Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Urare de Anul Nou

Am primit prin sms și facem cunoscut poporului iubitor de Hristos:
an_nou_70604800

”Aho, aho, părinți și frați,
Stați puțin și cugetați,
Lângă noi v-alăturați
Și cuvântu΄ ascultați.

Mâine anu΄ se-noiește,
Ecumenismul sporește,
În Creta s-a validat,
La sinodul apostat.

De Sfinți n-au ascultat,
Biserica au tulburat,
Cu duhul lor diplomat,
Ce i-a făcut de-au semnat.

Însă frații georgieni
Și vecini bulgăreni
Încontinuu au vegheat
Și turma și-au apărat.

Dar basilica.ro
Induce erori engro,
Dictatura a dat rod,
Păcălindu-l pe norod.

CMB-ul ne conduce
Pe cărarea care duce
La credința fără Cruce
Și la compromisul dulce.

Mulți părinți, mai sfinți ca noi
S-au ridicat la război
Și deloc nu le păsa
Ce prigoană îi păștea.

Fost-a pe vremuri, cândva
Un Sfânt Grigorie Palama,
Altul, Maxim Mărturisitorul
Ca΄ Nainte Mergătorul.

Ei cu curaj înfruntau,
Erezia distrugeau
Și deloc nu o lăsau
Până nu o nimiceau.

Iubiți creștini adevărați,
Exemplul lor să urmați,
Compromisul alungați,
ADEVĂRUL să urmați!”

 

La mulți ani, spre mântuire în Hristos !

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 18 (Operațiunea ”Motanul încălțat”)

motanul-incaltat-2

Operaţiunea pseudo-sinodală “motanul încălţat”

Odinioară, faimosul motan încălţat, deliciul copilăriei noastre din perioada interbelică, luând o doză zdravănă de “obtuzol” (un tonic natural pentru obtuzitate), a dorit să-şi epateze toţi supuşii printr-o vizită de lucru istorică, etalându-şi euforic, plin de-o emfază ridicolă, o bogăţie luxuriantă şi o putere inexistentă, agenţii săi de influenţă (desigur, nu le ştim denumirea exactă din vremea aceea – sic), profitorii de toată vremea având mare grijă să cosmetizeze riguros şi corect politic întreg itinerarul ţinuturilor traversate, în goana caleştii, de primul motan al regatului, prezentându-i suveranului nărod o butaforie magică şi abil ticluită…
Pe ambele laturi ale drumului, faţade vopsite în nuanţe ţipătoare, optimizante, ghirlande multicolore din flori de import, fanfare festiviste săltăreţe şi asurzitoare, mulţime de motani, pisici şi pisoiaşi, în straie de sărbătoare, aplaudaci de rând, cuprinşi în scene bucolice şi tablouri vivante, înduioşătoare până la lacrimi de mândrie, pentru orice gură-cască, cu lupi şi mieluţi îmbrăţişaţi sub paza serviciilor speciale din vremea basmului arhicunoscut, ba şi câte un purtător de cuvânt local, diversionist şi răspândac de duzină, strigând în faţa convoiului oficial, pe cât îl ţineau bojocii motăneşti, impregnaţi şi cu niscai praf de mac: “Să ne trăieşti măria ta, motanul nostru prim, mult iubit şi încălţat cu cizme roşii!”
Cer iertare tuturor creştinilor cu fapta, cititori fideli, luminaţi în duh şi adevăr, pentru această evocare tragicomică, dar analogia sa cu operaţiunea pseudo-sinodală, denumită pompos şi amăgitor “Sfântul şi Marele Sinod”, este frapantă, sugestivă şi evidentă, ipso facto.
Promotorii respectivului pseudo-sinod, sinecurişti oficiali şi joviali ai aşa-zisului ”Consiliu mondial al bisericilor” (CMB), în cel mai demagogic limbaj cotidian posibil (de fapt, sub-limbaj – sic), fără urmă de obraz pentru acţiunile lor duplicitare şi înşelătoare, dar cu mai multe feţe şi interfeţe logistice şi mediatice, desfăşoară o intensă şi entuziastă acţiune de amăgire şi intoxicare a întregii opinii publice planetare, prezentând ca sinod, cu un tupeu stupefiant, această făcătură pseudo-religioasă, de sorginte sigur ocultofilă şi cu marcă mamonică.
Cu şorţuleţul, echeraşul şi mişmaşul, amestecă la ordin, premeditat şi viclean, Ortodoxia cu eterodoxia şi evident, Ortodocşii cu eterodocşii (catolici, protestanţi, monofiziţi, neo-arianişti, neo-varlamişti, în prima etapă, apoi cu mozaicii, mahomedanii, neo-gnosticiştii, sincretiştii, new-age-iştii, budiştii, taoiştii, zeniştii şi alţi n-işti, în etapa următoare – sic), vrând să reunească, artificial şi forţat, toate religiile istorice într-o singură pseudo-religie mondială oficială, trecând pe un plan secundar Ortodoxia, singura credinţă Revelată, drept slăvitoare şi mântuitoare (visând chiar mai mult, s-o năruiască din interior prin fraţii înşelători strecuraţi în ea, până la cele mai înalte nivele ocultofile), pregătind frenetic, imoral şi necanonic, acest fals sinod, prin fariseii, cărturarii liber-cugetători, caiafele, irozii şi iudele contemporane, fără frică de Dumnezeu!
Unul dintre Sfinţii români ai închisorilor, pe care l-am avut Duhovnic, ne îndemna să ne rugăm, cu dragoste şi compasiune lucrătoare, pentru toţi oamenii, indiferent de religia lor, în rugăciunile noastre particulare, după care zâmbind, cu un humor fin, adăuga că oricum îi vom reîntâlni pe toţi, la Judecata neamurilor, atunci când Împăratul Vieţii ne va hotărî fiecăruia locul pentru veşnicie, evident şi promotorilor vicleni ai “noului Baal”, pardon, scuzaţi, era să zic noului motan încălţat cu toată suita sa…

Ţinta lor este ştiută demult în toată lumea creştin-ortodoxă, credincioasă Sfintei Predanii: venirea şi instalarea, în fruntea templului reclădit al lui Solomon, a tatălui minciunii, falsul mesia, adică anti-Hristul, stăpânitorul întunecat şi ucigaş de suflete al acestui veac, despre lucrarea căruia am fost preveniţi de Însuşi Împăratul Vieţii, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Că lucrurile stau întocmai aşa, se vede clar dintr-un pasaj absolut edificator, aparţinând unui Înalt Ierarh Ortodox, vrednic de arhieria sa (ÎPS Antonie Plămădeală, mutat la cele veşnice, întru nădejdea Învierii), care ne-a lăsat acest text, pe deplin edificator despre ecumenism:
“Am crezut mult în ecumenism şi eu însumi m-am implicat ca puţini alţii în el. Am tot sperat că vom fi înţeleşi şi că ecumenismul urmăreşte cu adevărat refacerea unităţii bisericilor despărţite. Poate că acest lucru se urmăreşte. Dar metodele care s-au stabilit pentru aceasta ne dezavantajează net, aşa încât unitatea începe să devină doar acceptarea de către noi a punctelor de vedere ale celorlalţi, mulţi, protestanţi şi neoprotestanţi. Suntem puşi în rând cu biserici sau secte cu câteva mii de credincioşi, la vot având toţi aceleaşi drepturi şi participând la decizii, ca şi cum am avea şi noi doar câteva mii de credincioşi.
Nimic din ce au cerut ortodocşii n-a pătruns în modul de lucru şi în deciziile acestor organizaţii (sic). Ni s-a părut că ni se dă o oarecare atenţie, că spiritualitatea Ortodoxă începe să-i intereseze şi noi am fost bucuroşi, dar când a fost vorba să-şi impună punctul lor de vedere, au făcut-o cu cinism şi aproape cu cruzime, găsindu-şi motive de a ne considera învechiţi, prea legaţi de Sfânta Scriptură şi practicând exegeze care, dacă au mers cândva, astăzi nu mai merg… Fără o atitudine ortodoxă limpede, ecumenismul va continua tot aşa şi va ajunge, probabil, la aberaţii apocaliptice…” (“Telegraful Român”, nr. 37-38, 1992).

Profetice cuvinte, deja împlinite, aberaţiile devenind norme standardizate de conduită pseudo-religioasă, impuse cu anasâna de către noii comisari europeni şi agenţi de influenţă.
Profesorul univ. Dimitrios Tselenghidis “afirmă pe bună dreptate că, în chip viclean se numeşte sfânt şi aceasta în virtutea lipsei de sinodalitate pe care o vădeşte…, dar mai cu seamă datorită gravei lipse de conştiinţă de sine ortodoxă care îl defineşte, marea deficienţă fiind adeverită, în chip neîndoielnic şi prin excelenţă, de ecclesiologia eronată introdusă în textul <Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine>”.
La acest pseudo-sinod, în realitate mic şi integral greşit sau confuz, din punct de vedere dogmatic, vor fi prezenţi puţini episcopi şi aceia aleşi preferenţial, doar după criterii selective oculte, majoritatea zdrobitoare a Episcopilor Bisericilor Locale Ortodoxe vor fi absenţi (mai exact, neinvitaţi oficial), deci fără posibilitatea de a vota sau de a exprima conştiinţa dogmatică a pleromei (n. n. – totalităţii) Bisericii lor.
Se vorbeşte mult şi ipocrit despre unitatea creştinilor în credinţă şi iubire, precum şi de restabilirea relaţiilor pierdute, dar nu se vorbeşte absolut nimic despre faptul că ereticii şi schismaticii se pot întoarce oricând, dar printr-o pocăinţă sinceră şi statornică, făcând lepădările Sfântului Chiril al Ierusalimului pentru rătăcirea lor dureroasă, revenind doar aşa în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică.
În ultima vreme, cuvântul erezie a ajuns, pentru unii ereziarhi mai năstruşnici, un fel de sperietoare lexicală nesuferită, unii dintre ei, mai ridicoli decât comisarul Pristanda, propunând chiar interzicerea utilizării acestui cuvânt (poate şi scoaterea sa din DEX, cine ştie ce se mai poate ivi într-un cap animat de jocul ielelor ecumeniste?).
În realitate, cuvântul erezie, s.f. (din lat. haeresis), înseamnă rătăcire, greşeală, eroare, iar cuvântul eretic, s.m. şi f. (adesea adj.), persoană care s-a abătut de la dreapta învăţătură a Bisericii creştine, adoptând, susţinând şi propagând o erezie (din sl. eretiku), adică o rătăcire, greşeală, eroare! Mai limpede nici că se poate: orice om poate greşi, orice om poate părăsi greşeala, numai s-o vadă, s-o recunoască, renunţând la ea, printr-o căinţă sinceră. Numai dracul nu se mai poate întoarce din greşeală, iar noi, turma mică din Corabia Ortodoxiei, nu ne temem de el, având drept pavăză nebiruită Sfânta Cruce şi Cuvântul Mântuitorului! Când vom vedea pe cineva, oricine ar fi el sau s-ar crede că este, că perseverează nebuneşte într-o rătăcire, greşeală, eroare, apoi să ştim, fraţilor, că acela şi-a ajuns lui-şi demon, precum ne învaţă toţi Sfinţii Părinţi şi Sfinţii Mucenici, torturaţi de energumeni cu chip de om, în mod bestial, pentru a fi “reeducaţi” (sic)

Ce facem în faţa tăvălugului ecumenist?

Singurul lucru schimbat la motanul încălţat contemporan, evident la fel obtuz ca şi înaintaşul său, este că nu mai face vizite de lucru istorice, ci, inspirat de arhiconii teologiei, de prin ungherele ocultei mondiale, face pe reformatorul spiritual planetar, prin slugile sale corecte politic, îmbrăcate în straie religioase. Sărmanul nimicodoct, hipnotizat de-o putere demonică, se crede infailibil, deşi, în realitate, agenţi de influenţă abili îi induc aiastă stare de invulnerabilitate inexistentă, jucându-l pe sfori cum vrea tartorul cel mare…
Ce fac intelectualii noştri, şcoliţi intensiv peste hotare, prin innstitute masonice, mai toţi înzorzonaţi cu titluri universitare, doctorate, masterate, ba chiar şi academice, mai rar meritate? Păi, cu scuzele şi excepţiile de rigoare, frăţiile lor se ţin încă departe de smerita cugetare, post, rugăciune, pocăinţă, spovedanie, ascultare luminată de duhovnic, îmbisericire sau de-o mărturie de credinţă ortodoxă clară, strict dogmatică, care ar încuraja şi întări mult talpa şi prostimea ţării, văzând pilda lor de viaţă hristocentrică autentică.
Acest fel de intelectuali, neangajaţi în nici un fel pe calea îngustă a mântuirii, deşi se declară creştini ortodocşi, ba chiar subtili comentatori, întotdeauna numai dinafară (sic), ai Sfintelor Scripturi, Psaltirii, Filocaliilor, Proloagelor, Limonariilor sau ai Patericelor, se comportă ca şi când viaţa terestră ar fi veşnică, trecând cu o frivolitate jenantă peste cuvântul Sfântului Grigore Palama, care scria realist, extrem de tranşant şi limpede, că tăcerea legată de problemele credinţei este al treilea tip de neiertat de ateism şi de aceea, atunci când e în pericol credinţa, tăcerea este vinovată.
Zadarnic le vorbesc Sfinţii Părinţi, plini de Duh Sfânt, despre efemeritatea lucrărilor lor nebinecuvântate de Dumnezeu, ei se cred superiori acestora, deşi mintea lor este în mod evident necurăţită de patimi, iar arhiconii, scriitori, filosofi sau teologi, le dau ghes cvasipermanent (dracul dă puteri, zic toţi Sfinţii Părinţi, iar imaginaţia este puntea tuturor dracilor), să creeze fără Dumnezeu, ba chiar împotriva lui Dumnezeu!
Lucrurile se petrec exact ca pe vremea vieţii pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos: toţi L-au văzut şi auzit, puţini L-au ascultat şi urmat o vreme, doar până la osana; şi mai puţini L-au urmat până la capăt, adică până la mucenicie, deşi au trăit pe viu toate minunile Sale dumnezeieşti, mai presus de fire, vâzându-L Înviat şi asistând la Înălţarea Sa la cer!

Iată cuvântul plin de foc dumnezeiesc al arhimandritului Emilianos Simonopetritul: ”Doar fiind în trezvie Îl întâlneşti pe Dumnezeu şi Dumnezeu te va întâlni pe tine…”;”Dumnezeu ne-a dat mintea nu pentru cele la care noi o folosim, ci pentru lucrarea ei ascunsă. Mintea are propria ei lucrare, care este urmărirea cu priveghere a lui Dumnezeu, atenţia pentru a nu ne împrăştia, pentru a nu fi cucerită şi înnegrită de gânduri; este trezvia, vederea lui Dumnezeu!”
Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici spunea: “O, suflet creştin, ţie şi şi tuturor sufletelor pe care le-a zidit Dumnezeu dintru început, şi celor pe care le va mai zidi încă, până la sfârşitul veacurilor. Întrebarea despre mirele tău, O, suflete este capitală pentru tine. Ori cu cine te vei însoţi, îi eşti aceluia mireasă. Te însoţeşti cu lumea, pieri odată cu lumea; te însoţeşti cu păcatul, mori împreună cu el. Dacă te însoţeşti cu diavolul, cu diavolul rămâi în veşnicie. Oricum ar fi, ai să tot bei la o apă, zi şi noapte, care te va arde cu sete şi mai mare. Dar când te însoţeşti cu Hristos, Mirele tău cel legiuit, cu credinţă şi cu dragoste, numai atunci vei bea din apa cea vie, din care nu mai însetezi, şi prin care curgi în viaţa cea veşnică, în Împărăţia Cerurilor” (“Predici”, pag. 267).

Să ne rugăm stăruitor, cu post luminat şi priveghere duhovnicească neîncetată, ca Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată Slava şi închinăciunea, să întoarcă întru nimic uneltirile tuturor vrăjmaşilor Adevărului Său, ai sufletelor noastre şi ai sufletelor lor, iar pe noi, toţi cei chemaţi la Taina Mântuirii şi pecetluiţi cu Taina Sfântului Botez Ortodox, să ne miluiască, să ne întărească şi să ne mântuiască. Şi mai mult, să-L rugăm cu umilinţă pe Mântuitorul Hristos să ne dea tăria, de-a putea zice şi noi, cum ziceau Sfinţii Părinţi: “Bagă cuţitul mai adânc, nu mă lepăd de dragostea pentru Hristos şi de credinţa ortodoxă”. Amin.

dr. Ioan Gându

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 15 (Biserica luptătoare a Moldovei NU TACE ȘI NU TRĂDEAZĂ ADEVĂRUL)

Corabia Bisericii
Preasfințite Părinte Episcop Corneliu,

Ascultând de cuvintele Sfântului Teodor Studitul care ne spune: „Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?”, vă scriem acum că am constatat cu durere în sufletele noastre că hotărârile Sinodului din Creta sunt străine de duhul patristic. Și anume:
– Punctul 22 din textul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, desființând modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale pentru anumiți Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu poate să se considere pe el însuși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii.
– Cele 19 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârilor privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, introducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici eterodoxe” în sensul întăririi teoriei eretice a ramurilor, iar noi știm că Sfinții Părinți pe toate celelalte confesiuni le-a numit dintotdeauna eretice sau chiar schismatice. Sfântul Grigorie Palama ne pune în lumină această problemă: ”Din Biserica lui Hristos fac parte toți cei care urmează adevărul, iar cei care nu urmează adevărul nu fac parte din Biserică. Acest lucru îi privește mai cu seamă pe cei care se înșeală pe ei înșiși, numindu-se pe sineși sau numindu-se unii pe alții păstori și sfințiți arhipăstori. Căci ni s-a predanisit că nu persoanelor dă importanță creștinismul, ci adevărului și rigorii credinței”.
De asemenea cuvântul Sfântului Vasile cel Mare întărește aceasta, prin conținutul Canonului I: „Cei care s-au depărtat de Biserică nu mai au harul Duhului Sfânt în ei înșiși, căci a încetat transmiterea Lui prin faptul că s-a întrerupt rânduiala.”
Biserică este numai Biserica Ortodoxă. La această Biserică ne referim atunci când rostim Crezul: „Și într-UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.
Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că cea care „învață drept cuvântul adevărului, întărește cuvintele cele apostolești și are sfințenia Duhului”, aceea este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. Iar, Sfântul Celestin spune că ar fi de dorit ca „după cum ființa Dumnezeirii este una, în același fel toți oamenii, de oriunde ar fi, să țină unicul Adevăr al dreptei credințe…”

Cuvintele Sfântului Teodor Studitul sunt grăitoare: „Nu este cu putință, nu este, nici Biserica de la noi, nici alta să facă ceva în afara legilor și canoanelor așezate [în Ea]. Fiindcă dacă s-ar face aceasta, deșartă e Evanghelia, zadarnice canoanele, și fiecare ar face după placul arhieriei sale și i s-ar îngădui să facă împreună cu cei ce sunt cu el precum i-ar părea de cuviință: să fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor.”
De asemenea la acest sinod nu s-a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979): “Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”
De ce Biserica Ortodoxă Română și-a retras propunerea (propunere autentic ortodoxă) către „Sfântul și Marele Sinod” anume să-i numească pe eretici ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”?
Recunoscând altor confesiuni și comunități eretice ca fiind ”Biserici” s-a încălcat dogma privind hotărârile stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice I și II în care se spune destul de clar că Biserica este „UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”.
– La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și în dragoste”. Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează: „Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșească cele sfinte) să se caterisească.”
Iar Canonul 10 al Sfinților Apostoli de asemenea precizează: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă, cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.”
Avva Filothei Zervakos zice: „Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască și să mărturisească toate rătăcirile, ereziile și invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferiții papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”.
Iar cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt destul de grăitoare: „Fugi de adunările lor necurate și rămâi totdeauna în Sfânta Biserică sobornicească, în care ai primit și nașterea din nou”.
Opreliștile Sfinților Părinți se extind și asupra rugăciunilor în comun cu ereticii, despre care Valsamon spune: „dreptslăvitorii creștini se cuvine a se feri de eretici și slujirile lor a le urî”, cum de altfel și Sfântul Chiril al Ierusalimului sfătuiește în acest fel: „Mai ales, urăște toate adunările nelegiuiților eretici”. Căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sfântul Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).
– Cel de-al 5-lea document aprobat este cel intitulat: “Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta”. Articolul „Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată, dar poate fi oficiată, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.” Oficierea căsătoriei este contrară sfintelor canoane și anume Canonul 72 Trulan (creştinii să nu se căsătorească cu eretici şi cu necreştini) ne precizează foarte clar: „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească.”

Având în vedere ca la acest Sinod nu au participat toate Bisericile Ortodoxe,ca au fost multi ierarhi care au refuzat sa semneze documentele,văzând și atâtea reacții negative din partea mai multor Părinti, Ierarhi și mari teologi precum: Mitropolitul Ieremia de Gortina, Mitropolitul Athanasie de Limassol, Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Mitropolitul Serafim de Pireu, teologul Theodor Zisis, teologul Dimitrie Tselenghidis și alții, vă rugăm și pe Preasfinția Voastră să analizați și să vă delimitați de hotărârile acestui Sinod care nu au fost în duhul Sfinților Părinți.
Hotărârile luate la acest Sinod, faptul ca ierarhii noștri au semnat aceste documente a provocat o mare frământare multor creştini din eparhia noastră. Noi, avându-vă ca Pastor păzitor și îndrumător pe calea mântuirii, nădăjduim ca fiind următor al învățăturilor Sfinților Părinti, vă veți dezice de hotărârile Sinodului din Creta, pentru ca astfel să îngrădiți turma de învățăturile eretice.
Cu smerenie și cu dragoste fiască Vă sărutăm dreapta, Preasfințite Părinte Corneliu!

Data: 22-08-2016

Această scrisoare a fost semnată de 150 de ortodocși, ale căror date sunt în posesia expeditoarei acestei scrisori.
Lista rămâne deschisa.
PS: Menționăm că până la data publicării, 1 septembrie 2016, nu am primit răspuns la această scrisoare din partea ierarhului nostru.

 

Nela Suciu din Bârlad



Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 14 (Către clerul ecumenist care a trădat Ortodoxia la adunarea eretică din Creta)

Vă trimit această scrisoare, ca să arăt eu, nevrednicul și păcătosul, înșelarea și prăpastia în care v-ați băgat și ne târâți și pe noi, turma lui Hristos, prin participarea și semnarea lepădarii de Hristos și de Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică, la această întrunire din Creta, unde nevrednici și trădători v-ați făcut de harul dat la Botez și hirotonie, orbiți de aparenta mărire la care vi s-a părut a fi chemați.
Adevărat vă spun, NU ESTE SINOD, ci SCHISMĂ!
VOI, prin această adunare nelegiută, ați început SCHISMA, ați făcut prima mișcare de rupere.
Vă acuz înaintea Domnului Dumnezeului Celui Viu, Iisus Hristos, al Cărui cel mai neînsemnat rob sunt, că voi în Creta v-ați făcut vinovați de SCHISMĂ!
Iar eu, deși sunt cel mai mic, AFURISESC acest sinod!
De fapt, ați adus un blestem asupra noastră. Nu erau de ajuns păcatele și necazurile acestui popor, prin ce ați făcut acolo ați pus capac, ați atras deplin mânia lui Dumnezeu asupra noastră.
Păcătoși eram, dar ortodocși; prin această adunare din Creta ați făcut primul pas concret și pe față de a băga lupii între oi, între noi.
Grozavă responsabilitate v-ați luat pe umeri: începutul căderii din Biserică.
Dacă nu veți repara răul făcut și nu veți anula semnăturile voastre puse pe acele documente și de nu veți ieși din CMB, CEB și din toate celelalte lucrări eretice și nu vă veți căi pe față, părți ale Bisericii Ortodoxe și mulțimi mari de oameni care nu știu pe ce lume sunt, vor începe să cadă, prin reaua ascultare de preoții ecumeniști și trădători.
De asemenea, AFURISESC: Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), Conferința Bisericilor Europene (CEB), etc., documentele și lucrările eretice (pline de erezii eclesiologice) de la Balamand, Porto Alegre, Ravenna, Pussan, Chambesy (documente semnate și de către ortodocși), săptămâna de rugăciune în comun și toate slujirile cu catolicii și cu alți eretici, etc.
Anatema ereziei ecumeniste și teoriei ramurilor, conform cărora avem și ne închinăm aceluiași dumnezeu și că toate sunt biserici.

Pentru cei care-mi vor reproșa că n-am voie să dau anatemei, iată ce spun Sfinții Părinți:

a) Sf. Ioan Gură de Aur: „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!”” (Sf. Ioan Gură de Aur – Tâlcuire la Epistola către Galateni)

b) Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.( Sf. Nichifor Mărturisitorul – Epistolă către Papa Leon al III-lea)

c) Sf. Ioan Damaschin: „Toate hotărârile acestor Soboare le iubesc şi mă bucur de ele, primind toate câte au hotărât şi lepădând şi anatemizând toate câte au lepădat ele; şi orice erezie, începând cu Simon Magul şi până la cei care acum s-au răsculat împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos Dumnezeul nostru”.( Sf. Ioan Damaschin – Despre dreapta credinţă)

NU AVEM ȘI NU NE ÎNCHINĂM ACELUIAȘI DUMNEZEU!
Singurul și Adevăratul Dumnezeu este DUMNEZEUL ORTODOCȘILOR, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, PREASFÂNTA TREIME definită în Simbolul de credință ortodox.
Noi, ortodocșii, avem și Vechiul Testament și pe Iisus Hristos (Noul Testament), noi suntem Israelul cel nou.
Ce spune Dumnezeu: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, …Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine… Să nu te închini lor, și nici să le slujești” (Ieș. 20, 2 – 5); iar în psalmi: „Nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne …Tu ești singurul Dumnezeu.” (Ps.85); „Că mare este Domnul și lăudat foarte, înfricoșător este mai presus decât toți dumnezeii” (Ps. 95) și iarăși: „Voi nu vă veți închina la alți dumnezei, căci Domnul e Dumnezeu al cărui nume e Gelosul, un Dumnezeu gelos. Nu cumva să-ți faci legături cu cei ce locuiesc în țara aceea; că altfel, ei se vor desfrâna pe potriva dumnezeilor lor și te vor pofti … și fiii tăi se vor desfrâna pe potriva acelorași dumnezei.” (Ieș. 34, 14 – 16) „[dimpotrivă], capiștele lor să le dărâmați, stâlpii lor să-i zdrobiți, sfintele lor crânguri să le tăiați, chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți în foc.” (Ieș. 34, 13)
Cine sunt acești alți dumnezei ? Acești alți dumnezei sunt dumnezeii păgânilor, ereticilor, ai altor neamuri, despre care psalmul 95 spune: „Că toți dumnezeii păgânilor sunt demoni…” cu care voi vă întâlniți la Chambesy, Balamand, în Consiliul Mondial al Bisericilor, etc. și vă întinați, și vă spurcați cu ei și cu învățăturile lor mincinoase. Iar rezultatul s-a văzut in Creta. Pomul rău face roade rele.
Acolo, la Kolimbari Creta, voi, clerul ecumenist și trădător (care ați semnat acele documente) nu ați urmat Sfinților Părinți, așa cum, cu emoție vi s-a părut, nici formal, nici în conținut; iar deciziile acestei adunări nu au sub nicio formă caracter obligatoriu, mai ales că ierarhii prezenți n-au avut drept de vot și, în plus, prin neparticiparea celor 4 Biserici (Antiohiei, Rusiei, Georgiei, Bulgariei), s-a încălcat principiul unanimității.
Deci, ce-ați făcut în Creta, nici Sinod Local nu se poate numi. Într-un sinod local votează toți arhiereii prezenți, ceea ce aici nu s-a întâmplat.
Sinoadele ecumenice se întrunesc, în special, pentru a condamna și a da anatemei erezii. Din contră, aici, la aceasta adunare a clerului ecumenist din Creta, ați acceptat, după cum afirmă și teologul Dimitrios Tselenghidis, erezia baptismală (indirect teoria ramurilor), ați recunoscut pe eretici ca biserici (romano-catolici, nestorieni, maroniți, monofiziți, anticalcedonieni, monoteliți, – care au fost condamnați de unele sinoade), dar și amestecătura de protestanți din CMB.
În paragrafele 16, 19, 21 din al 6-lea document este folosit termenul de biserică (până la saturație) pentru eretici (în special pentru protestanți), și pentru organismele religioase internaționale: Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB, Conferința Bisericilor Europene” (CEB), Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu, și Consiliul Panafrican al Bisericilor –toate adunături eretice.
În momentul când, în loc de erezie, ați introdus termenul de biserică (mai ales într-un act sinodal) ați modificat Crezul pentru că, în loc de Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică, vor „fi” mai multe. Odată scăpat acest cuvânt, ereticii nu vor mai renunța cu nici un chip la el și, mai târziu vă vor spune: suntem biserică, chiar voi ne-ați recunoscut, și vor arăta documentele de la „sinod” cu semnăturile voastre pe ele. Dacă credința greșită a ereticilor îi trimite pe aceștia într-o veșnică suferință în iad, atunci această credință pierzătoare trebuie numită cu un cuvânt dur, grav, înfricoșător pentru ca oricine, auzindu-l să se înfricoșeze și să nu îndrăznească a fi în acea credință. După aceea, veți interzice clerului și mirenilor să mai folosească termenii de eretic, vrăjmași, păgâni, etc. și se va începe scoaterea textelor, învățăturilor, scrierelor, molitfelor, anatemelor și a unor rugăciuni ce conțin lucruri de genul acesta, și va fi o amestecătură între toți, și toți se vor „iubi”, dar toți vor fi vrăjmași ai lui Dumnezeu. Deja vă zbârliți când spunem ceva de papistași: Vai, cum ziceți ceva de frații noștri, catolici! Papa e arhiereu ca și noi, noi îi sărutăm picioarele. Nu spune sfântul sfințit Cozma Etolianul: „Pe papa să-l blestemaţi pentru că el este pricina!”? (vezi http://www.impantokratoros.gr/208CBED8.ro.aspx)
Un alt rău foarte mare pe care l-ați înfăptuit la această adunare ecumenistă este permiterea căsătoriilor mixte, dintre ortodocși și eretici, călcând canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext, canon care nu lasă sub nicio formă loc pentru nicio iconomie și care recomandă foarte sever desfacerea acestor căsătorii.
Deci voi, trădătorilor, ați permis prin acest sinod tâlhăresc 3 rele cu consecințe extrem de grave în timp:
1 – intrarea lupilor în Biserica Ortodoxă (recunoașterea ereticilor ca biserici);
2 – intrarea lupilor în familie (prin căsătoriile mixte ortodox – eretic);
3 – îngăduința desfrânării și preadesfrânării cu ereticii ( în cadrul familiilor mixte taina cununiei nu funcționează, așa-zișii soți trăind în desfrânare).
Relele pe care le-ați făcut la acest așa-zis sinod din Creta pot fi socotite o nebunie spirituală, pe care, eu,ca rob a lui Iisus Hristos o afurisesc, iar voi, cei ce le-ați semnat și le credeți și nu vă lepădați de ele, trebuie să fiți caterisiți și excomunicați.
Iată, voi sunteți profeții mincinoși din vechime care stați între cei mari ai lumii, care v-au amăgit inimile cu vorbe dulci și cu avantaje și cheltuiți banii ortodocșilor umblând cu slavă prin străinătate, în frățietate cu lupii, ca să ne vindeți sufletele și credința.
Voi sunteți păstorii plătiți care pierdeți și risipiți turma, despre care Domnul spune: „Iată, Eu Mă voi răzbuna asupra voastră pe potriva faptelor voastre cele rele”(Ieremia 23, 2)
Preoților, monahilor, monahiilor și mirenilor care stau cu mâinile în sân și nu fac nimic, după puterea lor, împotriva acestui eres din Creta și în apărarea fraților noștri prigoniți de ierarhii ecumeniști, le spun că trădează credința Ortodoxă și îi ajută indirect pe cei ce ne-au vândut.
Celor ce zic că respectă canoanele pomenind ierarhii trădători din Creta sau pe cei de același cuget, făcând ascultare pentru a nu-și pierde sufletele, li se potrivește cuvântul Mântuitorului: „cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” (Marcu 8, 35)
Lipsa de reacție a majorității monahilor din Sf. Munte era de așteptat. S-au ascuns cu capul în nisip. Acesta a fost un examen important pe care nu l-au trecut. Dacă ar fi luat poziție, alta ar fi fost situația. Și lor li se potrivește cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul: „căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii a lui Avraam” (Luca 3, 8).
Fricoșilor stareți și starețe din Arhiepiscopia Râmnicului,care au semnat pe 9 august 2016 împotriva obștii de la „Lacul Frumos”, le spun că și-au semnat osânda.
Asociației Christiana, care a văzut mulțimea intervențiilor ca fiind „dușmănoase” la adresa ierarhilor trădători, dar nu a văzut când ierarhii noștri au semnat eresul în Creta, nici nu s-au grăbit să le trimită vreo scrisoare „nedușmănoasă” cerând explicații, îi răspunde Sf. Ioan Gură de Aur: „în problemele lumeşti suntem blânzi ca mieii, dar în problemele de credinţă ragem ca leii!” (https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/01/24/puterea-anatemei/)
Această asociație ar trebui să vadă și cuvintele „dușmănoase” ale Mântuitorului care îi numea „pui de vipere”, „fățarnici”, etc. pe colegii din vechime ai ierarhilor noștri ecumeniști, sau cuvintele părintelui Arsenie Boca care i-a numit „cozile de topor ale apusului”.
Și mai adăugăm cuvintele „dușmănoase” ale Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”. (Cuvânt despre prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi, despre eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia, cap. 7)
Noi nu dialogăm credința cu ereticii, noi îi evanghelizăm pe aceștia.
Ideea care se aruncă în fața noastră, să păstrăm tăcere și să nu reacționăm împotriva ereziei, pentru că se tulbură lumea și se afectează pacea și unitatea bisericii, este erezie și o afurisesc. Dumnezeu folosește de multe ori și lupta, nu numai pacea.
Pentru că lucrurile au devenit foarte grave, iar ierarhii noștri au ajuns foarte departe pe calea ecumenismului, sub niciun chip nu le mai permitem, nici măcar în stadiul acesta de ar rămâne.
Iată ce spune Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti.” (Patrologia Graeca 160:101C)
Și ca să vedeți cât de grav este să fii în altă credință decât cea Ortodoxă, reiese din lucrarea Mântuitorului Hristos: cât de mult s-a smerit Hristos, până la moarte de ocară pe cruce, până la iad s-a coborât, dar la cei de altă credința nu s-a dus să le propăvăduiască adevărul; n-a fost de demnitatea Sa. Chiar și ucenicilor Săi le spune să nu se ducă la cei de altă credință în timpul activității Sale: „În calea păgânilor să nu mergeți, și în vreo cetate de samarineni să nu intrați” (Mt. 10, 5). Deci cei de altă credință n-au fost vrednici de propăvăduirea directă a Fiului lui Dumnezeu.
Dar când va veni altul, potrivnicul Fiului lui Dumnezeu, a cărui cale o pregătiți voi astăzi, Antihrist, acela va merge pe la toate credințele și-i va îmbrățișa pe toți, și-i va ajuta pe toți, și-i va uni sub aripa lui. Vedeți opoziția Hristos – Antihrist, Dumnezeu – diavol? De aici vă dați seama ale cui slugi v-ați făcut?
Tot din lucrarea lui Hristos, observăm că El se poartă distinct cu trei categorii de oameni:
– pe vameși, păcătoși, desfrânați, etc. îi iartă, dacă se pocăiesc;
– pe arhierei, învățători, preoți îi mustră cumplit pentru poziția lor responsabilă cu dreapta învățătură și mântuirea poporului;
– pe cei de altă credință, păgânii, îi numește câini (vezi vindecarea fiicei femeii cananeence; pentru că era păgână, foarte greu a vrut să-i vindece fata demonizată și a numit-o pe femeie câine. După ce a recunoscut: Da, Doamne, … a vindecat-o).
Este aceasta dovadă de lipsă de iubire din partea lui Hristos? Nu, din contră.
La fel și noi ortodocșii, le arătăm celor de altă credință că nu sunt Biserică, nici fii a lui Dumnezeu, ci lupi și câini și le spunem: Veniți la Ortodoxie, lepădați-vă de credințele voastre greșite, botezați-vă prin trei afundări și pășiți în Împărăția lui Dumnezeu.
Voi, recunoscându-i ca biserici le spuneți: Stați pe loc, acolo unde sunteți, in credința voastră, că și voi sunteți biserică, deci așa cum sunteți, vă mântuiți.
Iată cum vă faceți vrăjmașii lor și nici voi nu vă mântuiți, nici pe ei nu-i lăsați să intre în împărăția lui Dumnezeu. Și mai vreți să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie!? Bine fac cei care nu vă pomenesc. O să primiți și mai mult de la oameni și de la Dumnezeu, dacă nu reparați greșeala acesta mare.
De ce a ajuns România într-așa un hal? De ce Grecia, care are Sfântul Munte și a fost centrul Imperiului Bizantin, până la iad s-a năruit? Simplu: pentru că credința lor a căzut, preoții lor, în frunte cu patriarhii și cu Sfântul Munte au căzut și batjocoresc pe Hristos, ținându-se de fusta papei și se spurcă pe potriva altor dumnezei, în întâlnirile eretice. Și aceasta este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Antihrist va avea prerogative de papă, patriarh, rabin, etc. Artizanii pregătirii venirii lui Antihrist lucrează paralel pe mai multe direcții: ecumenismul, cipurile (care înseamnă pierderea treptată a libertății), vaccinurile, războaiele, etc.
Cum spunea cineva: „în timpul lui Antihrist nici o Biserică nu va supravieţui dacă nu îşi va folosi toate armele pline de har pe care Dumnezeu i le-a dat. Când Antihristul va apărea ca un lup în haine de oaie în mijlocul Bisericii Ortodoxe „canonice”, doar acei ierarhi care au curajul de a face un lup lup şi să-l arunce afară din Biserică prin puterea anatemei, se vor salva pe ei înşişi şi-şi vor proteja credincioşii de capcanele lui.” (https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/01/24/puterea-anatemei/)
Am simți în sinea mea duhul pustirii când am privit imagini de la această adunare nelegiută din Creta.
Acest duh este din duhul lui Antihrist despre care spune Mântuitorul „când veți vedea ceea ce s-a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt…” (Matei 24 15) Acest duh al pustiirii este prezent în toate întâlnirile ecumeniste cu ereticii și păgânii, lucrări supervizate și conduse de satana.
Voi, chiar dacă sunteți ierarhi, nici viață sfântă nu aveți, nici teologie nu cunoașteți, nici să deosebiți duhurile nu știți și v-ați băgat cu satana în aceeași oală, neștiind și neputând a purta război cu diavolul. Voi nu știți că satana vă amăgește și vă înșală sub chipul binelui pentru că, dacă înșală pe vreunul dintre voi, a capturat automat și toată turma aflată sub păstorirea acestuia.
Să nu credeți că sunt singur, iar cuvintele scrise aici n-au valoare? Nu sunt singur și în această mică scrisoare se află ADEVĂRUL care vă va judeca și are putere asupra voastră de nu vă veți întoarce deplin! Și ADEVĂRUL este SINOD și SINODUL este ADEVĂR.
În loc să vă dați toată osteneala ca să vă ocupați de sfinții noștri care au pătimit în închisori și să-i cinstiți deplin, să le scrieți cu litere de aur numele în calendarul ortodox, voi îi cinstiți pe eretici și pe dușmanii acestui neam, călcând în picioare învățăturile și jertfele sfinților care au refuzat să se închine idolilor sau l-au afurisit pe papa fiind spânzurați, arși, înecați, uciși de catolici. Necazul și răul făcut nouă ortodocșilor de catolici în Transilvania nu va pieri vreodată din conștiința noastră. Papa este un antihrist, un amăgitor și voi îi pupați mâna și îl sărutați? Adevărat vă spun că veți fi dați anatemei și veți sta cu el, cu Arie și cu Iuda de-a stânga Dreptului Judecător, alături de Antihrist, de nu vă veți întoarce deplin de la aceste rele.
Acest așa-zis sinod a fost conceput cu viclenie, poporul nu știe nimic, ziariștii acreditați n-au prea avut acces, nu se știe cine a semnat sau nu aceste documente etc. Ați lucrat în cea mai mare parte pe ascuns, pentru că faptele voastre de acolo fiind rele,v-ați ferit să le dați la lumină, ca să nu se vadă că sunt rele.
În încheiere spun: Oricum, mai degrabă sau mai târziu, se va realiza un Adevărat Sinod care va da anatemei acest sinod tâlhăresc de la Kolimbari și pe cei ce l-au făcut.
Iar de afurisaniile și blestemele voastre nu ne temem pentru că ele se vor face în apărarea minciunii și n-au putere, ci sunt laude și cununi pentru noi și se vor întoarce în capul celor care le-au dat. Însă vai de voi, de nu veți repara tot răul făcut aici și de nu vă veți lepăda de toate concepțiile și întâlnirile ecumeniste! Însuși Dumnezeu se va lupta cu voi!
Voi sunteți vinovați de toată sminteala aceasta.
Celor bine intenționați le-aș spune să nu se încreadă în acești ierarhi, pentru că îi vor duce cu zăhărelul ca să îi amăgească și să tragă de timp. Puterea lor în două lucruri stă: în neștiința poporului (poporul doarme în papuci) și în numărul mare al celor care tac și nu reacționează. Cea mai mare vină o poartă mănăstirile și schiturile care tac și astfel trădează. Amin.

Creangă Teofil și Creangă Nicoleta – profesori ortodocși din județul Suceava