste timpuri viclene.
Vă rugam, sfințiți părinți, să ne fiți nouă apărători și nu trădători, căci dacă a mai rămas ceva curat în țara asta, aceasta este Biserica Ortodoxă, Cea Una, de Hristos întemeiată.

Aceasta să îmi fie mie ca o modestă mărturisire înaintea lui Dumnezeu: NU ACCEPT SINODUL DIN CRETA!

Dumnezeu să ne lumineze pe toți!

MIHAELA DUȚU,

Câmpina

Răspunsuri pentru vremuri… tulburi. Dacă nu sunt bune, nu le luați în seamă!

imagine-postare-blog-2-mediere-incotro-538x218

Doamne ajută.
Răspunsul meu succint la întrebările celor care m-au întrebat ce să facă în contextul actual al Ortodoxiei românești este următorul:
– ceea ce s-a petrecut în Creta (iunie 2016) a fost marea lepădare despre care vorbesc sfinții din ultimii 200 de ani. Fără îndoială și cu durere spun aceasta;
ecumenismul este panerezie, mai rea ca orice molimă, deci nu există cineva care să se molipsească de ea și să rămână apoi sănătos la minte și pe calea mântuirii;
– este vremea misiunii: mirenilor, aveți cuvântul. Trebuie împărțite în biserici materiale antiecumeniste;
– pentru informații recomand câteva surse: site-ul Asociației Astradrom, site-ul psaltirea.ro (secțiunea: de importanță actuală) și site-ul prieteniisfantuluiefrem.ro. Descărcați informatii de pe ele, sintetizați-le, imprimați-le. Iar apoi materialul, în foileton sau cum vreți, trebuie împărțit, cu pace și cu demnitate, celorlalți – preoți și credincioși – spre informare (cine vrea să primească, însă îndemnat de două-trei ori). Dar tonul și stilul folosit trebuie să fie foarte calm, fără acuze, fără învolburări, că altfel oamenii zic: acesta este un smintit;
– vă recomand să nu vă împărtășiți, nici anafură sau agheasmă să nu luați de la preoți ecumeniști sau pomenitori ai ierarhilor apostați, semnatari în Creta. Bătrânii neputincioși și copiii sunt o excepție în acest caz; a persista însă noi în neștiință și nepăsare nu este o scuză viabilă; cum să fii al lui Hristos dacă nu te expui și nu suferi pentru credința cea curată în El?

– există pericolul de a cădea sub osândă de la Dumnezeu, prin împărtășirea din același potir cu ecumeniștii. Sfinții Părinți spun: rugăciunea ereticilor este adresată tatălui minciunii – satana – nu lui Dumnezeu și cei care se împărtășesc în bisericile căzute în erezie primesc pe satana, nu pe Hristos. Desigur, este vorba de cei care cunosc cele petrecute vara aceasta în Creta și pericolul trădării credinței ortodoxe prin ecumenism;
– să aveți un program de rugăciune zilnică, să nu urâți și să nu judecați pe nimeni, faceți chiar metanii pentru pocăința ecumeniștilor; vrem să fie unire, dar în adevăr;
– nu faceți compromisuri, că vă pierdeți mântuirea. Este nevoie de curaj, dar și de cap limpede și de un mod ales și respectuos de exprimare;
– nu recomand spovedania la preoții ecumeniști sau lași. Cum să îți încredințezi sufletul și mântuirea unui păstor năimit, care fuge de lupi?
Dumnezeu ne vede și ne judecă pe toți. Dar ne iubește nespus pe cei care vrem a trăi în Adevăr. Să dea Domnul să avem cu toții duhovnici buni și ortodocși. Tot mai mulți se trezesc la realitate, ceea ce este un semn că Dumnezeu revarsă harul Său peste noi. Cu nădejde așteptăm ca ierarhii noștri să întoarcă armele împotriva fiarei ecumeniste.

Iertați și pomeniți !

Cu respect,

pr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Pentru alte detalii, daca aveti nevoie, puteți apela la 0740788876 sau la ciprioan@yahoo.com

Analiză de conștiință

cainele-si-catelul-fabula-de-grigore-alexandrescu
Azi-dimineață, când m-am trezit, conștiința mea era plină de bucurie după o întâlnire tare frumoasă și providențială pe care am avut-o ieri, cu oameni de același cuget. Ieri am simțit bucurie, dar aceasta nu a dispărut nici astăzi. Sfântul Antonie cel Mare spunea că după efectul pe care îl produce un eveniment sau un cuvânt în sufletul nostru – adică dacă simțim bucurie sau tulburare – ne putem da seama cine înrâurește viața noastră: Dumnezeu sau diavolul.
Dar, vai, există și conștiințe adormite. Nu mai vorbesc de cele sforăitoare. Sfinții Părinți vorbesc atât de frumos despre ”a odihni pe aproapele.” Dar cum să te odihnești tu însuți, când altul îți sforăie în urechi?
Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun: părinte, vă suntem alături în rugăciune. Bravo vouă, însă oare de ce refuzați să ne rugăm împreună? Oare pentru că alții spun că sunt un biet nebun, un fanatic, un om care vrea să iasă în evidență etc sau pentru că Ortodoxia iubită de unii este una laxă, liniștită, fără implicare, fără atitudine, adică o ne-ortodoxie?
Oare găsim undeva prin paginile Sfintei Scripturi sau în istoria Bisericii un cuvânt de apreciere pentru cei care vor Ortodoxie, însă refuză cu obstinație crucea lui Hristos? Când avem vreo boală, când este nevoie de o operație grea, nu alergăm oricât de departe, facem sacrificii pentru a ne încredința viața celui mai priceput doctor? Iar atunci când vine vorba de mântuire ne interesează doar acestea: biserica să fie cât mai aproape, slujba să fie cât mai scurtă, cântarea să fie armonioasă și dulce, preotul să ne dezlege de orice păcate, canonul primit să fie cât mai simplu, iar viața noastră să rămână în matca ei de patimi și de nepăsare duhovnicească (căreia unii îi spun ”ascultare”, chiar dacă cel de care fac ascultare nu face el însuși ascultare de Dumnezeu).
Să le spunem oamenilor adevărul! Dar oamenii NU VOR adevărul! Oamenilor li se pare cumplit de greu și să fie oameni, darămite să mai vadă umanitate în ceilalți. Mulți oameni urăsc adevărul și pe cel care îl vestește. Pentru că dacă știi adevărul, ești dator să ieși din minciună, să te lepezi de lâncezeală, să iei atitudine, să te expui. Oare nu e mai simplu să butonezi telecomanda și să îți dai cu părerea despre politica acestei lumi, despre viața Bisericii, dar VIAȚA ta să fie orientată nu spre VIAȚA VEȘNICĂ, ci spre desfătarea pământească și traiul tihnit? Suntem un popor care a suferit mult, cumplit de mult. Oare din suferința înaintașilor și din a noastră nu am priceput până acum că numai prin Crucea lui Hristos viața noastră are un sens și o orientare spre veșnicie?
Părinte Ciprian, părinte Claudiu, părinte Macarie etc v-ați tăiat singur craca de sub picioare. Ați luat-o prea în piept toată treaba asta cu ecumenismul? Ați înnebunit?
Așa îmi spune și mie vrăjmașul, de mult timp. Eu însă nu îl slujesc pe el, ci pe Hristos, Care Își deschide brațele pe Cruce și ne cheamă pe toți să Îl iubim, să Îl vestim, să I ne închinăm.

15420923_213621992420173_6975589963483758463_nPreot ortodox slujind undeva în Suedia

Este atâta lașitate în lumea aceasta. Însă lumea își va lua plata ei. Fiecare vom fi judecați. Dar dacă ne gândim că această judecată va fi cândva departe în viitor, atunci este vai de noi. Astăzi este ultima zi din viața mea – aceasta este cugetarea cea mai înțeleaptă (conform Sfântului Vasile cel Mare). Astăzi Hristos mă va chema la judecată, să dau seama de ce am făcut în viață. Iar prima întrebare va fi: cum ai păstrat și ai apărat credința ortodoxă, întru care ai fost botezat? Răspunsul va fi cutremurător, căci standardele lui Hristos nu sunt precum cele europene (care în sine nu sunt altceva decât o nouă Sodomă și un nou Babilon), ci sunt infinit și incomparabil mai înalte. Mântuirea se dă în dar, dar nu se dă oricui. Iar cel mai greu să se mântuiască va fi pentru ortodocșii care și-au sforăit credința.
Iată ce spunea acum câteva zile un ierarh grec despre ”subiectul” care ne-a pus viețile pe jar tuturor celor care ne împotrivim fiarei ecumeniste:
”Sinodul din Creta nu a rezolvat probleme, dimpotrivă, a creat altele noi. Conștiința Bisericii noastre nu l-a acceptat.
Sinodul din Creta, cu precizie matematică, conduce Biserica spre o nouă Schismă.
În fața pericolelor din partea ereticilor nu răspundem prin autosuficiență și inerție. Răspundem prin luptă, cu participare completă. Păstori și turmă, împreună pe aceeași metereză…” (Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita, 12 decembrie 2016)

(sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/12/blog-post_44.html#more)
Schisma este prăpastia spre care ne împing ecumeniștii. Cei care vor să ferească turma lui Hristos de schismă suntem noi, ieromonahii, preoții, monahii, monahiile și mirenii care luptăm pentru dreapta credință, luptăm frumos, demn, sincer, până la capăt.
Popor român, de prea multă vreme dormi. Oricine doarme mult, visează urât. Nu ți-e de ajuns coșmarul în care te-au aruncat ereticii ecumeniști? Faci ascultare de ei și sari cap în fântână, numai pentru că așa ți-au poruncit ei?
Este mult mai gravă situația acum decât în vremea comunismului și a prigoanelor stârnite de acesta. Acum ne pregătim pentru înfruntarea lui antihrist. Așa ne spun sfinții din ultimii 200 de ani. Adunarea din Creta a fost marea apostazie profețită de aceștia. Acum, în eparhiile mari din țară preoții sunt chemați să semneze propria lor osândă veșnică. Unii ne compătimesc pentru că suntem prigoniți. Nu avem nevoie. Noi nu pătimim pentru ego-ul nostru, ci pentru Hristos, Mântuitorul lumii. Este cea mai mare cinste pentru noi.
Cine nu a exersat curajul deloc, nu îl va avea în fața marii lepădări. De ce? Pentru că curajul sfânt al mărturisirii nu îl ținem în buzunare, nici în contul din bancă, nici în funcția pe care o deținem, ci este dar de SUS, care ne trage ÎN SUS.
Este vai de neamul acesta! Conștiință românească, trezește-te!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
16 decembrie 2016

Alegeri…

Am primit pe mail. Eu personal cred ca gruparea lui Marian Munteanu, plină de ecumeniști, este doar o cursă, spre aceeași râpă.

POEZIE

Pentru că tot urmează alegeri politice

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ierarhul Ciprian al Vrancei și… credincioșii săi

Răspuns la scrisoarea unor ortodocși din Eparhia Buzăului

O mână de creştini am adresat o scrisoare ierarhului nostru din Buzău, scrisoare în care i-am cerut cu smerenie să ne împărtăşească poziţia dumnealui despre adunarea din Creta. Nu am primit răspuns în scris, aşa cum era normal, ci m-a chemat în audienţă, având ca însoțitor pe părintele paroh.
În loc de răspunsuri la scrisoarea adresată am fost terorizată două ore și 30 de minute cu întrebări de genul: „De la cine am avut binecuvântare să întocmesc scrisoarea și să adun iscălituri?”, „Cine este duhovnicul meu care mi-a dat binecuvântare să întocmesc scrisoarea? „Cine sunt eu, de mi-am permis sa-i adresez scrisoarea?” „Ce ne interesează pe noi ce s-a întâmplat şi iscălit la sinod?”, „ Ce ne interesează pe noi de faptul că BOR este afiliată la CMB?, „Ce știm noi cu ce probleme se confruntă creștini din Africa și Occident? „De ce ne informăm de pe internet de pe alte site-uri și nu de pe basilica? ”, „De ce am participat și am ascultat conferințele unor așa-ziși monahi care nu au avut binecuvântare de la patriarhie pentru a ține conferințe?”, „De ce nu facem ascultare de dumnealui, dacă vrem sa ne mântuim? ”, „Ce pregătire teologică avem noi pentru a ne pune întrebări despre ce s-a discutat la sinod?”
Întrebările au fost adresate cu o duritate mare, greu de suportat de către un om. Răspunsurile pe care le-am primit au fost de genul: toți care se opun Sinodului (cele 4 patriarhii, cei 6 mitropoliți din Grecia, cei 33 episcopi care nu au semnat, monahii din Sfântul Munte și toți clericii și mirenii care au luat atitudine împotriva sinodului cretan sunt fundamentaliști, ei nu știu decât alb și negru, nu au un orizont lărgit, nu cunosc teologie, nu sunt iubiți de popor, sunt niște rătăciți, nu sunt în ascultare de mai marii lor etc.
Mi-am permis și eu să-l întreb:
De ce ni se pune pumnul în gură și nu ne dă voie să le adresăm ierarhilor întrebări care ne frământă?
Dacă sinodul a fost atât de bun, de ce nu am fost informați în biserici?
De ce se creează prăpastie între ierarh-cler-pleromă?
De ce l-a ofuscat atât de tare scrisoarea pe care i-am adresat-o și s-a purtat așa de dur cu mine? (menționez că în scrisoare i-am cerut cu smerenie să ne împărtășească părerea dumnealui despre acest sinod și să ne îndrume ce trebuie să facem noi credincioșii care ne dorim să mergem pe linia Sfinților Părinți, chiar dacă toți lunecă pe lângă noi).
Am pus problema căsătoriilor mixte deoarece încalcă sfintele Canoane, lipsind astfel familia de posibilitatea de mântuire şi i-am relatat situaţia fiicei mele care convieţuieşte cu un catolic şi mi-a reproşat că nu am ştiut să o educ şi să o cresc. Mi-am asumat această vină, dar i-am precizat că nu o să fiu de acord cu căsătoria mixtă. Mi-a răspuns că este de preferat o căsătorie mixtă cu condiţia ca, copiii să fie crescuţi în spirit ortodox decât o împingere spre sinucidere a fiicei mele, refuzându-i căsătoria.
Nici măcar nu a încercat să mă convingă despre cât de bun a fost sinodul, a mers doar pe intimidare, ridicând tonul și uneori bătând cu pumnul în masă, repetând că pe noi nu trebuie să ne intereseze ce s-a discutat la acest sinod, noi trebuie să facem ascultare de ierarh, dacă ierarhul ne conduce în iad, tot el va răspunde de ce am ajuns acolo, mântuirea noastră stă în ascultarea de ierarh, să nu dăm ascultare unor fundamentaliști și rătăciți care iau atitudine împotriva sinodului cretan, să nu ne mai informam de pe internet și dacă facem acest lucru să ne informăm doar de pe basilica, să nu facem noi pe deștepții și să ne permitem să adresăm scrisori ierarhului.
În concluzie i-am spus că o să merg pe linia Sfinților Părinți orice mi se va întâmpla și că nu m-am așteptat la atâta duritate din partea dumnealui.
Pentru toți mărturisitorii a început Golgota și să ne întărească bunul Dumnezeu să ducem mărturisirea cea bună pănă la capăt. Mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine, mulțumim clericilor care nu au trădat credința și îl rugăm pe BUNUL DUMNEZEU să-i țină în dreapta credință până la capăt.
Din păcate ierarhii noștri s-au rupt de popor, nu știu să mai răspundă la întrebări, știu doar să pună întrebări.
Cu dragoste creștinească vă îmbrățișează pe toți iubitorii de Hristos cei aproape 40 de creștini care au semnat acestă scrisoare.

 

PS – în calitate de duhovnic al celei care a alcătuit această scrisoare, confirm adevărul celor relatate de ea și o binecuvântez (pr. Ciprian)

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu – Nu accept hotărârea samavolnică de transfer!

Ciprian referat 2016

CONTESTAȚIE
Către Centrul Eparhial,
În atenția Episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei

Am primit decizia nr. 1670 din 7 decembrie 2016 referitoare la transferul meu la Ghelința. De la început vreau să spun că nu accept această hotărâre, care de fapt ascunde lașitatea dvs. de a mă opri de la slujire din acest moment al vieții mele, pentru activitatea mea antiecumenistă și implicit pentru tulburarea conștiinței dvs la tragerea semnalului de alarmă al întreruperii pomenirii la sfintele slujbe pe motiv strict de mărturisire a ereziei (fapt la care am fost îndreptățit de canonul 15 al Sinodului I-II Trulan, canon cu valoare ecumenică, deci veșnică).
Am slujit 10 ani ca și cântăreț bisericesc la catedrala ”Sfântul Nicolae” din Sf. Gheorghe, orașul meu natal, apoi 5 ani ca diacon și 5 ani ca preot tot acolo. Fără absolut nici un motiv m-ați dat afară în primăvara anului 2015. Apoi am slujit în frica lui Dumnezeu și m-am implicat în lucrările de finalizare a bisericii cu hramul Bunavestire, iar după nici doi ani mă văd transferat în munți, la o sărăcie lucie, la câțiva credincioși, care în afara cultului sunt de fapt vorbitori de limbă maghiară.
Motivele pe care le-ați invocat le voi analiza și combate în cele ce urmează, urmând ca această scrisoare personală, care nu este act al parohiei Sf. Gheorghe III, ci este primul meu strigăt de revoltă față de samavolnicia cu care vreți să mă reduceți la tăcere, să o fac publică pe toate căile:

1. Primul dvs argument este ”starea conflictuală existentă” între mine și pr. Dorin Cucu. Răspunsul meu:
a) am fost primit la biserica Bunavestire cu ostilitate vădită, iar până în ziua de astăzi nu am beneficiat pentru slujire decât de un umil sertăraș în sfântul altar pentru a-mi pune câteva lucruri. Nu mai vorbesc de starea de mizerie în care am găsit sfântul lăcaș, mai ales altarul;
b) în duminicile mele de rând pr. Cucu Dorin sau unii dintre apropiații lui veneau și luau credincioșii chiar din fața bisericii și îi duceau în altă parte, unii dintre cei care nu voiau să meargă fiind admonestați de acoliții lui de ce vin la slujbă aici, când slujesc eu; în schimb eu am slujit tot timpul, în duminicile lui de rând, alături de pr. Dorin Cucu. Deci starea conflictuală pe care el a dorit să o mărească continuu, eu am dezamorsat-o mereu, pentru ca să fie pace. Aceste afirmații le pot dovedi oricând cu mărturia scrisă și/sau verbală a unui număr mare din enoriașii bisericii noastre. Dvs. însă prezentați o stare de fapt deformată.

2. Referirea mea la crucea lui Baphomet, pusă pe biserica mare a parohiei este justă, pentru că:
a) această cruce cu trei brațe orizontale este cunoscută ca fiind simbol masonic, deci satanist. Dacă ați avea intenția să vă informați puțin (internetul este la îndemâna oricui), ați găsi foarte multe articole și poze care susțin afirmația mea. O astfel de ”cruce” nu are ce căuta pe o biserică ortodoxă, altminteri vă atrageți mânia lui Dumnezeu;
b) spuneți că această ”cruce” a fost pusă cu binecuvântarea ÎPS Ioan, ctitorul bisericii. Nu știu ce binecuvântare a fost, dar instalarea ”crucilor” (3 la număr) s-a făcut în primăvara anului 2015, când ÎPS Ioan nu mai era episcop eparhiot de Covasna și Harghita de câteva luni de zile. De instalarea lor s-a ocupat exclusiv pr. Dorin Cucu, eu nu. Concluzia mea este că ați dat dvs binecuvântarea așezării acestor simboluri masonice pe o biserică ortodoxă. Concluzia dvs din același paragraf este că ”pentru liniștea mea sufletească” mă trimiteți într-o parohie în care să slujesc singur. Stranie logică! Eu înțeleg că satana să rămână, să troneze pe biserica închinată Maicii Domnului, iar eu, preotul potrivnic acestei mârșăvii, să fiu alungat pe nedrept – acesta este realmente sensul ”transferului”.

3. Mă acuzați că am publicat pe net corespondența de la Episcopie. Vă răspund:
a) este plin netul de asemenea publicări ale unor acte chiriarhale care hotărăsc samavolnicii ca și acest transfer. Ce ar fi trebuit să fac? Să tac și să vă las să atentați la viața fiilor mei duhovnicești, așa cum v-o doriți cu venialitate?
b) publicarea pe net a materialelor despre întreruperea pomenirii și neparticiparea la ședințele de la protopopiat – este o altă acuză. V-am scris că am întrerupt pomenirea pentru faptul că ”ați luat” act la Sinodul din toamnă de hotărârile din Creta, deci le-ați acceptat, ori acele hotărâri sunt eretice, așa cum recunosc peste 70% dintre ortodocșii din lume. La ședințele de la Protopopiat eu am participat ani de zile, doar în ultimele luni nu am fost, pentru că atmosfera de acolo era una de batjocură atât la adresa mea sau a altor frați preoți, cât și la adresa dreptei credințe și se pregătea o punere la zid a mea de către preoții ecumeniști (iar la două ședințe eu nu am participat din motive medicale, având dovada în acest sens, pe care v-am trimis-o atunci pe mailul-ul Episcopiei).
Punctul principal al contra-argumentării mele la aceste acuze este următorul: dacă considerați că am oprit pe nedrept pomenirea dvs la slujbe, de ce nu m-ați oprit de la slujire, cum au făcut cu preoții antiecumeniști ierarhii români din alte eparhii (a se vedea cazul pr. Claudiu Buză din Urziceni)? Singurul motiv care mă îndreptățea să opresc pomenirea era erezia ierarhului, orice alte motive aducându-mi o pedeapsă binemeritată. Cum puteți să mă trimiteți într-o altă parohie, unde nu vă voi pomeni, devreme ce dvs nu vă lepădați de ecumenism? Iar tipul de ecumenism pe care îl practicați este slujirea adesea, pe la sfințiri de troițe sau chiar de biserici ortodoxe, cu eretici papistași, fapt care vă face pasibil, conform, Sfintelor Canoane, de imediată caterisire din treapta de arhiereu.
Deci, dacă acceptați întreruperea pomenirii, prin mutarea mea și slujirea liberă în altă parohie, înseamnă că recunoașteți că acuza mea că aveți cuget eretic ecumenist este reală. Aceasta este concluzia teologică și logică.
Dar, pentru că vă ascundeți de realitate, vreți să mă surghiuniți, să mă faceți să nu vă ”accept oferta” și să aveți apoi motiv, pe principiul neascultării, pentru a mă caterisi, așa cum mă și amenințați în penultimul paragraf al deciziei dvs.

4) Cât despre ”salariul de la stat”, eu nu am primit decât un stat de plată lunar, a trebuit să îmi procur salariul traiul meu și al familiei mele prin desfășurara unor activități licite, compatibile cu statutul de preot, a fost foarte greu și am trăit cu un sfert din salariul legal, investind în lucrările de la biserică și plătind toate dările și lucrările în care am fost implicat. Am vrut să fie bine pentru biserică și… am fost dat afară.

5) Ultimul paragraf mă obligă să predau actele parohiei și ștampila azi, 8 decembrie 2016. La ora 8 azi dimineață am fost prezent la Protopopiat, am fost anunțat telefonic de pr. protopop Ioan Bercu, pe care l-ați însărcinat, conform aceleași adrese nr. 1670 de mai sus, să se ocupe personal de predare, că nu poate veni, deci aveți subalterni care nu vă ascultă hotărârile arbitrare, cum să le ascult eu, cel alungat pe nedrept? Dimineață am făcut cerere de amânare la Protopopiat, pe baze legale, mai ales că mă aflu în plin proces de revizie contabilă, la care m-am prezentat din proprie-inițiativă, neacceptând să vin la Episcopie să predau toate actele ca apoi, nemaiavându-le, să îmi puteți găsi și alte ”motive” de pedepsire.

În concluzie, îndemnul din final, înaintea semnăturii dvs, sună așa: ”cu părintesc îndemn la îndreptare”. Vă mulțumesc, dar nu înțeleg ce anume este ”părintesc” în toată această samavolnicie. Voi lupta pe toate căile împotriva ei și nu voi accepta ca un om aflat în funcția de ierarh să își recunoască de facto mărturisirea eretică ecumenistă, iar pe de alta să hotărască în mod arbitrar cum să își bată joc de fiii mei duhovnicești, de viața, familia și slujirea mea preoțească.
De asemenea, vă anunț că în cazul în care în perioada următoare, datorită acestor acte de ”execuție de tip digital” pe care mi le aplicați, neavând dorința sau curajul ca măcar să ne vedem, ca oameni, față către față sau minimul respect, ca om care veți răspunde și de sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, ca să mă certați personal la telefon, deci în cazul în care starea de sănătate a vreunui membru al familiei mele se va înrăutăți sau va interveni vreun episod nedorit și ireversibil legat de sănătatea ei, vă veți face responsabil de aceasta, cel puțin din punct de vedere moral, fapt care ar trebui să vă readucă aminte că suntem oameni, chipul lui Dumnezeu în lume, nu simple obiecte, care pot fi aruncate oricând la gunoi.
Eu de luni, 12 decembrie 2016, aș intra în săptămâna de rând la biserica Bunavestire. Vă rog până duminică seara, probabil în același stil ”digital” (”dintr-o semnătură”, cum vă place să afirmați), să îmi comunicați dacă pot continua să slujesc acolo sau sunt oprit de la slujirea celor sfinte. La Ghelința nu voi merge sub nici o formă.

Așa să îmi ajute Bunul Dumnezeu și Preacurata Născătoare de Dumnezeu !

Sf. Gheorghe

08.12.2016

Cu sincer îndemn la îndreptarea dvs din erezia ecumenistă,

pe care v-o doresc, spre mântuire,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Câtă vreme este formulată și este în dezbatere această contestație, cred că măsura transferului ar trebui să se suspende, până la soluționarea contestației.