Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 100 (FINAL): Despre sfințenia Preacuratei Fecioarei Maria, de Dumnezeu Născătoarea

Un creștin (adică un ortodox – n.trad.) era odată într-un cerc de protestanți, care vorbeau urât despre Maica Domnului și spuneau că ea nu este sfântă.

Ortodoxul se simțea foarte stânjenit de cele auzite, însă nu era așa de înaintat din punct de vedere duhovnicesc încât să le poată da răspunsul potrivit.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu să îl ajute, măcar să spună ceva, pentru că el însuși nu știa ce trebuia să facă în acea situație. Atunci, ca și cum a început să îi vorbească cineva înlăuntrul lui, i-a întrebat pe protestanți:

– Pe ce munte a avut loc Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos?

– Pe Muntele Tabor, au răspuns aceia.

Și de ce a fost numit sfânt acest munte? a întrebat din nou ortodoxul.

– Pentru că Hristos a fost acolo (a mers, a pășit pe acolo), au răspuns aceia.

– Și atunci nu este sfântă Maica Domnului, care L-a avut pe Hristos nouă luni în pântecele ei? a fost răspunsul ortodoxului.

Aceasta este! Mi s-a întâmplat și mie. Atunci când nu știm ce trebuie să spunem într-o situație, noi să ne rugăm lui Dumnezeu cu credință și cu smerenie (făcând o mică rugăciune înlăuntrul nostru).

Dumnezeu îți va pune cuvinte în gură și vei vorbi așa cum trebuie, chiar dacă nu ești cunoscător al subiectului respectiv.

† Dimitrie Panagopoulos

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 99: Ce este fericirea? Ne răspunde Sfântul Vasile cel Mare

„Fericirea este atunci când te bucuri și Îl slăvești pe Dumnezeu pentru ceea ce ai și nu te neliniștești, nici nu te întristezi pentru cele care visezi că ar trebui să le ai.

Trăiește-ți fiecare zi a ta simplu, cu mulțumire, fără o grijă peste măsură (plină de tulburare) pentru viitor.

Nu îți imagina cele inexistente (pe care nu le ai), ci poartă de grijă să pui în valoare ceea ce ai acum.

Să fii cu mintea limpede, lucid, consecvent, harnic și prevăzător. Ai grijă de tine însuți (adică ascultă glasul conștiinței tale – n.trad.).

Încredințează-ți viața ta cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, căci iubirea Lui ți-a dăruit existență și viață, aducându-te din neființă la ființă.

Pentru tine au fost create marea și pământul și tot ce există pe sau în ele. Ție, omule, își arată aerul, cerul și stelele rânduiala și armonia lor.

Pentru tine, omule, a fost Întruparea Fiului Lui.

Pentru tine este dăruirea (răspândirea) harismelor Duhului Sfânt.

Pentru tine este anularea sau biruirea morții și nădejdea Învierii.

Pentru tine este Împărăția Lui cea plină de fericire (atot-fericită) și cununile dreptății, dacă te strădui pentru dobândirea virtuții.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/01/blog-post_856.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 97: Câteva cuvinte patristice de mângâiere sufletească și de responsabilizare ortodoxă…

1. Sfântul Simeon Noul Teolog

a) Cel care Mă iubește, va păzi poruncile Mele și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui. Așadar, când va avea loc arătarea Lui? Aici sau în veacul viitor (în veșnicie)? Este foarte clar că se va întâmpla aici. Într-adevăr, unde există păzirea cu strictețe a poruncilor dumnezeiești, acolo se va înfăptui și arătarea Mântuitorului și după această arătare se cultivă (crește) în noi iubirea desăvârșită.

b) Cel care atunci când are parte de necinstire și de injurii simte o mare durere în inimă, să știe din aceasta că poartă la sânul său pe șarpele cel vechi. Deci, dacă rabdă cu tăcere sau răspunde cu o mare smerenie, îl slăbește pe acest șarpe și îl paralizează. Însă dacă răspunde cu cuvinte amare sau vorbește cu nerușinare, îi dă putere șarpelui să își verse veninul în inima lui și să îi mistuie fără milă măruntaiele; astfel el (șarpele) se va face tot mai puternic în fiecare zi și va nimici schimbarea în bine și puterea sufletului lui nenorocit, iar ca rezultat va trăi de acum înainte pentru păcat, însă va fi cu totul mort față de virtute.

2. Sfântul Paisie Aghioritul

Tot numai condiții și drepturi (respectarea lor) punem pentru a-L cunoaște pe Hristos. O singură dată nu spunem: Hristoase, eu închid ochii și Tu ia-mă și du-mă unde vrei Tu! Fă-mă așa cum vrei Tu și cine vrei Tu să fiu!

Ce credeți că va spune Hristos, Care s-a răstignit pentru tine și pentru mine? Este lipsit de deontologie să îți încalc libertatea ta? Devreme ce te predai Lui, ce să mai zici?

Și dacă s-ar deschide iadul sub tine și s-ar năpusti asupra ta toate legiunile iadului, ca să te sfâșie, nu ești întotdeauna în mâinile lui Hristos? Îmi cer scuze că jignesc logica comună cea vrednică de cinstire, mândria comună și Carta drepturilor noastre, însă cu neclintire cred că astfel funcționează toată această situație.

3. Sfântul Issac Sirul

„Când te întâlnești cu cineva, străduiește-te (forțează-te pe tine însuți) să îl cinstești mai mult decât merită… Salută-l cu căldură. Laudă-l.

După ce va pleca, să spui despre el tot ce este bun și un cuvânt de cinste. În felul acesta îl vei face mai bun decât este.

Întotdeauna acest mod de a fi să te definească. Să fii întotdeauna un apărător și să dai cinstire tuturor.”

Pentru că războiul bate la ușă, iată o poză care trage un semnal de alarmă pentru cei care caută orice prilej pentru declanșarea lui:

Nici în multe familii nu mai este pacea lui Hristos, ci…:

Touch… the screen, but don΄t touch your child?

(Atinge… ecranul, dar nu îți atinge copilul?)

Redacția

96. Cât de mult ne iubesc Sfinții Îngeri pe noi, oamenii?

„Zis-a Avva cuiva așa:

– Să nu te mâhnești. Să îți faci rugăciunile, să Îi spui cuvinte dulci (frumoase) lui Hristos. Vei cere ceea ce dorești de la Dumnezeu ridicându-ți mintea spre El cu ajutorul sfinților îngeri („cine îmi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?” conform Psalmul 54, 6).

Îngerii transmit sfințenie. Numai ei pot să Îl slăvească atât de mult pe Dumnezeu. Ei sunt lumini speciale, create de Lumina cea veșnică, care răspândesc Prima Lumină. Ei au însușirea de a slăvi pe Dumnezeu și însușirea de a sluji oamenilor („Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Lui pară de foc” – Psalmul 103, 4).

„Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14)

La ei să te gândești și pe aceștia să îi chemi în ajutor. Când îi chemi, ei vin. Este firea lor să ne iubească. Și se bucură când îi chemăm. Au o asemenea sensibilitate încât și în purtarea lor de grijă față de om ei vor să facă numai ceea ce vrea omul (adică binele pe care acesta și-l dorește a-l înfăptui – n.trad.)

Îngerii îi răspund diavolului:

Omul acesta m-a chemat și aleargă cu bucurie să ne ajute. Să îi chemați, pentru că este ceva foarte sfânt a face așa. Iubirea lor față de noi este și vindecătoare.

Când îți faci seara rugăciunea ta, să și psalmodiezi, iar când inima ta se umple de iubire, să chemi marile puteri îngerești și cerești: pe Maica Domnului, pe heruvimi – și să îi implori din toată inima: lăsați puțin raiul și veniți puțin și lângă mine.

Îngerii Îl imită pe Stăpânul Dumnezeu în dăruirea de bunătăți. Prezența lor răspândește o fericire și o bucurie nespusă și eliberatoare.”

Din Jurnalul unui ascultător (ucenic)

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 95: „Căutați să Mă ucideți, pentru că nu încape în voi cuvântul Meu…” (Ioan 8, 37)

Sfântul Ierarh sârb Nicolae Velimirovici (1880-1956) scria:

„De ce nu putea cuvântul lui Hristos să domine (convingă) în fața Sinedriului conducătorilor evreilor? Pentru că aceștia erau atât de plini de răutate încât nu exista loc înlăuntrul lor pentru sămânța dumnezeiască, pentru făgăduința lui Dumnezeu. Tot ceea ce prindea rădăcini în inimile lor era sămânța lui satan, a antihristului.

De aceea ei căutau să Îl ucidă pe Hristos. Domnul vorbește prin gura regelui psalmist și profet: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45, 10). Așadar, este necesar ca să ne golim de tot ceea ce este potrivnic lui Dumnezeu, adică de orice avem înlăuntrul nostru și care împiedică lumina cunoașterii lui Dumnezeu să se sălășluiască în noi.

Când omul își golește sinele de el însuși, atunci și numai atunci poate să înțeleagă faptul că Dumnezeu este Dumnezeu. Câtă vreme sufletul omului este plin de gânduri fără Dumnezeu, de sentimente fără Dumnezeu și de dorințe fără Dumnezeu, omul este cu totul neputincios să audă, să asculte și să primească de fapt cuvântul lui Dumnezeu.

Când oamenii nu Îl au pe Dumnezeu înlăuntrul lor acționează mânați de un imbold păcătos spre a dezrădăcina pe Dumnezeu din sufletul celui care Îl are.

Ci căutați să Mă ucideți. De ce?

Pentru că niciun cuvânt dumnezeiesc al lui Hristos nu a putut să găsească refugiu sau acceptare în inimile lor atee. Neavând nimic comun cu Domnul Iisus Hristos, conducătorii evrei au fost de la început incapabili să aibă vreun fel de relație de prietenie sau de apropiere față de El.

O, Doamne Iisuse, binecuvântate Mântuitorul nostru, ajută-ne să ne golim de toate semințele păcătoase dinlăuntrul nostru, astfel încât cuvântul Tău sfânt să poată să intre acolo și să ne lumineze, să ne întărească și să ne învieze. Că ție se cuvine toată slava, cinstea și închinarea în vecii vecilor. Amin.”

(Cuvânt dedicat celor cu mintea îngustă,

pentru care păcatul este mai aproape

decât iubirea lui Dumnezeu)

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/05/837.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu