Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvânt patristic la praznicul Intrării în templu a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Cuvânt de învățătură al Sfântului Proclu, patriarhul Constantinopolului

Iată, din nou este sărbătoare.

Iată, este praznic.

Iată, din nou aprindem cu bucurie o lumânare în cinstea Maicii Domnului.

Iată, sărbătorim primii pași ai Fecioarei celei fără prihană.

Iată, prima însoțire cu alai a împărătesei.

Iată, semnul sigur al slavei care o așteaptă.

Iată, prevestirea harului care urmează să o umbrească.

Iată, semn al măreției purității ei, care se vede de departe.

Pentru că acolo unde arhiereul intra nu de multe ori, ci numai o dată pe an, pentru a săvârși slujbele cele sfinte și tainice, acolo fecioara este dusă de către părinții ei pentru a locui mereu, astfel ei dovedindu-se a fi slujitori ai harului dumnezeiesc.

Cine a cunoscut o situație asemănătoare în trecut? Cine a văzut sau a auzit până acum ca vreodată în istorie o fetiță să fie dusă în Sfânta Sfintelor, loc care pentru majoritatea bărbaților era cu totul inaccesibil, însă ea a rămas și a fost hrănită acolo ani întregi?

Oare aceasta nu este dovada evidentă a marilor și nemaivăzutelor minuni care se vor petrece cu ea în viitor? Oare nu este acesta un semn clar? Nu este o dovadă sigură?

Să ne arate cei care o vorbesc pe Maica Domnului de rău, cei care deși văd sunt ca și cum nu ar vedea, unde au mai văzut așa ceva, adică o fetiță de numai trei ani, care s-a născut din făgăduință dumnezeiască, să fie adusă ca dar desăvârșit și să trăiască acolo, în Sfânta Sfintelor, să fie însoțită de mai-marii poporului, cu lumânări în mâini și să fie primită de către preoți și profeți?

De ce aceștia (care o ponegresc pe Sfânta Fecioară – n.trad.) nu își revin la normal? De ce, cu toate că au văzut primele semne (ale sfințeniei și desăvârșirii ei – n.trad.), nu au crezut în următoarele (arătate în Noul Testament și în Tradiția Bisericii – n.trad.)?

De ce după ce le-au văzut pe cele mai presus de înțelegere și tainice nu le-au acceptat și pe cele care s-au petrecut după aceea? Căci cele care s-au întâmplat la început cu ea nu au fost întâmplătoare, ci toate au fost prevestiri ale celor care urmau să se petreacă în continuare.

În fine, lasă să se străduie în zadar cei considerați înțelepți. De ce fiica nici unei femei sterpe care apoi a născut nu a fost dusă în Sfânta Sfintelor și nu a fost primită de către profeți? Cu siguranță, aceștia care cercetează în mod amănunțit acestea nu au nimic de spus, așa cum nu au avut de spus nimic nici urmașii lor de același cuget despre Fiul ei, ci doar au ridicat din umeri cu nedumerire: oare ce se va întâmpla cu acest copil? Nu au avut absolut nimic de spus.

Cei care au o credință eretică, înșelată înaintează cu siguranță pe calea pierzării și sunt liberi să cadă în groapa pe care ei înșiși au săpat-o.
Însă noi, poporul ales al lui Dumnezeu, preoți și conducători lumești, robi și oameni liberi, meseriași și țărani, bărbați și femei, veniți să ne adunăm spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu și, prin iconomia sau revelația lui Dumnezeu, să luăm aminte la faptele minunate care s-au petrecut. Adică cum este ea adusă astăzi și oferită lui Dumnezeu de către părinții ei în templul lui Dumnezeu cea care este întru totul sfântă și cum ea este condusă de către preoți în Sfânta Sfintelor.

Cum acest profet-arhiereu o primește în templu și o duce în Sfânta Sfintelor, fără nicio obiecție, fără să spună părinților ei astfel: eu nu pot să fac această faptă nemaiauzit de cutezătoare de a aduce o fetiță să trăiască fără încetare în Sfânta Sfintelor, în care mie numai o singură dată pe an mi s-a dat poruncă să intru.

 Acel profet nu a spus nimic din toate acestea, ci a primit-o cu dragă inimă, ca și cum ar fi știut dinainte ceea ce urma să se întâmple, de altfel era profet, cu siguranță o aștepta, așa cum dreptul Simeon L-a așteptat pe Fiul ei.Apoi, după ce a salutat-o în grabă pe mama ei și ținând-o de mână pe fiică, el i-a spus mamei cu glas tare aceste cuvinte: femeie, de unde și cum ai venit aici și care este scopul faptei tale? Și cum, cu toate că nu ai avut un exemplu înainte, ai adus și cere să se petreacă acest lucru nou, care nu s-a mai auzit, adică să fie dusă o fetiță și să trăiască sub acoperișul templului, în Sfânta Sfintelor? Spune-ne care este argumentul, justificarea ta și la ce anume te gândești?

Va urma
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/11/blog-post_201.html
traducerea din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Recomandăm:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/08/carte-de-teologie-ortodoxa-uniti-intru-slujirea-lui-hristos/

Am învățat ceva din pilda săracului Lazăr?

Române, fii bun!

https://www.activenews.ro/stiri/Apel-umanitar-pentru-un-copil-fara-copilarie.-O-fetita-de-8-ani-din-Iasi-are-grija-de-parintii-ei-aflati-pe-patul-de-moarte-153344

Acești doi părinți – tată și mamă – știu ce este durerea. Noi… urmează să aflăm, datorită nepăsării noastre

https://youtu.be/vk0m-g_w9Zo?t=29
Le mulțumim celor care au votat la Referendum. Sfântul Grigorie Teologul spunea că nu este nimic mai frumos decât o conștiință liniștită și nimic mai greu de suportat decât o conștiință care te mustră.

Ne-am făcut datoria – câți am dorit aceasta. Vom continua lupta – câți vor dori aceasta.

Pe fiecare ne va judeca Dumnezeu după faptele noastre.

Redacția

 

Să nu permitem ca Referendumul pentru familia sănătoasă românească să fie manipulat de agenții ecumenismului masonic


Mâine și poimâine are loc Referendum-ul pentru familie. Să mergem să spunem DA.

Însă cu această ocazie și-a băgat și dracul coada astfel (ceea ce însă să nu ne împiedice a vota DA la Referendum, dar să învățăm să deosebim duhurile, adică să avem discernământ, care este mama tuturor virtuților, conform Sfântului Antonie cel Mare):

a) homosexualii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca acest Referendum să nu aibă loc. De ce este important ca el să aibă NEAPĂRAT loc și să spunem DA vedem în articolul de la adresa de mai jos, unde chiar și un homosexual îndeamnă la Referendumul pentru familie (știe că lobby-ul sodomit nu stă pe loc niciun moment; să îi dea Dumnezeu și pocăință acestui om, spre a se lepăda de patima sodomiei):

Homosexual din Italia îndeamnă românii să iasă la Referendum întru susţinerea căsatoriilor tradiţionale

b) ateii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca să nu aibă loc acest Referendum, invocând cheltuieli, spitale, necesitate etc etc. Nu le-a ieșit! Au îndepărtat bannere, au dat amenzi preoților etc etc – tot nu pot împiedica Referendum-ul.

c) ei, acum vine ispita cea mare: Consiliul Consultativ al Cultelor, care îndeamnă la Referendum (conform video-ului de la începutul acestui articol). De ce o fac? Pentru că le convine, pentru că astfel ecumenismul este prezentat ca ceva necesar spre a fi realizat ceva bun. Adică este nevoie de satana, să dai mâna ta cu gheara lui și să treci… puntea. Că „frate” cu dracul s-au făcut ecumeniștii din cadrul Ortodoxiei la Sinodul din Creta. Ia priviți la purtătorul de cuvânt al întâlnirii și la cel de lângă el, ce cruci pectorale masonice – de tip cruce a cavalerilor de Malta – le tronează pe piept.

Și ce cuminței stau: patriarhul apostat al B.O.R cu ereticii papistași lângă el, cu sioniștii, protestanții și toate cele 13 „culte” recunoscute din România. Ei cu orice ocazie „se roagă” împreună, sunt uniți pentru „binele” poporului. „Binele” pe care îl doresc ei este exact cel de care vorbea Ceaușescu la Congresele P.C.R., iar lupta împotriva panereziei ecumeniste este în ochii lor doar „acțiune subversivă la adresa orânduirii de stat.”

Adică aceste „culte” sunt „unite” în cuget – vai de biata „Ortodoxie” ecumenistă românească, a ajuns „cult”, EGAL cu toți ereticii, ba chiar în mijlocul, în centrul ereticilor, dând mâna cu toți hulitorii de Hristos, cu toți potrivnicii Sfintei Treimi, cu toți cei care vor moartea Ortodoxiei, cu blasfemiatorii Maicii Domnului.

De ce fac asta? CA SĂ AMĂGEASCĂ ! Și „soluția” este să spună poporului că numai prin această „unitate” (ecumenistă) vom avea parte de binecuvântarea lui Dumnezeu! Asta îi interesează. Să deschidă porțile antihristului, căci pe Dumnezeul Sfintei Scripturi nu Îl recunosc sau Îl hulesc de-a dreptul.

c) altă ispită circulă acum prin mesaje pe telefon sau pe mail: sunt unii care îndeamnă să nu mergem la Referendum, căci așa vom vota pentru căsătorii nu numai între ortodocși (bărbat și femeie), ci și pentru cele eterodoxe sau necreștine.

Oameni buni, referendumul este absolut necesar ca să nu se transforme această țară în Sodoma și Gomora. Este vorba de lege, nu de slujba religioasă. În fața organelor de stat trebuie să ne asigurăm că nu vor veni cu „pretenții legale” toți pederașii din lumea asta. Ce se întâmplă apoi din punct de vedere religios este problema fiecăruia. Așa că să mergem la Referendum și să spunem DA.

Patriarhule extrem de nefericit Daniel,

Hristos vă iubește, că și pentru dvs S-a răstignit pe Cruce, dar ați uitat aceasta! Acolo este FERICIREA, în Crucea care duce spre Înviere, nu în slujirea lui antihrist!

(Spre așa ceva se îndreaptă și monahismul românesc ascultător de eretici?…)

Sau spre așa ceva:


Știm că ați fi „fericit” dacă v-ați uni pe față cu papa, știm că vă supuneți planurilor Constantinopolului, știm că tiranizați Biserica Ortodoxă Română și ați pus bâta pe toți „neascultătorii”, însă NOI, fiii Bisericii Ortodoxe Române, adică ortodocșii îngrădiți de erezie, NU vom accepta nicio formă de ecumenism, indiferent în ce ambalaj și cu ce fundițe ne-o prezentați.

Rușine să le fie tuturor celor care se fac frați cu ereticii, hulind astfel pe Dumnezeu. Și Domnul să le dea pocăință, spre a nu arde veșnic alături de Iuda și de Arie în iad!

Dragi români, cu discernământul strămoșilor noștri ortodocși în inimă să spunem DA la Referendum și NU oricărei forme de ecumenism!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Dedicat adepților inutilității sau irelevanței Referendum-ului din 6-7 octombrie 2018

Vremurile pe care DEJA le trăim (sau suntem la răscrucea dintre: foarte aproape și departe):

Notă: de la setări se poate activa subtitrarea în limba română.

Redacția