Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Biserica în vremurile din urmă, potrivit scrierilor Sfinților Părinți și ale unor ierarhi și părinți contemporani

Ne-am propus să evocăm o descriere a Bisericii în vremurile de apoi, adică în vremurile noastre, care premerg venirii spurcatului antichrist. În vremurile din urmă Biserica va fi acolo unde este păstrat adevărul, dogmele și canoanele, nealterate și neschimbate. Și numărul membrilor Bisericii, pe care nici porțile iadului nu o vor birui, va fi foarte mic, precum afirmă însuși Mântuitorul Nostru Iisus Hristos: „Bucură-te, turmă mică.”

Sunt Sfinți mari, luminători mari ai vremilor din urmă care au vorbit despre aceste aspecte și vom da câteva exemple: părintele Serafim Rose, Arhiepiscopul Averchie Taușev, Sfântul Anatolie de la Optina, marii noștri duhovnici: Pr. Iustin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Adrian Făgețeanu, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu. De asemenea, despre aceste vremuri din urmă au scris în chip profetic și Sfinți din primul mileniu creștin, precum Sfântul Efrem Sirul, Avva Pamvo și alții, precum și alți Sfinți din mileniul al doilea: Sf. Nil Athonitul, Sf. Calinic de la Cernica, Sf. Nifon al Constantinopolului.

Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordansville spunea că ortodoxia își va pierde savoarea (conf. Apostazia și antihristul în scrierile Sf. Părinți, Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Constanța, 2007, pp. 103-107), și că sub masca ortodoxiei se va ascunde nonortodoxia. Tocmai prin pierderea savorii ortodoxiei, se va ajunge la această non-ortodoxie, care pare corectă numai în formele exterioare, miezul fiind găunos și plin de veninul înșelărilor și ereziilor.

Pe românește, dracul este politic corect, iar Biserica oficială va fi obedientă politicului („episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici”- Avva Pamvo) și nu lui Dumnezeu. Trebuie să știm că Biserica oficială apostată și supusă mai-marilor acestei lumi va fi prima care va prigoni adevărata biserică a lui Hristos (Ibidem, pp.109-113).

Iată ce spunea Arhiepiscopul Averchie: „Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor ! Apar „lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor.”

„Unii vor zice: „Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos Care spune: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele Bisericii, pe care „porţile iadului nu o vor birui.”

Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolului, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din diaspora, sau oricare alta. Se spune simplu – „Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de a Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va dispare de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi „biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească „biserică”.

„Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi ne vom lăsa „duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori vom merge „în pas cu vremea”, care ne atrage cu repeziciune spre Antihrist.”

„Slujitorii Antihristului”, repeta el cuvintele evanghelice, „vor încerca să-i ducă în rătăcire, de se poate, chiar şi pe cei aleşi”. Şi totuşi, acest gând nu trebuie să ne apese şi să ne copleşească; din contra, după cum a spus Domnul Însuşi: „Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.”

Iată ce spunea și Sfântul Anatolie de la Optina: „Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt, însăşi învăţătura Bisericii.

Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus-o Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială- pe aceștia Mântuitorul îi numește „tâlhari” (Ioan 10, 1).

După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în Biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.

Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere – aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.

În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.

De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).

Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materiale se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”. (Apostazia și antihristul…, pp. 221-224)

Ca răspuns către unii care susțin că nu s-a schimbat nimic după sinodul eretic tâlhăresc din Creta (iunie, 2016): Ce, măi, s-a schimbat ceva, s-au schimbat slujbele, tipicul? Sunt toate la fel, așa spun și sfinții că toate vor rămâne la fel, bisericile vor fi pline, însă miezul ortodoxiei va lipsi cu desăvârșire. Dar, vai, aceasta este înșelarea cea mare și mulți se vor pierde, căci Ortodoxia este tainică, se trăiește în adâncimile și profunzimile ei și nu la nivel formal.

A-L trăda pe Hristos nu înseamnă numai a-L huli, ci cu mult mai mult. În primul rând lepădarea are forme mult mai subtile decât credem noi. Tăcerea ierarhilor și preoților care refuză să spună adevărul după sinodul din Creta, refuzul creștinilor de a căuta adevărul și de a-i cerceta pe Sfinții Părinți, sunt forme foarte grave de lepădare și mult mai subtile decât formele grosolane pe care le știm. Se apostaziază în masă, deși sfinții ne-au avertizat și ne-au îndemnat să fim trezvitori. Ascultarea este oarbă. Ortodoxul a uitat că ascultarea merge până la păcat și până la erezie!

Alții spun: Mă depășește, părinte, problema aceasta cu erezia, este problema ierarhilor. Nu este deloc așa, este problema tuturor. Necunoașterea legii lui Dumnezeu nu ne absolvă de urmările catastrofale ale acestei necunoașteri minimale, urmări care pot să ducă la pierderea mântuirii. Sfântul Grigorie Palama spune că și cerșetor de vei fi și vei tăcea, greu răspuns vei da la Înfricoșata Judecată.

Iată ce zic Sfinții Părinți despre EREZIE:

„Tu îmi spui că te temi să-i spui preotului tău să nu mai pomenească pe ereziarh. Ce să-ţi răspund la asta? Eu nu-l îndreptăţesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire pricinuieşte necurăţie, atunci cel ce pomeneşte pe ereziarh nu poate fi ortodox.” (Sf. Teodor Studitul, Epistola 58. Către soţia unui spătar numită Mahara)

„Vă rog, păziţi-vă pe voi înşivă de erezia pierzătoare de suflet, comuniunea cu care este despărţire de Hristos.” [Idem, Epistola 60(119). Către fecioare)

Aproape tot clerul B.O.R. tace, ierarhi și preoți. Puțini sunt cei ce strigă adevărul. Oare cui se adresează Sf. Grigorie Palama, care spune că tăcerea este ateism? De ce este ateism? Pentru că omul nu-și pune nădejdea în Făcătorul și Ziditorul a toate și preferă să zacă paralizat de frică spre pierzare.

Cum ne asemănăm noi cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a spus despre patriarhul Pyrhus, căzut în erezia monotelită , cuvintele care au cutremurat iadul din temelii: „Întreg universul de-l va pomeni pe patriarh eu nu-l voi pomeni!”

Putem înțelege într-o oarecare măsură pe cei care nu cunosc nimic legat de hotărârile eretice ale acestui sinod cretan, vizându-i aici mai mult pe mireni. Dar toate până la o vreme, fiindcă mulți nu vor să știe și nici nu se roagă ca Dumnezeu să le descopere. Dar ca preot nu este voie să nu ai habar de ce se întâmplă in jurul tău, nu este voie să nu fii trezvitor, așa cum ne îndeamnă Sfinții Părinți să fim… De noi preoții, depinde acest neam, de noi cei cu crucea în frunte. De noi depinde omul de rând, de mărturia noastră depinde viitorul acestui neam.

Așadar, fraților, să ne sculăm din somnul cel pierzător al fricii de oameni și să dăm mărturia cea bună, „să nu cruțăm cele de jos ca să nu le pierdem pe cele de sus.” (Sfântul Teodor Studitul).

Nu am scris aceste rânduri pentru ca vreunul dintre noi să-și piardă nădejdea, ci dimpotrivă, să ne trezim și să luăm aminte. Să cercetăm cu toții pe Sfinții Părinți, singurii care nu au greșit. Să întrerupem comuniunea cu ereticii, nemaiducându-ne la bisericile unde se pomenesc ierarhii eretici, ci să stăm acasă și să ne rugăm sau să mergem la preoții care au întrerupt pomenirea, astfel păstrându-ne credința curată și sufletele nealterate de erezie. Vom sluji ascunși pretutindeni, chiar sub cerul liber și vom accepta prigoana și  chiar moartea, așa cum ne îndeamnă Pr. Iustin Pârvu: „este vremea muceniciei!”

Să fim gata să murim pentru Hristos, căci așa vom dobândi viața cea veșnică. Să nu ne legăm inima de nimic material din lumea aceasta, căci prima treaptă a apostaziei este materialismul. Să ne nevoim a ne șlefui sufletele și a ni le curăța, ca să vedem înșelarea cea mare. Și să ne încredințăm că nu este cale de mântuire pe vremea aceasta decât acceptarea muceniciei și să fim încredințați cu tărie că Domnul va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor, cu cei iubitori de adevăr.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

pr. Andrei Cojoacă

 

PS: Fără a avea vreo legătură directă cu subiectul nostru, părinților care aveți copii, vă rog explicați-le că prin jocul numit șotron, copiii calcă Sfânta Cruce în picioare! Și nu este permis acest lucru!

 

Recomandăm:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos

Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc

Întru dorul de nevinovăție, esența Ortodoxiei:

 

M-a scos oare necuratul din Biserica lui Hristos?

 

Cu durere în suflet,

Pentru toți frații împreună-luptători pentru dreapta credință și neam,

Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință

și pentru toți ortodocșii,

 

Constat că argumentul final adus împotriva necesității și obligativității mărturisirii adevărului prin între-ruperea pomenirii episcopului eretic, respectiv participarea doar la slujbele unde preoții s-au îngrădit de erezie este acela al rămânerii în Biserică. Doresc să vă lămuresc pe scurt acest aspect printr-o analogie simplă.

După cum bine știți, Biserica Ortodoxă nu este reprezentată de construcții, ci de mulțimea tuturor celor botezați canonic ortodox, prin întreită afundare, indiferent dacă aceștia participă activ sau nu la viața Bisericii. Noi, cei botezați, cu toții constituim Trupul tainic al lui Hristos sau Biserica Sa, după cum spun Sfinții Părinți, nu eu, iar Capul Bisericii este Hristos, nu episcopii.

În momentul în care apare o erezie în cadrul Bisericii este ca și cum a apărut o boală într-un trup sănătos. Atât partea sănătoasă, cât și cea bolnavă rămân părți integrante ale aceluiași trup până la vindecarea părții bolnave (prin pocăință și revenire la adevăr) sau prin „intervenție chirurgicală”, adică hotărârea sinodală ortodoxă, care va extirpa partea bolnavă, anathematizând-o. Acesta a fost rostul tuturor Sinoadelor Ecumenice (nu ecumeniste, cum a fost cel din insula Creta, iunie, 2016), de a condamna erezia și a îndepărta din Biserică pe cei afundați în erezie, precum chirurgul extirpă partea bolnavă. Anatemele sinoadelor, precum actele chirurgicale, sunt extrem de dure-roase, dar necesare supraviețuirii trupului.

Dacă veți cerceta operele Sfinților Părinți precum: Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfinții contemporani cu noi: Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Justin Popovici și mulți alții, veți vedea că singura metodă de luptă împotriva ereziei este îngrădirea de aceasta prin oprirea pomenirii episcopului eretic de către preot, la fel cum cineva s-ar feri de o persoană care suferă de o boală contagioasă, se întrerupe orice legătură pentru a nu lua boala contagioasă asupra sa. A considera că ești mai tare decât boala contagioasă, sau „imun cum a spus cineva este un act de imensă aroganță și chiar lipsă de firească și dreaptă cugetare.

Dacă deci ar fi așa cum spuneți voi, fraților, că m-a scos necuratul din Biserică, pentru că nu mai particip la slujbele unde se pomenesc ereticii episcopi, aceasta ar însemna în primul rând că și Sfinții sus-menționați, care s-au îngrădit de erezie și au trecut la cele veșnice fiind în îngrădire de erezie și care au fost prigoniți în tot felul pentru a înceta a mai spune adevărul, deci ar înseamna că și aceștia au fost scoși de necuratul din Biserică. Verificați sinaxarele dacă îi regăsiți între Sfinți! Așa că să nu hulim numele lor, căci vom huli pe Hristos, Capul unic al Bisericii Lui.

Fac o paranteză aici și legat de pacea mincinoasă pe care o tot invocați, vă dați seama ce mult deranja Sfântul Maxim Mărturisitorul de i-au tăiat mâna dreaptă și limba? A zice că le-a luat pacea e puțin spus. Mai sunt și alte exemple de mărturisitori care s-au „aprins” astfel, Sfântul Nicolae și Însuși Mântuitorul când a răsturnat tarabele comercianților de la templu. Ce este mai grav, a vinde diverse lucruri în fața templului sau a vinde pe Însuși Mântuitorul adevărat și unic al lumii, pentru o pace ecumenistă totală cu toți ereticii condamnați de către toți sfinții? Oare nici ei nu au avut dragoste? Ce bătaie de joc față de adevăr este când cineva îndrăznește a afirma așa ceva!

Revenind, dacă veți face cum spuneți acum, că veți ieși la mărturisire când „va fi nevoie”, oare atunci nu vă va scoate necuratul și pe voi din Biserică? Ce scuză ecumenistă veți mai inventa atunci? Dar vă mai întreb ceva: când credeți că „va fi nevoie” de mărturisirea voastră? Poate aveți impresia că o veți face pentru apărarea Bisericii? Biserica este cea care vă apără pe voi, nu invers, trebuie mărturisit adevărul pentru a nu ajunge în derivă voi înșivă, nu când credeți că este mai avantajos pentru „salvarea ei”. Dacă „încă nu este momentul”, după cum spune Pr. Amfilohie Brânză, atunci „când va fi” o să mai cunoașteți oare ortodoxia, devreme ce deja vă asumați argumentele ecumeniștilor? Ce semne așteptați și de la cine ca să ieșiți la mărturisire? Poate veți mărturisi când se va arăta antihrist? Sau poate când va sta cineva să vă aplice pecetea? Dar dacă nu prindeți zilele acelea? Treceți la Domnul din viața aceasta fiind ortodocși sau eretici?

Concluzia este aceasta: atât noi, cei îngrădiți corect ortodox (netrecuți la stiliști sau altele), cât și voi, cei care ați rămas în comuniune cu episcopii eretici, care vă împărtășiți spre osândă (nu că nu ar fi Taine, sunt, și sunt luate cu nevrednicie, datorită păcatului ereziei), care abia așteptați o slujbă arhierească, care sărutați mâna acestor trădători ai adevărului, acești masoni vrăjmași ai lui Hristos, TOȚI, până la întrunirea unui Sinod Ortodox Adevărat ne aflăm în continuare în Biserică, facem parte din Trupul Tainic al Lui Hristos. Măcar de aceasta lămuriți-vă. Iar preoții care vă spun altfel decât Sfinții Părinți și Sfintele Canoane vă mint cu nerușinare ecumenistă și de frică să nu fie caterisiți, iubind cele ale lumii și urând de fapt pe Hristos.

Cu durere în suflet fraților, acesta este adevărul. Vă așteaptă Hristos, căci știu că Frăția este un duh care transformă fierbinte bărbații în vajnici oșteni și fete plăpânde în tari mucenițe, cu gândul la Domnul din cer. Amin.

Iertați-mă, dacă vă simțiți jigniți, dar nu eu, ci adevărul batjocorește erezia la care mi se pare tot mai mult că aderați.

 

12.08.2018

Marcel-George Dologa

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Varianta pdf:

Cu durere in suflet pentru frati, dar cu responsabilitate si iubire pentru Ortodoxia neamului romanesc

Valuri succesive și nesfârșite ale îngrădirii românilor ortodocși de panerezia ecumenistă și de adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)!

COMUNICAT Nr. 2.  din 27.07.2018

         Către,

Preot Iustin Gârleanu (Parohia Sânpetru II – BV), Preot Lică Borșan (Parohia Sânpetru I – BV), Preot Pavel Stoica (Parohia Ariușd – CV), Preot Ciprian Nistor (Capela Sf. Ier. Luca al Crimeei de pe Colina Univerității – BV), Protosinghel Policarp Stoian (Schitul Bran – BV), Preot Marius Ion (Aita Medie – CV), dl. Dan Grăjdeanu (Liderul Frăției Ortodoxe Sf. M. Mc. Gheorghe Purtătorul de Biruință),

Preacucernici Părinți,

Iubiți Consilieri Parohiali și frați întru Hristos,

Vă aduc la cunoștință că a trecut mai mult de o lună de zile de când am dat citire, în prezența  Preotului Paroh Iustin Gârleanu și Consiliului Parohial, primului meu comunicat cu privire la pan-erezia ecumenistă și la întâiului sinod ecumenist ce a avut loc la Creta, în 2016, în care am solicitat inițierea unei serii de cateheze cu credincioșii parohiei pe această temă, în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, 2018.

De asemenea vă aduc la cunoștință că au trecut două luni de zile de când am redeschis subiectul cu Preotul Paroh pe această temă și aproape un an de zile de la prima mea discuție cu el, când am primit ascultarea de a da uitării subiectul, ascultare cu care Dumnezeu mi-a arătat a nu fi de acord.

În tot acest timp am discutat cu fiecare consilier parohial în parte punând la dispoziție câteva materiale scrise, nefiindu-mi îngăduit de către preot a purta o discuție civilizată într-o ședință, și bineînțeles am avut numeroase discuții cu Preotul Iustin Gârleanu, însoțit adesea de către cantorul Radu Ioan.

La ultima discuție în particular cu părintele m-a înștiințat că nu va da curs cererii mele cu privire la informarea credincioșilor. Realizez acum că nu se va întâmpla cum am sperat, și anume o îngrădire de erezie a întregii comunități din care fac parte, ca urmare a unei cateheze ortodoxe, fără știrea (măcar temporară) a pseudo-episcopului chiriarh.

M-am convins de asemenea de faptul că păstorul comunității noastre are cuget ecumenist și nu doar o frică de a acționa ortodox și a învăța drept credința strămoșilor noștri. Pentru că sunt sigur că de aici încolo veți auzi, iubiți frați, vrute și nevrute despre mine, voi prezenta punctual pe ce se bazează această concluzie:

Preotul Iustin susține (asemenea sinodului ecumenist din Creta) că nu este nevoie a se boteza catolicii la intrarea în Ortodoxie, ci că se pot primi și prin mirungere, invocând Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic, Canonul 95 Trulan și ,,faptul” că Sf. Împărat Constantin Cel Mare a fost botezat de un semiarian (adică eretic). Realitatea istorică însă se poate verifica citind „Viața lui Constantin cel Mare, de Eusebiu de Cezareea – istoricul curții imperiale, participant la Sinodul I Ecumenic (se poate găsi documentul format pdf pe internet, vedeți pagina 183 – 184), care arată clar că împăratul, cu o săptămână înainte de a muri a fost botezat de Ortodocși, iar canoanele au sensul explicat clar în Pidalion (nu de mintea noastră) și anume: unii erau primiți prin mirungere (care aveau Botezul Ortodox dinainte de a cădea în erezie) și deci nu se repeta Botezul, ci dădeau mărturie de credință ortodoxă, se lepădau de erezie și erau mirunși spre a nu li se repeta întreita afundare, adică li se activa Botezul.

Tot din aceste canoane înțelegem că cei care nu primiseră în prealabil decât „botezul” ca papistașii de astăzi prin stropire sau printr-o singură afundare erau primiți ca păgânii, primind Botezul Ortodox. Cu alte cuvinte, orice argumente ecumeniste despre iconomii și despre lipsa necesității Botezului Ortodox sunt pur și simplu păreri eretice.

Alt argument prea des folosit de Părintele Iustin a fost că slujbele au rămas ortodoxe, că nu ne împărtășim cu catolicii etc. În primul rând este interzisă simpla rugăciune în comun cu ereticii, mâncarea la aceeași masă cu ei și chiar prietenia, nu mai vorbim de împărtășire împreună cu ei sau despre părtășia la erezie prin pomenirea ereticilor după prefacerea Cinstitelor Daruri, în cadrul Sfintei Liturghii. Cât despre faptul că nu ne împărtășim cu catolicii vă prezint un caz concret chiar în comunitatea noastră.

Cu puțin timp înaintea desemnării Preotului Iustin Gârleanu ca Preot Paroh în Parohia Sânpetru II, pe când slujea în Aita Medie – Covasna a făcut trecerea unui catolic sau unitarian pe nume Nick Schultz (poate indica chiar dl. Nick în care din aceste două erezii a fost ,,botezat” de mic) prin mirungere. Dl Nick Schultz este acum membru activ al Consiliului Parohial Sânpetru I, sub Preotul Lică Borșan, participă la toate treburile administrative, cât și la slujbe și bineînțeles că se împărtășește.

Să nu se înțeleagă că am ceva cu dl. Nick, am tot respectul pentru el și pentru pasul făcut spre Biserica Una Sfântă și Mântuitoare a lui Hristos, dar dacă se înțelege Ortodox punctul tratat anterior se va trage concluzia clară că dl Nick nu a primit Botezul Ortodox; ,,botezul” prin stropire, făcut de un ,,preot” eretic nu este Botez. Prin mirungere se pot primi ereticii doar dacă aceștia au primit Botezul Ortodox înaintea aderării la erezie, fie lepădându-se de Ortodoxie, fie deviind de la calea cea strâmtă prin cugetări eretice.

În cazul domnului Schultz nu se aplică, dl Nick nu a primit niciodată Botezul Ortodox, el trebuie botezat, altfel nu face parte din Trupul Tainic al Lui Hristos, din Biserică și totuși se împărtășește… Pe deasupra, practic, făcând abstracție, dacă se poate spune așa ceva, de faptul că se pomenește un pseudo-episcop eretic la Sfânta Liturghie, toți credincioșii se împărtășesc împreună cu un catolic/ unitarian. Din nou, am toată stima pentru domnul Nick, dar sper că este evidentă incompatibilitatea momentan.

Alt caz la fel de grăitor există în Parohia Sânpetru II sub Preotul Iustin Gârleanu, unde dl Consilier Ion Fiodor, având Botezul Ortodox, fiind într-o căsătorie mixtă (altă născocire eretică) nu se împărtășește cu noi, ci la catolici cu soția… Față de domnul Fiodor am de asemenea un mare respect, dar iată că și el și dl Nick se află într-o mare înșelare datorită părerilor eretice adoptate de Preotul Iustin Gârleanu, iar în cazul domnului Fiodor și a altor preoți.

Închei cu punctul cel mai important și anume pomenirea episcopului căzut în erezie în cadrul Sfintei Liturghii, care este interzisă, conform Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare. Dacă pomenirea s-ar fi făcut măcar din frică de caterisire, recunoscând totuși că adunarea din Creta a fost eretică și că ecumenismul este panerezia secolului XXI, după cum spunea Sfântul Iustin Popovici, cum fac mulți preoți astăzi, ar fi existat o speranță, dar Preotul Iustin Gârleanu aderă întru totul la ecumenism, asemenea pseudo-episcopilor apostați de la Dreapta Credință.

Am fost acuzat de Preotul Iustin că am trădat, că a investit multă încredere în mine, dar a făcut aceasta în stil masonic, fără a spune de la început cu ce preț se plătește această încredere primită, adică cu prețul apostaziei față de Ortodoxie. Noi, turma Lui Hristos, suntem cei a căror încredere a fost trădată până la iad, căci ne-am pus în mâinile voastre, ale preoților și ale episcopilor, buna îndrumare a sufletelor noastre spre mântuire.

Pentru ceilalți preoți destinatari și toți preoții, mesajul meu umil este să nu luați în derâdere problema ecumenismului și a acestui spurcat sinod eretic, păstoriți turma lui Hristos așa cum vă cere Mântuitorul, căci eu sunt doar unul dintre milioanele de acuzatori care vor cere răspuns pentru sufletele rătăcite la iad prin voi.

Nu vă temeți de nimic, Îl aveți pe Hristos cu voi, Îl primiți la fiecare Sfântă Liturghie, vă va da El putere peste toate și nici credincioșii nu vă vor părăsi, când vor vedea că Înaltpreasfințiții ne-au dus pe căi greșite.

Aștept ca liderul Frăției Ortodoxe și al celorlalte Asociații care luptă pentru Biserică și pentru păstrarea suveranității poporului nostru român ortodox și pe toți frații să stea în primul rând nu împotriva dușmanului ateu din afara țării, ci împotriva dușmanului și mai de temut, din interior. Dușmanul vă poate fi propriul duhovnic, cercetați-l, fraților, spune oare același lucru pe care l-au spus toți Sfinții Părinți?

 

Epitrop Parohia Sânpetru II – Sf. Ierarh Nicolae

Arhiepiscopia Sibiului

Marcel-George Dologa

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!

De ziua Sfântului Ilie Lăcătușu, un cuvânt de foc al unui heruvim de același cuget cu el