Cuvânt de foc al Sfântului Ioan Gură de Aur
Predică a ieromonahului Spiridon Roșu – „îngrădirea de erezie trebuie făcută după regulile lăsate de Sfinții Părinți, nu după păreri și impresii personale…”
Titlul a fost extras din textul predicii, care se află integral aici:
Recomandăm:
CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos
Importanța Proscomidiei – o minune contemporană
Un om de știință foarte vestit, un doctor, s-a îmbolnăvit grav. Prietenii lui, doctorii care au fost chemați la căpătâiul lui, l-au găsit pe cel bolnav într-o asemenea stare încât mai erau șanse minime de revenire.
Acest profesor universitar trăia în casă numai cu sora lui, o femeie în vârstă. El nu era cu totul necredincios, dar nu era prea interesat de chestiunile religioase, nu se ducea la biserică, cu toate că locuia nu departe de o bisericuță.
După diagnosticul primit de la ceilalți medici, sora lui era foarte întristată și nu știa cum să îl ajute pe fratele ei. Și atunci ea și-a adus aminte că lângă casa lor se afla o biserică unde ar fi putut merge să ducă o prescură și să ceară să fie pomenit fratele ei cel grav bolnav.
Dimineața devreme, fără să îi spună niciun cuvânt fratelui lui, ea s-a dus la biserică și i-a spus preotului despre durerea ei și i-a cerut să scoată și o miridă (părticică) din prescură la proscomidie și să se roage pentru sănătatea fratelui ei.
În aceeași clipă când preotul îl pomenea pe doctorul bolnav, acesta a avut acasă la el o viziune: se făcea că peretele camerei lui a dispărut dintr-odată și s-a deschis peretele catapetesmei bisericii, astfel încât doctorul putea vedea în altar. A văzut-o la ușa altarului pe sora lui că vorbește ceva cu preotul. Preotul s-a dus la proscomidiar, a scos o miridă și a pus-o pe Sfântul Disc, iar în acea clipă doctorul a auzit un sunet. În aceeași clipă el a simțit o putere care a intrat în trupul lui. S-a ridicat din pat, lucru pe care nu putea să îl mai facă de mult timp.
De îndată ce sora lui s-a întors acasă, el i-a spus:
Unde ai fost? a strigat fostul bolnav.
Am văzut totul, am văzut cum ai vorbit cu preotul în biserică și cum a scos pentru mine o părticică de prescură și m-a pomenit la slujbă.
Și atunci amândoi au început să Îi mulțumească cu lacrimi Domnului pentru vindecarea cea minunată.
Acel profesor universitar a mai trăit o lungă perioadă de timp după această vindecare, fără să uite niciodată mila lui Dumnezeu, pe care Acesta a făcut-o cu el, cel păcătos.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/09/blog-post_605.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Pentru toate să spuneți: „Slavă Ție, Doamne!”
Chinurile voastre sunt multe. Loviturile cad asupra voastră neîndurătoare, din toate părțile. Însă nu deznădăjduiți. Sunt încercări, care vin asupra voastră din îngăduința Iubitorului de oameni Dumnezeu, ca să vă curățiți de patimile și de neputințele voastre.
Așadar, predați-vă pe voi înșivă în mâinile Lui cu încredere, cu curaj, cu bucurie și cu recunoștință.
Nu vă mâniați, nu fiți nemulțumiți, nu vă ridicați împotriva nici unui om. Lăsați-i liberi să facă asupra voastră și înlăuntrul vostru lucrarea proniei Domnului care, având drept scop mântuirea voastră, se străduie să scoată din inima voastră orice întinăciune.
Așa cum spălătoreasa mototolește, freacă și întoarce hainele în covată, ca să le albească, astfel și Dumnezeu ne șifonează, ne stoarce și ne întoarce pe toate părțile, ca să ne albească sufletul și să îl pregătească pentru Împărăția Lui cea cerească, în care nu poate să intre nimic necurat.
Acesta este adevărul. Rugați-vă ca Domnul să vă lumineze mintea, ca să înțelegeți acest adevăr. Atunci veți primi cu bucurie orice necaz ca pe un medicament dat de Doctorul ceresc. Atunci îi veți considera pe cei care vă vatămă ca fiind organe sau unelte binefăcătoare ale Lui. Iar în spatele lor veți vedea întotdeauna mâna marelui vostru Binefăcător.
Pentru toate să spuneți: „Slavă Ție, Doamne!” Să spuneți aceasta, dar și să o trăiți.
Vă sfătuiesc să împliniți canoanele sau regulile de mai jos:
1) În fiecare clipă să așteptați să vină vreo încercare. Și când ea vine, să o primiți ca pe un oaspete binevenit.
2) Când se întâmplă ceva opus voinței voastre, ceva care vă provoacă amărăciune și tulburare, să vă concentrați repede atenția în inimă și să vă luptați cu toată puterea, cu râvnă și cu rugăciune, ca să nu se nască în inimă nici un sentiment neplăcut și pătimaș în ea. Dacă nu veți îngădui apariția sau nașterea unui asemenea sentiment, atunci toate încercările se vor termina cu bine. Pentru că fiecare reacție sau lucrare rea, prin cuvinte sau prin fapte, sunt consecințe și urmări ale acestui sentiment.
De asemenea, dacă în inima voastră va apare un sentiment pătimaș de slăbiciune, atunci măcar hotărâți-vă cu statornicie să nu spuneți și să nu faceți nimic până când nu va dispare acest simțământ.
În fine, dacă este imposibil să nu vorbiți sau să nu acționați într-un fel oarecare, atunci ascultați nu de simțământul vostru, ci de legea dumnezeiască. Comportați-vă cu blândețe, cu pace și cu frică de Dumnezeu.
3) Nu așteptați și nu urmăriți ca încercările să se oprească. Dimpotrivă, pregătiți-vă pe voi înșine să răbdați aceste încercări până la moarte. Să nu uitați acest lucru! Este foarte important. Dacă nu vă raportați astfel față de încercări, răbdarea nu se va consolida în inima voastră.
4) Pe cei care vă lovesc și vă fac rău să îi „judecați” cu iubirea voastră și cu neținerea de minte a răului. Prin cuvintele voastre, prin comportamentul vostru, chiar și prin privirea voastră să le arătați că, în pofida a tot ceea ce ei vă fac, voi continuați să îi iubiți. Și, desigur, niciodată să nu le amintiți cât de mult v-au nedreptățit.
(Cuviosul Teofan Zăvorâtul)
Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/09/blog-post_44.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
PS – probabil aceste cuvinte ar fi potrivite și ca o introducere a unui manual al ortodoxului îngrădit de erezie, dar și al ortodoxului care trăiește în lumea secolului al XXI-lea, printre atâția păgâni și atei. Tot ceea ce trebuie să facem, precum și toate cele de care trebuie să ne ferim le găsim menționate în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți, spre a lua aminte la ele, în perspectiva mântuirii în Hristos. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Slavă Ție, Doamne! (Redacția)
DA! Hotărât și definitiv DA!
Ierarhia „ortodoxă” românească actuală și satanica masonerie, urâtoare de Hristos…
Am primit pe mail:
În emisiunea din 18.09.2018, de pe Realitatea TV, Oreste Teodorescu face o mărturie importantă despre pseudo-episcopii Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române (la minutul 29,35-30,40).
Se vede că sunt vremurile din urmă, devreme ce urâciunile ies la lumină!
Mulțumim pentru informare.
Redacția
PS – ca neam am ajuns talpa iadului, prin avorturi și erezie, prin înjurături și hoții, prin curvie și lipsa iubirii față de aproapele. Acum avem o șansă să ne mai spălăm păcatele: SĂ MERGEM LA REFERENDUM ȘI SĂ SPUNEM DA ! Altfel mânia Domnului nu va mai avea niciun motiv să nu se dezlănțuie, spre a curăța pământul sfânt al României de fărădelegile noastre! Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun!
PS 2: Ni s-a atras atenția că gazda emisiunii este un personaj dubios, conform CV-ului său. Fără îndoială așa este, dar aceștia cunosc bine hățișurile realității contemporane, îmbâcsite de sforării masonice. Noi nu ducem o luptă anti-ierarhie, nu vrem să scoatem în evidență imoralitatea nimănui, ne știm păcătoși și mai nevrednici decât toți, ci luptăm împotriva ereziei, din datorie sfântă de ortodocși, dorind pocăința celor căzuți în ea și mântuirea tuturor. Dumnezeu este Cel pe Care Îl rugăm să ne lumineze pe toți, cu harul Său!
