Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Pliant ianuarie 2019 antiecumenist

Întru această zi (18 ianuarie), învăţătură despre Împărăţia Cerurilor

Împărăția Cerurilor, pe care o așteaptă cei ce slujesc lui Dumnezeu, este veșnică și fără de moarte. Pentru ea s-au lepădat ei de lumea aceasta și de toate poftirile ei și nu ni se cade noua să le mai pomenim.

Că, iată, le-am lăsat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca să nu iubim cele vremelnice și să pierdem cele veșnice.

Ca nemincinos este cuvântul Celui ce a zis: „Tot cela ce-și va lăsa casa și țarina sau pe tată sau pe mamă sau femeie sau copii sau frați sau surori, însutit va lua, iar în veacul ce va să fie, viața veșnică va moșteni !”

Însă nu este precum unii tâlcuiesc, că acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce în vremea prigonirii au pătimit pentru numele Lui. Căci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toți care pentru numele Lui de răutățile lumii acesteia și de toate poftele ei și de toate averile lepădându-se, despre toți aceștia zice că viața veșnică împreună cu Mucenicii vor moșteni.

Și pe toți cei săraci cu duhul și curați cu inima și pe cei blânzi și pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mântuitorul le zice: „A voastră este Împărăția Cerurilor.”

Căci Mucenicii, numai în puțină vreme nevoindu-se, s-au săvârșit, iar cel din viața călugărească, pătimind în toate zilele și în toată vremea pentru Hristos, mucenic se face, dând război nu numai împotriva trupului și a sângelui, ci și împotriva stăpâniilor și a puterilor și a domnitorilor întunericului din lume și împotriva, duhurilor vicleșugului, până la suflarea lui cea mai de pe urmă, arma dumnezeiască având și pătimind el se încununează de la Hristos, Cel ce ne ajută și ne desăvârșește pe noi.

A Căruia este slava acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.

 

Luna ianuarie, ziua a 16-a

Întru această zi, cuvânt despre un călugăr ce s-a lepădat de Hristos, dar apoi, iar l-a mântuit pe el Dumnezeu

Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar, întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt și văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea și a zis tatălui ei: „Dă-mi-o mie pe ea, să-mi fie soție”.

Iar el i-a zis: „Nu pot să ți-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu.” Deci a zis demonului: „Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui?” Iar demonul, răspunzând, i-a zis: „De se va lepăda de Hristosul lui și de Botez și de făgăduința călugărească, să i-o dai.”

Iar călugărul de toate s-a lepădat. Și îndată a văzut el, ca un porumbel ieșind din gura lui și zburând la cer. Iar slujitorul la idoli mergând la demon, i-a spus ca, iată, s-a lepădat.

Atunci diavolul i-a zis: „Să nu-i dai lui pe fiica ta de soție, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui.” Și venind el la călugăr, i-a spus: „Nu pot să ți-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îți ajută ție și nu S-a depărtat de la tine.”

Și, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul și de Botez și de făgăduința călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu.”

Și asa, și-a venit întru sine și, abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Și a mărturisit păcatul lui la un stareț mare, iar starețul i-a zis lui: „Să șezi cu mine în peșteră și să postești trei săptămâni, mâncând numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine.”

Și mâhnindu-se starețul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ție, Doamne, dăruiește-mi mie sufletul acesta și primește pocăința lui…” Și l-a ascultat Dumnezeu pe el.

Apoi, sfârșindu-se prima săptămână, a venit starețul la frate și l-a întrebat, zicând: „Oare văzut-ai ceva?” Și, răspunzând, fratele a zis: „Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălțimea cerului și deasupra capului meu stând”. Iar starețul i-a zis lui: „Să crezi, luând aminte la tine însuți, și să te rogi lui Dumnezeu întotdeauna.”

Iar după a doua săptămână, a venit starețul la fratele iarăși și l-a întrebat pe el: „Oare văzut-ai ceva?” Iar el a zis: „Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu.” Și i-a poruncit starețul zicându-i: „Priveghează cu mintea și te roagă!”

După aceea iarăși a venit, sfârșindu-se săptămâna a treia, și l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai văzut?” Iar el a zis: „Am văzut porumbelul că a zburat și a stat deasupra capului meu și am întins mâna ca să-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea.”

Apoi, a lăudat starețul pe Dumnezeu și a zis: „Iată, a primit Domnul pocăința ta, de acum să iei aminte la tine.”

Iar fratele a zis: „Iată, de acum, împreună cu tine voi rămâne, părinte, până ce voi muri.”

Dumnezeului nostru slavă!