Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lacrimi pentru ecumenişti

Am primit la comentarii textul de mai jos, de la doamna Lucreția. Dragostea și efortul ei merită respectul nostru și împreună-rugăciunea cu ea. Doamne ajută și dăruiește multă sănătate doamnei Lucreția, sora noastră în Hristos, Pruncul Mântuitor!

trypt1a
Îmbracă-te în doliu, eternă Ortodoxie, şi plângi pentru fiii tăi răniţi de erezia ecumenistă!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum cununile câştigate cu nevoinţă cad de pe capetele ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor spre bucuria îngerilor căzuţi!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum, în locul chipurilor luminate de Duh Sfânt, apar tot mai multe chipuri purtând măşti metalice care rostesc reci cuvinte ce nu mai ajung la inima! Căci ecumenismul ni se întipăreşte pe chip, fie că vrem, fie că nu vrem. Asa cum mincinosul se deosebeşte de la chip de omul sincer, tot aşa ecumenistul se deosebeşte de ortodoxul sincer, devotat lui Hristos.
De aceea, asa cum spunea Înaltpreasfințitul Justinian Chira, trebuie să ne dezicem cu fermitate de această molimă care bântuie în mediul ortodox. Dacă pentru bolile trupeşti alegem cei mai buni medici, la fel trebuie să procedăm şi cu bolile sufleteşti.
Aşa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov: ”scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt”, fără de care nu există mântuire. Deturnarea acestui scop prin invenţii ecumeniste are efecte directe asupra mântuirii. Pentru astfel de situaţii românii au o vorbă: ”Fereşte-mă, Doamne, de omul lui Dumnezeu cu năravul celui rău!” , adică omul se roagă să fie ferit de omul care care se preface credincios pentru a-i înşela vigilenţa. De atei ştie cum să se ferească, dar de ecumenişti, acum îşi creează anticorpi.
Plăngi, văzându-i pe cei ce bolesc de ecumenism cum se roagă pentru UNITATEA credinţei, făcând din aceasta un idol!
Plângi, văzând cum, alături de icoanele ortodoxe, apar la vânzare icoane profanate, având semne oculte pe ele, cel mai des întâlnit fiind ”cornuta”, adică degetul mic şi arătătorul întinse complet, iar celelalte îndoite, semn al zeului vrăjitoriei!
Plângi, văzând cum, cum, de dragul avantajelor lumeşti, te-am trădat la Creta, iar acum cădem ca frunzele noi, înşine, în loc să-i ajută şi pe alții să se ridice, asemănându-ne cu Iuda Iscarioteanul. Da. Şi eu te-am trădat prin păcatele mele, prin faptul că te mărturisesc cu tastatura, dar inima mea e nevindecată de patimi. Şi eu i-am ajutat să te trădeze prin tăcerea mea.
Plângi, văzând cât de uşor renunţăm la ieroschimonahi, la Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, la rugăciunile de noapte!
Plângi, văzând cum se împlinesc cuvintele psalmistului: ”De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.” ( Psalm 49, 19)
Plângi, cu Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos care i-a apărut în vedenie ucenicului său Epifanie, arătându-i că sufletele sodomiţilor petrec în iad, în colibe murdare, cu multe necurăţii de oameni şi de câini. I-a mai arătat că păcătoşii petrec în temniţe întunecoase, având înfăţişări diferite, în funcţie de păcatele lor. Astfel, Dumnezeu i-a făcut pe desfrânaţi să semene cu porcii, pe hoţi – cu lupii, pe înşelători – cu vulpile, pe iubitorii de arginţi – cu pisicile, pe cei mânioşi – cu fiarele, pe pomenitorii de rău – cu viperele, pe mincinoşi – cu şopârlele, pe cei lacomi – cu caii, pe beţivii – cu îndrăciţii, pe eretici – cu bălegarul, pe cârciumari – cu măgarii, pe proprietarii de bordeluri – cu antihrist, pe hulitori – cu ciorile, pe clevetitori – cu corbii, pe cei ce judecă păcate străine – cu câinii, pe cântăreţi – cu broaştele, pe dansatoare – cu cocostârcii, pe desfrânate – cu caprele, iar pe cei petrecăreţi care au mers la jocuri, glume, teatre – cu viperele mici cu târâtoarele şi cu fiarele sălbatice. I-a mărturisit apoi, spre folosul nostru, că pe toate acestea i le-a arătat, ca să se înfricoşăm, să sporească nevoinţa şi trezvia, ca să ne mântuim. (vezi ”Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos”)
Sfinte Andrei, care ne-ai spus că ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi, roagă-te să ne vindecăm de ecumenism, ca să putem preţui aurul curat al Ortodoxiei, nu bălegarul ecumenist frumos ambalat!
Plângi, cu Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, care spunea sa ne ferim de eretici, a căror pierzare o asemăna cu cea a sodomitenilor.
Plângi, amintindu-ne cuvintele Mântuitorului: ”Vai de cei prin care vine sminteala!”
Bucură-te, Ortodoxie, cu cei datorită cărora porţile iadului nu te vor birui! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să ne ferim ca de foc de erezia ecumenistă şi de pecetea antihristică şi să alegem calea cea îngustă ce duce la Tine!
Bucură-te, cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care ne-a transmis cuvintele Mântuitorului. ”Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui!” (Ioan 7, 38). Iar Scriptura nu a spus că papa sau Sinodul de la Creta sunt infailibili!
Bucură-te, Ortodoxie, singura credinţă mântuitoare, curată şi completă, armă de temut împotriva necuratului, unica matcă prin care curg ”râuri de apă vie”! (Ioan, 7, 38)

Către sinodalii B.O.R. – glasul mirenilor

cruce

Către Patriarhul Daniel și către toți ierarhii Sinodului B.O.R.

Eu, ca simplu mirean, practicantă a Ortodoxiei, constat cu mâhnire și neliniște că un duh străin de Sfânta noastră Ortodoxie pătrunde în Biserica noastră, demolând granița care o îngrădește de erezii și mă refer la adunarea din Creta, dar nu numai.
Am în minte cuvintele Arhanghelului Mihail: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte… Căci, așa cum spunea un părinte dreptcredincios că la răstignirea Mântuitorului un apostol a trădat și ceilalți 11 au stat drept, la sfârșitul vremurilor unul va sta drept și ceilalți Îl vor trăda pe Hristos. Să nu fim noi printre ei! Iată că trăim aceste timpuri viclene.
Vă rugam, sfințiți părinți, să ne fiți nouă apărători și nu trădători, căci dacă a mai rămas ceva curat în țara asta, aceasta este Biserica Ortodoxă, Cea Una, de Hristos întemeiată.

Aceasta să îmi fie mie ca o modestă mărturisire înaintea lui Dumnezeu: NU ACCEPT SINODUL DIN CRETA!

Dumnezeu să ne lumineze pe toți!

MIHAELA DUȚU,

Câmpina

Răspunsuri pentru vremuri… tulburi. Dacă nu sunt bune, nu le luați în seamă!

imagine-postare-blog-2-mediere-incotro-538x218

Doamne ajută.
Răspunsul meu succint la întrebările celor care m-au întrebat ce să facă în contextul actual al Ortodoxiei românești este următorul:
– ceea ce s-a petrecut în Creta (iunie 2016) a fost marea lepădare despre care vorbesc sfinții din ultimii 200 de ani. Fără îndoială și cu durere spun aceasta;
ecumenismul este panerezie, mai rea ca orice molimă, deci nu există cineva care să se molipsească de ea și să rămână apoi sănătos la minte și pe calea mântuirii;
– este vremea misiunii: mirenilor, aveți cuvântul. Trebuie împărțite în biserici materiale antiecumeniste;
– pentru informații recomand câteva surse: site-ul Asociației Astradrom, site-ul psaltirea.ro (secțiunea: de importanță actuală) și site-ul prieteniisfantuluiefrem.ro. Descărcați informatii de pe ele, sintetizați-le, imprimați-le. Iar apoi materialul, în foileton sau cum vreți, trebuie împărțit, cu pace și cu demnitate, celorlalți – preoți și credincioși – spre informare (cine vrea să primească, însă îndemnat de două-trei ori). Dar tonul și stilul folosit trebuie să fie foarte calm, fără acuze, fără învolburări, că altfel oamenii zic: acesta este un smintit;
– vă recomand să nu vă împărtășiți, nici anafură sau agheasmă să nu luați de la preoți ecumeniști sau pomenitori ai ierarhilor apostați, semnatari în Creta. Bătrânii neputincioși și copiii sunt o excepție în acest caz; a persista însă noi în neștiință și nepăsare nu este o scuză viabilă; cum să fii al lui Hristos dacă nu te expui și nu suferi pentru credința cea curată în El?

– există pericolul de a cădea sub osândă de la Dumnezeu, prin împărtășirea din același potir cu ecumeniștii. Sfinții Părinți spun: rugăciunea ereticilor este adresată tatălui minciunii – satana – nu lui Dumnezeu și cei care se împărtășesc în bisericile căzute în erezie primesc pe satana, nu pe Hristos. Desigur, este vorba de cei care cunosc cele petrecute vara aceasta în Creta și pericolul trădării credinței ortodoxe prin ecumenism;
– să aveți un program de rugăciune zilnică, să nu urâți și să nu judecați pe nimeni, faceți chiar metanii pentru pocăința ecumeniștilor; vrem să fie unire, dar în adevăr;
– nu faceți compromisuri, că vă pierdeți mântuirea. Este nevoie de curaj, dar și de cap limpede și de un mod ales și respectuos de exprimare;
– nu recomand spovedania la preoții ecumeniști sau lași. Cum să îți încredințezi sufletul și mântuirea unui păstor năimit, care fuge de lupi?
Dumnezeu ne vede și ne judecă pe toți. Dar ne iubește nespus pe cei care vrem a trăi în Adevăr. Să dea Domnul să avem cu toții duhovnici buni și ortodocși. Tot mai mulți se trezesc la realitate, ceea ce este un semn că Dumnezeu revarsă harul Său peste noi. Cu nădejde așteptăm ca ierarhii noștri să întoarcă armele împotriva fiarei ecumeniste.

Iertați și pomeniți !

Cu respect,

pr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Pentru alte detalii, daca aveti nevoie, puteți apela la 0740788876 sau la ciprioan@yahoo.com

Analiză de conștiință

cainele-si-catelul-fabula-de-grigore-alexandrescu
Azi-dimineață, când m-am trezit, conștiința mea era plină de bucurie după o întâlnire tare frumoasă și providențială pe care am avut-o ieri, cu oameni de același cuget. Ieri am simțit bucurie, dar aceasta nu a dispărut nici astăzi. Sfântul Antonie cel Mare spunea că după efectul pe care îl produce un eveniment sau un cuvânt în sufletul nostru – adică dacă simțim bucurie sau tulburare – ne putem da seama cine înrâurește viața noastră: Dumnezeu sau diavolul.
Dar, vai, există și conștiințe adormite. Nu mai vorbesc de cele sforăitoare. Sfinții Părinți vorbesc atât de frumos despre ”a odihni pe aproapele.” Dar cum să te odihnești tu însuți, când altul îți sforăie în urechi?
Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun: părinte, vă suntem alături în rugăciune. Bravo vouă, însă oare de ce refuzați să ne rugăm împreună? Oare pentru că alții spun că sunt un biet nebun, un fanatic, un om care vrea să iasă în evidență etc sau pentru că Ortodoxia iubită de unii este una laxă, liniștită, fără implicare, fără atitudine, adică o ne-ortodoxie?
Oare găsim undeva prin paginile Sfintei Scripturi sau în istoria Bisericii un cuvânt de apreciere pentru cei care vor Ortodoxie, însă refuză cu obstinație crucea lui Hristos? Când avem vreo boală, când este nevoie de o operație grea, nu alergăm oricât de departe, facem sacrificii pentru a ne încredința viața celui mai priceput doctor? Iar atunci când vine vorba de mântuire ne interesează doar acestea: biserica să fie cât mai aproape, slujba să fie cât mai scurtă, cântarea să fie armonioasă și dulce, preotul să ne dezlege de orice păcate, canonul primit să fie cât mai simplu, iar viața noastră să rămână în matca ei de patimi și de nepăsare duhovnicească (căreia unii îi spun ”ascultare”, chiar dacă cel de care fac ascultare nu face el însuși ascultare de Dumnezeu).
Să le spunem oamenilor adevărul! Dar oamenii NU VOR adevărul! Oamenilor li se pare cumplit de greu și să fie oameni, darămite să mai vadă umanitate în ceilalți. Mulți oameni urăsc adevărul și pe cel care îl vestește. Pentru că dacă știi adevărul, ești dator să ieși din minciună, să te lepezi de lâncezeală, să iei atitudine, să te expui. Oare nu e mai simplu să butonezi telecomanda și să îți dai cu părerea despre politica acestei lumi, despre viața Bisericii, dar VIAȚA ta să fie orientată nu spre VIAȚA VEȘNICĂ, ci spre desfătarea pământească și traiul tihnit? Suntem un popor care a suferit mult, cumplit de mult. Oare din suferința înaintașilor și din a noastră nu am priceput până acum că numai prin Crucea lui Hristos viața noastră are un sens și o orientare spre veșnicie?
Părinte Ciprian, părinte Claudiu, părinte Macarie etc v-ați tăiat singur craca de sub picioare. Ați luat-o prea în piept toată treaba asta cu ecumenismul? Ați înnebunit?
Așa îmi spune și mie vrăjmașul, de mult timp. Eu însă nu îl slujesc pe el, ci pe Hristos, Care Își deschide brațele pe Cruce și ne cheamă pe toți să Îl iubim, să Îl vestim, să I ne închinăm.

15420923_213621992420173_6975589963483758463_nPreot ortodox slujind undeva în Suedia

Este atâta lașitate în lumea aceasta. Însă lumea își va lua plata ei. Fiecare vom fi judecați. Dar dacă ne gândim că această judecată va fi cândva departe în viitor, atunci este vai de noi. Astăzi este ultima zi din viața mea – aceasta este cugetarea cea mai înțeleaptă (conform Sfântului Vasile cel Mare). Astăzi Hristos mă va chema la judecată, să dau seama de ce am făcut în viață. Iar prima întrebare va fi: cum ai păstrat și ai apărat credința ortodoxă, întru care ai fost botezat? Răspunsul va fi cutremurător, căci standardele lui Hristos nu sunt precum cele europene (care în sine nu sunt altceva decât o nouă Sodomă și un nou Babilon), ci sunt infinit și incomparabil mai înalte. Mântuirea se dă în dar, dar nu se dă oricui. Iar cel mai greu să se mântuiască va fi pentru ortodocșii care și-au sforăit credința.
Iată ce spunea acum câteva zile un ierarh grec despre ”subiectul” care ne-a pus viețile pe jar tuturor celor care ne împotrivim fiarei ecumeniste:
”Sinodul din Creta nu a rezolvat probleme, dimpotrivă, a creat altele noi. Conștiința Bisericii noastre nu l-a acceptat.
Sinodul din Creta, cu precizie matematică, conduce Biserica spre o nouă Schismă.
În fața pericolelor din partea ereticilor nu răspundem prin autosuficiență și inerție. Răspundem prin luptă, cu participare completă. Păstori și turmă, împreună pe aceeași metereză…” (Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita, 12 decembrie 2016)

(sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/12/blog-post_44.html#more)
Schisma este prăpastia spre care ne împing ecumeniștii. Cei care vor să ferească turma lui Hristos de schismă suntem noi, ieromonahii, preoții, monahii, monahiile și mirenii care luptăm pentru dreapta credință, luptăm frumos, demn, sincer, până la capăt.
Popor român, de prea multă vreme dormi. Oricine doarme mult, visează urât. Nu ți-e de ajuns coșmarul în care te-au aruncat ereticii ecumeniști? Faci ascultare de ei și sari cap în fântână, numai pentru că așa ți-au poruncit ei?
Este mult mai gravă situația acum decât în vremea comunismului și a prigoanelor stârnite de acesta. Acum ne pregătim pentru înfruntarea lui antihrist. Așa ne spun sfinții din ultimii 200 de ani. Adunarea din Creta a fost marea apostazie profețită de aceștia. Acum, în eparhiile mari din țară preoții sunt chemați să semneze propria lor osândă veșnică. Unii ne compătimesc pentru că suntem prigoniți. Nu avem nevoie. Noi nu pătimim pentru ego-ul nostru, ci pentru Hristos, Mântuitorul lumii. Este cea mai mare cinste pentru noi.
Cine nu a exersat curajul deloc, nu îl va avea în fața marii lepădări. De ce? Pentru că curajul sfânt al mărturisirii nu îl ținem în buzunare, nici în contul din bancă, nici în funcția pe care o deținem, ci este dar de SUS, care ne trage ÎN SUS.
Este vai de neamul acesta! Conștiință românească, trezește-te!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
16 decembrie 2016

Alegeri…

Am primit pe mail. Eu personal cred ca gruparea lui Marian Munteanu, plină de ecumeniști, este doar o cursă, spre aceeași râpă.

POEZIE

Pentru că tot urmează alegeri politice

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ierarhul Ciprian al Vrancei și… credincioșii săi

Răspuns la scrisoarea unor ortodocși din Eparhia Buzăului

O mână de creştini am adresat o scrisoare ierarhului nostru din Buzău, scrisoare în care i-am cerut cu smerenie să ne împărtăşească poziţia dumnealui despre adunarea din Creta. Nu am primit răspuns în scris, aşa cum era normal, ci m-a chemat în audienţă, având ca însoțitor pe părintele paroh.
În loc de răspunsuri la scrisoarea adresată am fost terorizată două ore și 30 de minute cu întrebări de genul: „De la cine am avut binecuvântare să întocmesc scrisoarea și să adun iscălituri?”, „Cine este duhovnicul meu care mi-a dat binecuvântare să întocmesc scrisoarea? „Cine sunt eu, de mi-am permis sa-i adresez scrisoarea?” „Ce ne interesează pe noi ce s-a întâmplat şi iscălit la sinod?”, „ Ce ne interesează pe noi de faptul că BOR este afiliată la CMB?, „Ce știm noi cu ce probleme se confruntă creștini din Africa și Occident? „De ce ne informăm de pe internet de pe alte site-uri și nu de pe basilica? ”, „De ce am participat și am ascultat conferințele unor așa-ziși monahi care nu au avut binecuvântare de la patriarhie pentru a ține conferințe?”, „De ce nu facem ascultare de dumnealui, dacă vrem sa ne mântuim? ”, „Ce pregătire teologică avem noi pentru a ne pune întrebări despre ce s-a discutat la sinod?”
Întrebările au fost adresate cu o duritate mare, greu de suportat de către un om. Răspunsurile pe care le-am primit au fost de genul: toți care se opun Sinodului (cele 4 patriarhii, cei 6 mitropoliți din Grecia, cei 33 episcopi care nu au semnat, monahii din Sfântul Munte și toți clericii și mirenii care au luat atitudine împotriva sinodului cretan sunt fundamentaliști, ei nu știu decât alb și negru, nu au un orizont lărgit, nu cunosc teologie, nu sunt iubiți de popor, sunt niște rătăciți, nu sunt în ascultare de mai marii lor etc.
Mi-am permis și eu să-l întreb:
De ce ni se pune pumnul în gură și nu ne dă voie să le adresăm ierarhilor întrebări care ne frământă?
Dacă sinodul a fost atât de bun, de ce nu am fost informați în biserici?
De ce se creează prăpastie între ierarh-cler-pleromă?
De ce l-a ofuscat atât de tare scrisoarea pe care i-am adresat-o și s-a purtat așa de dur cu mine? (menționez că în scrisoare i-am cerut cu smerenie să ne împărtășească părerea dumnealui despre acest sinod și să ne îndrume ce trebuie să facem noi credincioșii care ne dorim să mergem pe linia Sfinților Părinți, chiar dacă toți lunecă pe lângă noi).
Am pus problema căsătoriilor mixte deoarece încalcă sfintele Canoane, lipsind astfel familia de posibilitatea de mântuire şi i-am relatat situaţia fiicei mele care convieţuieşte cu un catolic şi mi-a reproşat că nu am ştiut să o educ şi să o cresc. Mi-am asumat această vină, dar i-am precizat că nu o să fiu de acord cu căsătoria mixtă. Mi-a răspuns că este de preferat o căsătorie mixtă cu condiţia ca, copiii să fie crescuţi în spirit ortodox decât o împingere spre sinucidere a fiicei mele, refuzându-i căsătoria.
Nici măcar nu a încercat să mă convingă despre cât de bun a fost sinodul, a mers doar pe intimidare, ridicând tonul și uneori bătând cu pumnul în masă, repetând că pe noi nu trebuie să ne intereseze ce s-a discutat la acest sinod, noi trebuie să facem ascultare de ierarh, dacă ierarhul ne conduce în iad, tot el va răspunde de ce am ajuns acolo, mântuirea noastră stă în ascultarea de ierarh, să nu dăm ascultare unor fundamentaliști și rătăciți care iau atitudine împotriva sinodului cretan, să nu ne mai informam de pe internet și dacă facem acest lucru să ne informăm doar de pe basilica, să nu facem noi pe deștepții și să ne permitem să adresăm scrisori ierarhului.
În concluzie i-am spus că o să merg pe linia Sfinților Părinți orice mi se va întâmpla și că nu m-am așteptat la atâta duritate din partea dumnealui.
Pentru toți mărturisitorii a început Golgota și să ne întărească bunul Dumnezeu să ducem mărturisirea cea bună pănă la capăt. Mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine, mulțumim clericilor care nu au trădat credința și îl rugăm pe BUNUL DUMNEZEU să-i țină în dreapta credință până la capăt.
Din păcate ierarhii noștri s-au rupt de popor, nu știu să mai răspundă la întrebări, știu doar să pună întrebări.
Cu dragoste creștinească vă îmbrățișează pe toți iubitorii de Hristos cei aproape 40 de creștini care au semnat acestă scrisoare.

 

PS – în calitate de duhovnic al celei care a alcătuit această scrisoare, confirm adevărul celor relatate de ea și o binecuvântez (pr. Ciprian)