Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Hristos – Prietenul nostru

Părintele Tadei de la Vitovița (Serbia), un Sfânt contemporan, spunea:

„Astăzi lumea Îl invocă în rugăciune puțin pe Domnul. Lumea se ocupă doar de sinele său. Uneori necazurile prin care trecem ne obligă să căutăm sensul lor mai adânc în noi. Fără nefericire (încercare, ispită) nu prea mai există adorare a lui Dumnezeu de către noi (adică de obicei omul își aduce aminte de Domnul numai la necazuri) și iarăși ne dăm seama că flacăra credinței se păstrează cu greu, pentru că diferite vânturi ale lumii suflă să o stingă.

Cu toate că, am spune, ne-am îndepărtat mult de Domnul, totuși mai sunt mulți oameni care stau rugători înaintea lui Dumnezeu, iar ei ne reprezintă și se roagă continuu Domnului pentru noi, ca El să ne scape de această situație grea, căci întreaga lume s-a ridicat împotriva noastră, dar noi nu avem prieteni printre oameni. Atunci Domnul va fi pentru noi prieten și reprezentant. Așa cum vedem, nu avem prieteni printre oameni.

Iar Sfântul Porfirie Kavsokalivitul zicea:

„Are grijă Dumnezeu de noi! Atunci când nu mai ai nicio nădejde, El îți trimite ceva ce nu te aștepți… este de ajuns să crezi în El și să Îl iubești. Căci și El ne iubește și are grijă de noi, așa cum face un tată cu fiii lui.”

De asemenea, scriitorul grec Alexandros Papadiamandis (1851-1911), unul dintre cei mai iubiți poeți greci, supranumit pentru iubirea lui față de Biserică și de oameni: „călugăr în lume” (era în stare și hainele de pe el să le dea celor săraci) spunea în chip atât de minunat:

„Eu îmi voi purta crucea întotdeauna. Și dacă nu mai pot să o port (în spate), măcar o să o târăsc după mine. Pentru că nu vreau să îmi pierd crucea. Vreau să aflu (am parte de) mila lui Hristos și mântuirea și Împărăția Lui.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul (6 ianuarie 1891)

Datorită faptului că a trecut la cele veșnice în ziua Arătării Domnului (Boboteaza), prăznuirea lui ca Sfânt se face în data de 10 ianuarie.

Acatistul Sf. Teofan Zavoratul

Racla cu Sfintele lui moaște:

Să avem parte de rugăciunile lui și de binecuvântarea sa de mare nevoitor al Ortodoxiei și slujitor al Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii!

Redacția

Cine este papa ortodocșilor?

Am primit de la o soră în Hristos acest fragment, dintr-o carte în limba română cu scrisori ale marelui ierarh sârb din secolul al XX-lea, Sfântul Nicolae Velimirovici, supranumit și „Noul Gură de Aur.” Cartea se numește: Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi și a apărut la Editura Sophia.

Varianta pdf (pentru biblioteca dvs):

Duhul Sfant este papa ortodocsilor

Varianta în word (pentru citire directă)

Scrisoarea a 48-a

Unui savant ortodox care întreabă de ce Ortodoxia nu are și ea un papă

„Păi, are. Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul mângâierii şi al puterii lui Dumnezeu – El este ade­văratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş.

Iar în ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor există din fericire un document, scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusa­lim, apostolii au scris vestitele cuvinte: Părutu-S-a Du­hului Sfânt şi nouă… (Fapte 15, 28).

Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de ori­care alta, Lui I se rugau, pe El îl chemau, Lui I se supu­neau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L che­me pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui I se supun necondiţionat.

Dar nu numai mai-marii bisericeşti, ci si mai-marii lumeşti din ţările ortodoxe, miniştrii şi aleşii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, şi cu asta au început lucrarea lor sinodală sau parlamentară. Ace­laşi lucru l-au făcut si-l fac mai-marii din învăţământ. Ştiţi că la începutul anului şcolar ei merg cu elevii lor să îl cheme pe Duhul Sfânt.

Şi Atotbunul, Atotputernicul şi Atotînţeleptul Duh Sfânt toate le îndrumă, toate le întăreşte, toate le insuflă: şi Biserica şi statul şi educaţia. Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dictator pă­mântesc, ci ca un tată – prin înţelepciune şi prin dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi. Iar dvs. ştiţi că în greceşte cuvântul „papa” înseamnă pă­rinte, tată.

Aşadar, în înţelesul corect din punct de vede­re istoric şi moral Duhul Sfânt este Tatăl nostru, este papă al nostru. Şi ce la ce i-ar mai trebui Bisericii Orto­doxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi Însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii – taţii – pământeşti ? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: Şi tată (a se citi papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9). Pace dvs. si sănătate de la Dumnezeu!”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

Notă: astăzi, la aproape 100 de ani de la scrierea acestor minunate cuvinte, invocarea Duhului Sfânt a cam dispărut de pe scena politică și aproape de tot și din educație. Cât despre Biserică, aici din păcate tată devine tot mai mult… panerezia ecumenismului.

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea vreme de pocăință, spre mântuire!

Toată lumea își urează: „La mulți ani!”

Pentru unii însă VIAȚA este cu totul altceva:

Despre relativitatea timpului:

Cu puțin timp înainte de a adormi somnul morții un monah a cerut ca pe crucea mormântului său să fie scris așa:

„Monahul H. Vârsta – 80 de ani. A trăit – 3 ani”

Cei trei ani au fost ultimii trei ai vieții lui pământești, când i s-a dăruit trăirea existențială a iubirii desăvârșite a lui Hristos.

Redacția

Spor la rugăciunea ortodoxă. Ea ține lumea!

„Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru. Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, Care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute. Ţie, Dumnezeule, ne închinăm, Te lăudăm, Îţi mulţumim şi Te rugăm: caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.

Te rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim. Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi de păcate. Ajută-ne, Doamne, să nu ne lepădăm de Tine în niciun fel.

Te rugăm acum, Dumnezeul nostru, să cauţi cu milostivire și să faci să fie primite la Tine toate cele lucrate de noi, nevrednicii, în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre. Căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale.

Deschide, Doamne, urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică. Trimite tuturor ortodocșilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana. Și vino în ajutorul creştinului necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău.

Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti Apărătorul nostru puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea Te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.

Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta.

Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru, în Care credem şi Căruia ne închinăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.”

Predică ortodoxă despre gândurile rele…

Recomandăm:

Predica Părintelui Xenofont, a doua zi de Crăciun 2019: Să fim clipă de clipă cu luare aminte la sine, la săgețile vrăjmașului, să distingem între gândurile noastre și gândurile de la vrăjmaș. Până și gândurile părut bune trebuie confruntate cu învățăturile din scrierile Sfinților Părinți. În iad sunt mulți nu cu păcate grele, ci cu păcate mici dar pe care nu și le-au văzut, s-au îndreptățit și nu s-au pocăit pentru ele. Să fugim de felul de a gândi și de a trăi al lumii. Să viețuim cât mai modest pentru a dedica cât mai mult timp celor duhovnicești–rugăciunea, luarea aminte la sine, defăimarea continuă de sine, lucrarea tuturor virtuților