Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Bucuria și Dumnezeu sau Dumnezeul adevăratei și nesfârșitei bucurii

„Lipsa bucuriei înseamnă lipsa lui Dumnezeu (din viața noastră), în vreme ce bucuria este dovada prezenței Lui. Dacă cineva este un om lumesc și se desfătează de cele trecătoare, de plăceri, de cele deșarte, acesta va simți probabil o anumită plăcere sau satisfacție, dar în realitate, dacă cineva privește cu atenție, va vedea că în viața acelei persoane există durere și tristețe, așa cum spune Sfânta Scriptură: durere și mâhnire are sufletul fiecărui om care săvârșește răul.

Nu este posibil să existe bucurie acolo unde se încalcă poruncile lui Dumnezeu, așa cum este imposibil să existe tristețe acolo unde este respectată cu adevărat Legea Domnului.”

(Gheronda Emilian Simonopetritul)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Spus-a un monah despre tăcere

„Am observat că în prezent mulți nu pot să mai suporte tăcerea (liniștea). Managerii strigă. Tinerii ascultă muzică su sonorul tare. Vârstnicii se uită la nesfârșit la televizor. Se pare că fiecare se teme să fie singur cu sine însuși. Aceasta sugrumă vocea conștiinței.

De fapt conștiința este un mesaj de la Dumnezeu pentru noi. A trăi după cum îți spune conștiința înseamnă să trăiești cu ajutorul veștilor pe care ți le aduc îngerii buni.

Când o persoană nu cunoaște tăcerea, nu poate să îi audă pe îngeri. Se spune atunci când ești liniștit și pașnic: un înger plin de pace zboară pe lângă noi.

Tăcerea ajută. În tăcere, mama poate să audă plânsul copiilor ei care sunt departe și să se roage cu grijă pentru ei. Numai în tăcere omul vorbește cu Dumnezeu. Iar Acesta îi răspunde tot în tăcere.

În cărțile duhovnicești pot fi găsite descrieri ale unor asemenea stări precum „liniștea sau pacea minții.” Iar Hristos este numit: „Domnul tăcerii” și „Începătorul păcii.”

Aveți în viața voastră liniște și pace…?

Să trăim o viață liniștită și tăcută, cu toată evlavia și cu credința cea dreaptă.”

Sursa – http://apantaortodoxias.blogspot.com/2018/07/blog-post_985.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

A fi orfan duhovnicește (cazul pastorului protestant care s-a botezat ortodox!)

Un preot care slujește de mulți ani Biserica lui Hristos (adică Sfânta Ortodoxie – n.trad.) în America, la un moment dat a hotărât să facă un pelerinaj în Sfântul Munte Athos și mai ales să meargă să îl cunoască pe Cuviosul Paisie Aghioritul. Și-a manifestat dorința să vină împreună cu el și un pastor protestant.
Gheronda Paisie i-a primit cu multă bunătate. I-a servit cu o bucată de rahat și cu un pahar cu apă și s-a așezat lângă ei. Au trecut câteva minute și pastorul protestant a deschis o discuție despre Sfintele Moaște. El susținea că toate osemintele oamenilor sunt la fel și nu trebuie ca pe unele să le deosebim de celelalte și să ne închinăm înaintea lor. Atunci Gheronda i-a spus, cu multă bunătate:
– Nu este așa cum zici, pentru că, iată, ieri a venit aici un tată, care l-a adus cu el pe fiul lui, care avea duh mut și surd și copilul nu vorbise niciodată, deloc în viața lui. La un moment dat eu am intrat în chilia mea, ca să aduc o bucățică de Sfinte Moaște, un deget al Sfântului Arsenie Capadocianul, pe care îl am acolo.
Când am luat Sfintele Moaște în mână, fiind încă în chilia mea, fără să mă vadă nimeni, atunci afară în curte copilul demonizat și mut a început să strige:
– Nu, mă va arde!
Așadar, când am ieșit și l-am însemnat în chipul Sfintei Cruci pe copil cu Sfintele Moaște ale Sfântului Arsenie, copilul s-a făcut bine și din acea clipă el vorbește și totul este bine!
– Vezi, eu nu îți vorbesc teoretic, ci am o mare experiență și am trăit multe astfel de situații.
Gheronda s-a uitat apoi la pastorul protestant cu acea privire curată, plină de bunătate și a continuat:
– Îți voi spune ceva, însă te rog să nu mă înțelegi greșit, pentru că nu o spun din mândrie, ci din smerenie și din dragoste. Noi, ortodocșii, o avem ca mamă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în timp ce voi sunteți ca niște orfani, fără mamă, pentru că nu o cinstiți.
După ce s-a întors în America și au trecut șase luni de la vizita lor la Gheronda Paisie, pastorul a mărturisit că a simțit intens starea de orfan duhovnicesc și apoi, cu rugăciunile lui Gheronda Paisie, pastorul s-a botezat și a devenit ortodox.
(Din cartea Vasul cel ales a ieromonahului Hristodoulos)
Sursa – https://paterikiparadosi.blogspot.com/2018/07/blog-post_85.html#more
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Bogați sau săraci

Bogații au multe posibilități sau ocazii ca să scape de mândrie și de depravare (de stilul de viață imoral și împătimit). Dar și cei săraci au mai multe posibilități să ajungă nebuni din pricina mâniei și a invidiei față de cei bogați. Între bogați și săraci diferența nu este atât de mare pe care se pare.

Să ne aducem aminte toți că nu am adus cu noi nimic în această lume și nu putem să scoatem nimic din ea, nici un lucru material. Dar, așa cum a spus Sfântul Apostol Pavel, ar trebui ca dacă avem haine și hrana zilnică să fim mulțumiți și să nu cerem nimic mai mult.

Redacția

Frații noștri din Moldova – oameni adevărați, luptători împotriva antihriștilor


 

Cinste lor!

Și să luăm și noi exemplu, căci nu suntem un neam de momâi, ci urmași de Sfinți și de eroi, de iubitori ai Adevărului și ai virtuții, fii și slujitori ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică!