Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Mărturie a sfințeniei și ajutorului Părintelui Ilie Lăcătușu

De multe ori am spus celor din jurul meu despre sfințenia și ajutorul Părintelui Ilie Lăcătulu, dar niciodată nu am scris lucrurile acestea, spre rușinea mea; astăzi, însă, m-am hotărât să dau și mărturie scrisă despre minunile și ajutorul primit de mine, nevrednica și păcătoasa, de la iubitul Sfânt Ilie Lăcătușu.

Când eram studentă în București, din mila Domnului și a Sfinților Săi, am avut fericita ocazie să mă aflu în preajma moaștelor Părintelui Ilie Lăcătușu, la foarte scurt timp după ce trupul lui a fost mutat la înmormântarea preotesei; dar nu numai atât, am mai avut și marea onoare să fiu prietenă cu fiica cea mică a Părintelui, doamna Sabina-Maria, o femeie deosebită care a avut un impact puternic în viața mea.

Imediat după ce a fost înmormântarea doamnei preotese și s-a constatat neputrezirea trupului Părintelui, când nepotul acestuia a chemat preotul din nou la raclă, din mila proniei divine am ajuns și eu acolo împreună cu ei. Cunoștințele mele despre moaște, canoane și celelalte lucruri legate de acestea erau foarte limitate, ceea ce a făcut ca mirarea mea să fie cu atât mai mare, dar și Părintele să lucreze și să ajungă cât mai adânc în sufletul meu cel păcătos.
Read More

Sărbătorirea Sfântului Efrem cel Nou – 2013

Sfântul Efrem cel Nou este sărbătorit pe 5 mai, însă anul acesta, din cauza datei Paștilor, slujba lui se mută pe 6 mai. De aceea, luni, 6 mai 2013, la locul numit La Crucea Sfântului Efrem cel Nou de la Malnaș-Băi, la 17 km de Sf. Gheorghe, județul Covasna, acolo unde se va construi, cu mila lui Dumnezeu și mijlocirile Sfântului Efrem, prima Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicții din România, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, la ora 17 vom săvârși Acatistul Sf. Efrem, urmat de sfințirea Crucii pusă pe dealul terenului unde va fi Comunitatea, iar în final vom organiza o agapă frățească.

Vor fi aduse spre închinare moaștele Sfântului Efrem cel Nou, împreună cu ale altor sfinți, cum ar fi: Ioan Maximovici, Luca al Crimeeii, Nectarie al Pentapolisului, Serafim din Sarov, Marele Mucenic Gheorghe etc. Sunt așteptați toți iubitorii de Hristos și de sfinți. Va fi prezentat proiectul clădirii Comunității Terapeutice.

Asociația noastră, Prietenii Sfântului Efrem cel Nou din Sf. Gheorghe, va oferi cozonac, vin și ouă roșii, apă și pâine. Cei prezenți sunt rugați să aducă și alte bunătăți, pentru a încropi o masă frățească mai bogată. Hristos Cel înviat să vă umple tuturor sufletele de lumina Învierii Sale.

Alte detalii la tel. 0740-788.876 sau ciprioan@yahoo.com
Vă așteptăm cu drag !

Pr.dr. Ciprian Staicu
Președintele Asociației Prietenii Sfântului Efrem cel Nou

Sfinții din închisorile comuniste – mărturie a pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Partea întâi a conferinței „Din temnițe în sinaxare”, susținută de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, la Făgăraș, în data de 21 aprilie 2013, alături de Ciprian Voicilă și de Danion Vasile, despre evlavia ortodocșilor greci de azi pentru Sfinții români din închisorile comuniste ale secolului XX.

.. partea a II-a :

și partea a III-a :

Adolescenţa – preludiu la poemul iubirii curate

Pr. prof. Ilie Moldovan
Fișe de idei

 
 
Puteți descărca aici documentul.
 

  • Pentru că nu se lasă exprimată în cuvinte obişnuite, este uşor să ne dăm seama că unica ei limbă este poezia. Asemenea unui înger, iubirea curată aduce cu sine zvonuri din paradis.
  • Doresc să las iubirea să vorbească despre sine, să se exprime prin graiurile ei sublime.
  • Iubirea curată, în ceea ce are ea mai specific, este soarele vieţii.
  • Iubirea curată hrăneşte la pieptul ei cele mai de seamă năzuinţe ce înflăcărează destinul unui neam. Din tăcerile ei se zămislesc cuvinte şi din tainele ei se alcătuiesc poeme. Ea poartă în sân nevinovăţia copiilor şi tinde să se împodobească cu cununile martirilor.
  • Azi asistăm la o încercare de detronare a iubirii curate de pe piedestalul ei românesc milenar.
  • Oare chiar aşa de mult s-a schimbat judecata poporului nostru, încât coroana splendid înflorită a pomului, după căderea unei brume de primăvară, a ajuns să-şi dispreţuiască tulpina şi rădăcinile ?
  • “Instructorului sex”, prin definiţie, îi este cu neputinţă să mai creadă în Dumnezeu, dar şi să se însufleţească de marile idealuri ale iubirii curate, care se înalţă ca nişte munţi uriaşi la orizontul istoriei neamului nostru.
  • Acest om vede în viaţa şi iubirea curată nu altceva decât greutăţi de neînvins. De ce ? Pentru că se zbate în lanţul unor concepţii nihiliste şi este cuprins de frigurile unor porniri nesăbuite.
  • Respectul faţă de tradiţia strămoşească îl ia drept intoleranţă.
  • Nu vede nimic mare şi sfânt în iubire şi astfel i se strecoară în minte ispititorul gând că iubirea nu are nic un rost şi nici un viitor. Căci viitorul iubirii este rodul ei, copiii, care pot fi, fără nici un scrupul, exterminaţi şi aruncaţi la coşul istoriei.
  • După ce a uitat că voluptatea = moarte, iar iubirea înviere, s-a angajat în luptă împotriva vieţii.
  • Ucigaş în ordinea existenţei personale, acelaşi om este sinucigaş în ordinea existenţei neamului.
  • Un semnal de alarmă: ne piere neamul (1989-2001 – 11 milioane de avorturi în spitale, fără a mai număra şi pe cele necunoscute, făcute în oficinile ucigătoare de prunci cu caracter privat şi în laboratoarele de “planificare a familiei”).
  • Crudul adevăr este că ogoarele vieţii se pustiesc. Bezna ia locul razelor de soare, abdicarea şi ofilirea, destrămarea şi ruina urmează forţei vitale şi sporirii etnice care ne-a însoţit în istorie. Read More