Acatistierul Mare – o carte ortodoxă de mare folos duhovnicesc
Actualizare:
Prin dragostea dvs de Hristos, de Preacurata Fecioară Maria și de Sfinți ne apropiem de finalul stocului tipărit. Vă mulțumim!
Format: A4. Nr. de Acatiste – 144.
Nr. pagini – 944, copertă groasă, cartonată
Din Cuvântul editorului:
a) această carte apare cu binecuvântarea Sfinților ale căror Acatiste le cuprinde;
b) s-a preferat expresia „Pătimirile” Domnului, nu Patimile, pentru a feri cititorul de vreo înțelegere eronată a sensului Răstignirii lui Hristos;
c) Acatistierul Mare este o panoramă a vieții întru sfințenie, la care suntem chemați nu doar spre admirare, ci spre întrupare și spre imitare.
Cei interesați să își procure această carte sunt rugați să trimită mail la adresa ciprioan@yahoo.com sau sms (ori mesaj pe watsapp) la nr. 0740788876.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Redacția
Infailibilitatea lui „miau”, „ham” și „chiț”…
Ce pricepurăm?
– în fiecare an, în data de 17 ianuarie, în multe locuri din lume stăpânite de papistași (filmarea este din Madrid), ereticii amestecă apă cu sare (să nu miroasă a canalizare), poate și ceva esențe aromate (că har nu au, nefiind nici botezați, nici hirotoniți, nici biserică, ci doar… un circ global);
-reprezentanții (câtă frunză și iarbă) ai zoolatriei – adică umilii lor enoriași și nu numai – vin să primească „binecuvântare.” Este „raiul catolic”, unde chiț cu ham și cu miau, bufnița și broasca țestoasă sunt la mare cinste și au drept „animale de companie” pe umilii lor stăpâni idolatri.
Ce treabă avem noi cu ei?
Ortodocșii – adică cei îngrădiți de erezie – nu avem, dar ecumeniștii le pupă picioarele papistașilor și probabil… lăbuțele patrupedelor.
Stai și te întrebi: dacă unul are o cobră pe post de „animal de casă” sau un crocodil (au mai fost cazuri), îl mai mângâi între… urechi? No comment.
Bonus (slujbe papistașe pentru căței):
Redacția
Notă: de astăzi recomandăm să le spunem ecumeniștilor într-un singur fel: circari.
Cuvinte de Duh și învățături ale Sfântului Grigorie Teologul (25 ianuarie)
„Cere de la Dumnezeu să fie milostiv față de tine, însă așa cum și tu ești milostiv cu alții.
Cel căruia i s-a făcut un bine trebuie să își amintească mereu binele ce i s-a făcut, însă binefăcătorul să nu țină minte deloc binele făcut de el.
Să ne câștigăm sufletele prin milostenii față de aproapele, să dăm din bunurile noastre celor săraci, ca să devenim bogați în comori cerești.
Să nu vrei să convingi prin cuvinte, ci prin fapte. Resping învățătura ta care nu se potrivește cu modul tău de viețuire.
Adevărul este simplu, minciuna este complicată.
Cel care refuză tronuri (funcții) pământești le câștigă pe cele cerești.
Legile care sunt dure față de femei au fost scrise de bărbați.
Luminează-te pe tine însuți și să ajungi la curățirea de patimi înainte să îndrăznești să îi luminezi și să îi cureți pe ceilalți.
Ni se va cere să dăm răspuns nu numai pentru fiecare cuvânt și faptă a noastră, ci și pentru timpul primit, chiar și pentru fiecare clipă și minut al unei ore a vieții noastre.
Trebuie să pășim pe calea de mijloc, mai filosofic (înțelept) decât cei cărora nu le pasă absolut deloc de trăirea în virtute și mai omenește decât cei care filosofează fără măsură (fără a aplica în viața lor cele propovăduite – n.trad.).
Nici să nu ai prea mult curaj sau cutezanță, nici să nu cazi în deznădejde ușor. Prima te slăbește, a doua te aruncă la pământ.
Mai bine ca cineva să fie biruit atunci când trebui decât să biruiască el în mod nedemn și periculos.
Ușor duce la înșelare tot ceea ce conține în sine plăcere sau poftă.
Virtutea care nu este trăită practic dispare repede în experiența de viață a diverselor situații (prin care trece omul – n.trad.)
Duhul Sfânt a existat întotdeauna și există și va exista, nu are nici început, nici sfârșit (în timp, adică este Dumnezeu veșnic – n.trad.), ci este întotdeauna unit și împreună-slăvit cu Tatăl și cu Fiul.
Dumnezeul nostru este foc care nimicește răutatea și viclenia.
Omul cu adevărat important acceptă mai degrabă libertatea prietenilor (în a-i spune în față ce gândesc despre el – n.trad.) decât lingușeala vrăjmașilor.
Cei care iubesc virtutea păcii sunt aproape de Dumnezeu și de legile Lui. Iubită pace! Tu ești un bun pe care mulți îl laudă și puțini îl păzesc (cu adevărat)!
Trebuie să fii biruit ca să biruiești.
Dumnezeu se unește și îngăduie să Îl cunoască dumnezeii (adică cei ajunși la desăvârșire, oamenii îndumnezeiși prin har – n.trad.) și chiar atât de mult cât El deja îi cunoaște pe cei pe care îi știe.
Dumnezeirea este infinită și incognoscibilă. Iar singurul lucru care este de înțeles din toate acestea este că Domnul este infinit și incognoscibil (în ființa Sa – n.trad.).
Ai grijă să guști fiere, să bei oțet, să accepți batjocuri, să primești lovituri și injurii, încununează-te cu spinii căii grele spre Dumnezeu, îmbracă-te cu hlamida roșie, primește trestia, lasă să ți se închine în batjocură cei care batjocoresc adevărul. În final, răstignește-te împreună cu Hristos, mori cu El, coboară cu bucurie împreună cu El în mormânt, ca să înviezi împreună cu El, ca să fii slăvit și să împărățești împreună cu El, atât cât este posibil și cât poți să Îl vezi, pe Dumnezeu care este închinat și slăvit ca Treime!”
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/01/blog-post_641.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
„Evlavia” mitropolitului Serafim de Pireu față de hulitorul de seamă al Sfinților Părinți: filosoful Hristos Yannaras
Aflăm următoarele de la adresa:
Εόρτιο βραδυνό της Ι.Μ. Πειραιώς με ομιλητή τον Χρήστο Γιανναρά
– duminică, 26 ianuarie 2020, Mitropolia de Pireu (Grecia) organizează o cină festivă, în cinstea educatorilor și a profesorilor din cuprinsul ei, cu ocazia prăznuirii anuale (30 ianuarie) a Sfinților Trei Ierarhi;
– vorbitorul sau conferențiarul invitat la acea cina va fi filosoful Hristos (cu accent pe „i”) Yannaras;
– astfel de știri – spune administratorul site-ului katanixi – arată prăbușirea (rostogolirea la vale) ecumenistă a organizatorului, adică mitropolitul Serafim de Pireu.
Comentarii:
– această știre din Grecia și preluarea ei nu are ca scop terfelirea personalității mitropolitului Serafim. După cum spune un comentator de pe site-ul katanixi și după cum zicem și noi, românii: „spune-mi cu cine te-nsoțești ca să îți spun cine ești.”
– pr. prof. Teodor Zisis spunea despre Yannaras, cu ani în urmă: „pseudo-teologia lui Yannaras, numită postpatristică, este de fapt antipatristică și ea sfârșește în hulirea și lupta fără temei teologic împotriva întregii Tradiții patristice și în special a Sfântului Nicodim Aghioritul”;
– Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos declara în scris despre Yannaras: „acesta îi îndeamnă pe tineri mai ales să devină judecători ai Sfinților Părinți, să rămână în Biserică, dar să își împlinească patimile, fără să îi intereseze pocăința pentru păcate, fără smerenie și ascultare…”;
– teoria de bază a lui Yannaras este una eroticocentrică: dacă două persoane de sex opus ajung să se cunoască destul de bine și sunt de acord între ele, unirea lor trupească este lipsită de vină (chiar dacă sunt necăsătoriți – n.trad.), nu este păcat, ba chiar ea deschide calea spre iubirea dumnezeiască…!
– ce să spună un vrăjmaș al Sfinților Părinți în … cinstea Sfinților Trei Ierarhi?
Așadar, iată că ceea ce este specific ereticilor – rostogolirea tot mai adânc în prăpastie – se vădește și în cazul mitropolitului Serafim de Pireu. Nu îl judecă nimeni, că nu este nevoie. Doar că provoacă silă oamenilor cu conștiință ortodoxă, nu prin căderile sale, ci prin modul în care le justifică: drept necesități „teologice” ale lumii contemporane.
traducere din limba greacă
și comentarii de
pr. Ciprian Staicu
Notă: în urmă cu ceva timp am hotărât să nu mai fac publice predicile ținute la sfintele slujbe. Dar nu a fost o hotărâre înțeleaptă și Dumnezeu m-a pedepsit pentru ea. Îmi cer iertare, de la El în primul rând. Le vom relua, spre slava Lui. Nu am pretenția că sunt cineva, ci doar că vreau să fiu al Celui care este CINEVA! Greșeli de exprimare vor mai fi, câtă o bâlbă ici colo, câte o încheiere ratată, dar din respect pentru cei înfometați de cuvânt patristic și cu nădejdea în rugăciunile tuturor celor ce iubesc Ortodoxia, voi cuvânta străduindu-mă să mă adăp din izvoarele Ortodoxiei. Vă rog să mă iertați pentru netrebnicia mea. Celor care oricum mă smeresc aruncând cu pietre le doresc luminare de sus și înțelepciune. Slăvit să fie Domnul!
