Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Despre adunarea cretană se fac deja cursuri universitare obligatorii la Thesalonic…

Cursul ”Sfântul și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, Creta, 2016” va fi predat de anul acesta la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Thesalonic, în cadrul Secției Pastorală și Teologie Socială, de către mitropolitul Elpidofor al Prusei.

Întrebarea este: ce va preda mitropolitul studenților Facultății de Teologie? Ceea ce au spus Sfinții Părinți ai Ortodoxiei despre papistași și despre celelalte erezii apusene sau va preda cele cunoscute despre ”unitatea bisericilor”?

Vom lua notițe la curs… și vă vom informa!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sursa – http://www.katanixis.gr/2017/10/blog-post_0.html

Demascarea rătăcirilor și dezicerea de promotorii lor!

Luni și marți (11-12 septembrie 2017) a avut loc o sinaxă la Beiuș (nu a fost națională, pentru că au participat vreo 20 de părinți în prima zi, iar a doua vreo 12). Luni la prânz am ajuns și eu, iar luni seara am plecat (cu pace și cu speranțe mari că adevărul a fost acceptat de toți), căci marți trebuia să plec în cealaltă parte a țării.

Despre ceea ce s-a întâmplat a doua zi vă puteți informa de la cei prezenți, dintre care amintesc pe: pr. Antim Gâdioi, pr. Pamvo Jugănaru, pr. Ioan Ungureanu, pr. Claudiu Buză, pr. Grigorie Sanda, pr. Cosmin Tripon, pr. Ieronim etc. Și eu aștept un răspuns, căci mărturia unuia dintre cei prezenți a doua zi a născut multe îngrijorări (mărturie pe care acum acel preot nu și-o mai susține, pe motiv de uitare).

Ar fi bine ca mărturiile luate să le înregistrați și să le confruntați. Cu siguranță atunci concluziile vor fi clare.

Pr. Claudiu Buză a afirmat în săptămânile dinainte de sinaxă că la această întâlnire se vor rezolva toate problemele. Care sunt acestea? Eu știam de două, însă ele au devenit trei în timpul sinaxei:

a) Ideea că ar exista o părtășie la erezie, ca ceva intermediar între erezie și adevăr, cu aplicabilitate la realitatea că preoții ecumeniști români nu sunt eretici, ci doar părtași la erezie.

b) Expresii precum ”acrivie cu multă dragoste” sau ”acrivie iconomică” (apărute pe site-ul pr. Claudiu)

c) O idee susținută de acest părinte în sinaxă: credincioșii trebuie să facă ascultare necondiționată de duhovnicul lor ”nepomenitor”, căci chiar dacă acesta greșește, ei nu au de suportat nici o consecință negativă; deci afirmă un fel de ”infailibilitate a nepomenitorului.”

Să nu uit: în prima zi am luat atitudine împotriva cuvântului ”nepomenitor”, care nu mi-a plăcut niciodată (l-am folosit mai sus doar pentru a cita pe pr. Claudiu). S-au propus câteva variante: pomenitor întru adevăr, pomenitor ortodox sau simplu – ortodox.

Cu toate că în sinaxă problema s-a pus de către unii din cei prezenți: hai să rezolvăm ”problema personală” între părinții Claudiu și Ciprian sau cum a putut oare un fiu duhovnicesc să se ridice împotriva duhovnicului său, realitatea nu este așa. Cu mâhnire a trebuit să constat următoarele lucruri:

a) constatarea amară a lipsei de pregătire teologică a lui Mihai Silviu Chirilă, atât la nivel oficial (a recunoscut că nu și-a susținut teza de master în teologie ortodoxă), cât și în situația de la Beiuș (când a refuzat să stea cu noi la masă în toiul discuțiilor, dar apoi spre seară a afirmat că ”el nu a înțeles absolut nimic”);

b) afirmația unor părinți că pe ei nu îi interesează aspectele teologice, dogmatice, ci doar pe cele pastorale.

Mulți m-au acuzat adesea că mă pripesc. Îmi cer iertare dacă am smintit pe cineva.

Au trecut aproape două săptămâni și tăcerea ”asurzitoare” referitor la ce au hotărât părinții (vreo 12) prezenți a doua zi a devenit din ce în ce mai concludentă. Acum se afirmă prin sms-uri că ”fiecare preot va spune la spovedanie cele hotărâte acolo.” Dar noi, cei absenți, de ce nu aflăm ce anume s-a hotărât? La sesiunea de comentarii poate vom primi și vreun răspuns.

Referitor la cele trei probleme teologice enumerate mai sus (conform unei discuții avute cu Gheron Sava, asemenea probleme au apărut și în Grecia, însă ce este de făcut vom prezenta în finalul articolului):

a) Nu există vreo a treia stare, între erezie și adevăr. În acest sens am prezentat un studiu al lui Gheron Sava, un text elocvent al pr. Ioan Miron și mărturia pr. prof. Sebastian Ardelean, alături de ceea ce am prezentat personal din opera Sf. Vasile cel Mare și a Sf. Ioan Gură de Aur (un studiu complet va fi prezentat în câteva zile, aici fiind doar un articol de informare). Mai mult, un părinte din Moldova mi-a spus că discutând cu pseudo-mitropolitul Teofan al Moldovei, acesta din urmă l-a întrebat dacă îl consideră eretic; părintele respectiv – care auzise pe la Rădeni vehiculată ideea ”părtășiei” – a spus că ”sunteți părtaș la erezie”. Răspunsul lui Teofan: ”nu există părtășie la erezie, ori sunt eretic ori nu.” Deci, dacă înșiși ecumeniștii fervenți spun despre ei ceea ce sunt, noi ambalăm erezia la pachet, îi punem fundă și o numim ”părtășie”?

b) Nu există între acrivie și iconomie ceva care să le identifice. Părintele Sava îmi spunea că, cu toată acrivia pe care noi o mărturisim, conform Sf. Teodor Studitul nici măcar închinarea la sfintele moaște nu ar trebui să îi mai îndemnăm pe oameni să o facă în ”bisericile” ecumeniste. Aceea ar fi acrivia patristică, plină de dragoste. Însă pr. Claudiu – sub îndrumarea ”teologică” a lui M. S. Chirilă – i-a depășit pe Sfinții Părinți?!

c) ”Infailibilitatea nepomenitorului” este o mare înșelare. Nu există legătură mai strânsă decât cea între părintele duhovnicesc și ucenicii lui. Dacă el cade, ei vor rămâne în picioare? Este o învățătură eronată din punct de vedere pastoral și teologic.

Cu toții ne-am dori să fie unitate, însă în adevăr. Sunt unii care spun că se smintesc că nu este unitate între noi. Așa-i, este simplu să stai pe margine și să ”contempli” sau să judeci lupta altora. Unii creștini au impresia că preoții trebuie să fie mărturisitori, iar ei să stea la căldurică, să fie ucenicii unui om ”MARE” și cu asta, gata, mântuirea este aproape, fără să sufere, să fie prigoniți, batjocoriți, ridiculizați, ci să stea în ”pace.” În acest caz, asemenea ucenici sunt într-o înșelare mai mare decât a îndrumătorului lor.

Atât de nepotrivit a fost comportamentul lui M. S. Chirilă la sinaxă față de tot ceea ce am spus (nu de la mine, ci de la Părinții Ortodoxiei), cât și față de persoana mea (astfel încât unul dintre părinți l-a întrebat la un moment dat cum își permite să vorbească astfel cu un preot) încât prin prezentul articol, alături de părinții care au combătut ideile neortodoxe expuse pe scurt mai sus, mă dezic și eu de concepțiile lipsite de fundament patristic ale lui M. S. Chirilă și sunt total împotrivă ca el sau cei de un gând cu ei să ne reprezinte în vreun fel și în vreun loc, în țară sau în străinătate, la vreo adunare interortodoxă sau panortodoxă.

De asemenea, mă dezic total de învățăturile eronate ale pr. Claudiu Buză și nădăjduiesc în îndreptarea lui.

Dacă se adeverește că în a doua zi la Beiuș s-au pus bazele unei ”structuri paralele” – lucru împotriva căruia în mod categoric am fost în seara primei zile – atunci lucrurile sunt și mai clare. Tăcerea referitoare la ”cele hotărâte” la Beiuș nu are absolut nici o legătură cu Duhul Adevărului, ci cu ”tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Dacă aceste ”structuri” nu mai sunt recunoscute acum, atunci este foarte bine, adevărul a biruit.

Lupta continuă, de acum sinaxele la care voi participa nădăjduiesc să fie la fel de frățești și de cu bun simț ca și cele de 15 luni de zile încoace. Nu accept decât ca în mijlocul nostru să fie Hristos, iar cei care ducem această luptă nădăjduiesc să fim conștienți de crucea foarte grea pe care ne-am asumat-o nu pentru a deveni vedete, ci pentru jertfă.

Acest scurt articol va fi urmat de lămuririle teologice pe larg promise, de o viitoare vizită a lui Gheron Sava și de tot ce ne va învrednici Dumnezeu să facem și să suferim spre slava Lui.

Cu responsabilitate preoțească și pastorală,

pr. Ciprian Staicu

Încă un mărturisitor român ortodox împotriva panereziei ecumeniste… cu rugăciunile Sfinților Trei Ierarhi

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/09/14/un-alt-marturisitor-al-dreptei-credinte-scrisoarea-ierom-lavrentie-carp-de-la-manastirea-sf-trei-ierarhi-catre-mitropolitul-teofan/

Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit,

Poziția mea cu privire la Sinodul din Creta v-am făcut-o cunoscută de la început. Am avut încredere că doriți lămurirea situației și v-am expus obiecțiile mele teologice. Am trecut cu vederea atitudinea clară publică pe care o aveți de a susține necondiționat deciziile semnate și am încercat să vă arăt și eu personal unele aspecte greșite. Totuși constat că susțineți atât de ferm că nu există greșeli dogmatice, încât nici nu acceptați măcar exprimarea unei opinii contrare sau o dezbatere onestă. În această situație, de impunere în Biserică a unei dogme străine de ortodoxie „cu capul descoperit”, nu pot reacționa decât prin dezicere categorică, adică prin întreruperea pomenirii la slujbe.
Pentru a-mi face mai bine înțeleasă poziția, voi dezvolta în scrisoarea de față motivele care mă îndeamnă la această decizie.
Dorința mea este de a-mi păstra credința dreaptă și de a avea posibilitatea să mi-o exprim. Atâta vreme cât ați semnat unele hotărâri sinodale cu caracter dogmatic neortodox, ele devin normative și pentru mine. Pe lângă aceasta, nu aduceți argumente pertinente, prin glasul întregului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe Române (BOR) sau personal, în privința ortodoxiei deciziilor din Creta și nici nu lăsați posibilitatea unei dezbateri sincere pe această temă, pentru a fi lămurită. Drept dovadă, singurele articole publicate pe site-ul „Doxologia” și în general în mass-media oficială bisericească sunt doar cele pro-Sinod. În aceste condiții, mă văd nevoit să mă dezic de o astfel de manifestare a unei credințe greșite pentru a putea trăi și susține pe cea autentică a Bisericii.
Scopul meu este de a-mi exprima delimitarea față de asumarea tacită sau activă a ecumenismului în Biserică.
Concret, poziția Înaltpreasfinției Voastre pe tema Sinodului din Creta este publică și o consider greșită. Mi-aș fi dorit să aveți dreptate teologic și să răspundeți eventualelor critici sau măcar să permiteți expunerea tot publică a obiecțiilor pe acest subiect ca dovadă că păstoriți apostolește turma credincioșilor, nu prin îndoctrinare. Dar nici măcar în particular nu mi-ați răspuns mulțumitor la obiecțiile pe care vi le-am adus. Aceasta când am primit o audiență după 6 luni de așteptare. Iar astăzi, după mai bine de 3 luni de zile de când v-am trimis printr-o scrisoare punctele pe care le consider greșite, nu ați binevoit să-mi mai acordați vreo explicație, cum mi-ați trinsmis dinainte prin Părintele Stareț, Arhim. Nichifor. Practic înțeleg că aveți aceeași poziție neschimbată, cea exprimată oficial în diferite ocazii, nefundamentată pe credința ortodoxă. Așadar, nu-mi mai rămâne vreo nădejde că ați avea de gând să revizuiți în vreun fel mărturisirea de credință pe care o dați.
În această situație, nu doar că mă pot prevala de canoanele 15 I-II și 31 apostolic, care permit și chiar recomandă întreruperea pomenirii, dar nici nu-mi rămâne altă opțiune. Ba chiar înțeleg că în toată țara este aceeași interdicție a vreunei critici la adresa Sinodului din Creta. Câtă vreme este vorba de o erezie încă necondamnată sinodal, aș fi folosit orice alt mijloc de împotrivire față de ea, dar nu mi-a mai rămas nici unul la îndemână.
Canoanele menționate prevăd posibilitatea întreruperii pomenirii a) înainte de o cercetare sinodală a episcopului care b) susține o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți c) în mod deschis și fără rezerve („cu capul descoperit”) d) cu scopul îngrădirii de erezie și izbăvirii Bisericii de erezie sau schisme. e) Aceasta nu este o atitudine schismatică, ci izbăvitoare de schismă și de întărire a unității Bisericii. Deci cel ce aplică aceste canoane nu iese în afara Bisericii, ci în afara unui mediu bisericesc dominat de erezie. Aceasta înseamnă că este vizat nu doar episcopul, ci și toți cei care au o cugetare la fel cu a lui. Trebuie făcută și precizarea că ruperea comuniunii cu episcopul nu presupune ruperea de Biserică pentru că Biserica îl investește pe episcop, nu episcopul instituie Biserica, deși el întrunește plinătatea harului preoțesc. Episcopul depinde de Biserică și ea îl poate revoca, nu Biserica depinde de episcop. Așadar:
a) Nu este necesar să aștept o condamnare sinodală a ecumenismului legiferat în Creta. Chiar și Cuviosul Paisie Aghioritul a întrerupt pomenirea Patriarhului Atenagora, alături de aproape întreg Sfântul Munte, între anii 1969-1973 tot pe motivul unor declarații de natură ecumenistă.
b) În scrisoarea anterioară v-am prezentat pe larg, cu argumente de la Sfinții Părinți și din Sfânta Scriptură, greșelile dogmatice cuprinse mai ales în documentul 6. Reiau aici pe scurt doar câteva aspecte mai importante:
– aderarea la Consiliul Mondial al Bisericilor, for ce are la bază o concepție dogmatică neortodoxă și care este astfel validată;
– pe lângă renumitul paragraf 6, mai există o serie de afirmații în documentul legat de ecumenism, care induc o ecleziologie eretică, „teoria ramurilor”, sub diferite forme: unitatea pierdută a Bisericii, existența mai multor Biserici, recunoașterea unor elemente ecleziale în celelalte Confesiuni, Biserica văzută și nevăzută. Pe lângă numeroase (vreo 15) expresii teologice confuze, neclaritatea fiind și ea semnul unei învățături greșite, se remarcă existența a 5 teorii evident eretice. Amintesc aici teoria unității nedepline din paragraful 1, în care se afirmă că Biserica Ortodoxă, deși ea este cea una, sfântă, este pusă în slujba unei „unități creștine” la nivel dogmatic. În paragraful 18 se face referire la „unitatea Bisericii” „urmărită în cadrul CMB”, fiind vorba de Biserica nevăzută, care este „interconfesională”. Aceeași idee se regăsește în următorul paragraf (19), care menționează un principiu din cadrul CMB, de a „pune Bisericile într-o legătură vie” „cu privire la unitatea Bisericii”. Dacă se mai adaugă interpretarea eronată a unor pasaje scripturistice în ultimul paragraf și în al 8-lea, se întregește tabloul unei concepții neortodoxe despre Biserică;
– paragraful 22 legiferează o viziune episcopocentristă prin concentrarea deciziilor exclusiv, discreționar și represiv în mâinile ierarhilor;
– utilizarea unor concepte ce țin de teologia persoanei, îndeosebi în Enciclica Sinodului și în documentul despre Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană;
– prezența unei viziuni despre Împărtășanie care ține de „ecleziologia euharistică”;
– alterarea unor prescripții canonice mai vechi prin permiterea unor derogări fără temei de la post și a oficierii cununiilor mixte cu eterodocșii.
c) Cu toate că în particular nu acceptați teoriile ecumeniste, adeziunea neschimbată la cele semnate în Creta reprezintă adevărata mărturisire de credință pe care o dați „cu capul descoperit”. Așteptarea exprimată de Sinodul BOR de a fi convocat un alt Sinod, ce va clarifica confuziile din documentele cretane, nu este una de natură să scuze eventualele greșeli dogmatice, ci prin aceasta se auto-condamnă. Nu a mai existat și nu poate exista o astfel de situație, ca un Sinod tâlhăresc să fie trecut cu vederea. Ba chiar refuzul ierarhilor de a oferi explicații pe marginea textelor pentru că aceasta ar fi doar de competența unui alt Sinod cu adevărat Panortodox sporește confuzia în materie de credință. Ca și cum nu-și cunosc credința, este secretă sau aceasta mai necesită clarificări.
d) Prin acest gest nu intenționez să mă despart de Biserică sau să produc în sânul ei schisme, ci dimpotrivă, să rămân fidel Bisericii și să atrag atenția asupra devierilor eretice care se împământenesc periculos de tare, chiar prin decizii sinodale.
e) Întreruperea pomenirii în condițiile date nu constituie schismă și, deci, nu poate fi sancționată ca atare. Chiar canonul 15 I-II prevede că cel ce-l aplică „nu este supus certărilor canonice”, adică, dacă se întâmplă să fie sancționat, nu cade sub incidența acestor sancțiuni. Lucrul acesta este întărit de canonul 3 al Sinodului III Ecumenic, care prevedea readucerea la locurile lor pe cei caterisiți pe nedrept pentru opoziția lor față de erezii. Mai mult, în cazul în care veți renunța public la a mai susține deciziile luate la Sinodul din Creta înainte de vreo condamnare sinodală, sunt gata să reiau comuniunea deplină.
Menționez totodată că în istoria Bisericii practica întreruperii pomenirii nu este una nouă, ci apostolică. Comuniunea de credință era observată pe criterii mult mai riguroase, chiar la nivelul trăirii, pe când astăzi s-a ajuns să fie considerată ca fiind o formalitate, deși de multe ori clericii nici măcar nu-și cunosc bine credința, darmite să o și manifeste în viața și slujirea lor. Canonul apostolic 8 dă mărturie de faptul că refuzul unui cleric de a se împărtăși la Liturghia săvârșită de altul poate fi semn de nerecunoaștere a slujbei săvârșită de acela, lucru ce putea produce tulburare. Există, de asemenea, în istoria Bisericii numeroase relatări despre Sfinți Părinți care au întrerupt comuniunea cu ierarhul lor. Dintre ei sunt: Sf. Vasile cel Mare (cf. Epistola 51), Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigorie Palama, Sf. Marcu Eugenicul și Sf. Paisie Aghioritul. Cum, de altfel există cazuri de episcopi care și-au retras semnătura de la Sinoade care s-au dovedit a fi tâlhărești, de exemplu tatăl Sf. Grigorie Teologul, Grigorie cel Bătrân.
Închei această scrisoare menționând atitudinea cerută de Însuși Mântuitorul față de eretici și învățătorii mincinoși. El cerea vigilență: „Feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor” (Mt. 16:6), „feriți-vă de proorocii mincinoși” (Mt. 7:15), „vedeți să nu vă amăgească cineva, … căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși” (Mt.24:4,24). Biserica dintotdeauna și-a păzit unitatea prin condamnarea acestora și a învățăturilor lor, nu urmărind unitatea cu ei. Dialogul și deschiderea Ortodoxiei față de cei din afara ei este o necesitate, dar trebuie făcut cu prudență, de reprezentanți capabili, pe baze temeinice și sincere, în acord cu tradiția canonică și patristică. Pentru că Biserica nu este o simplă instituție, iar credincioșii nu formează un corp social prin coeziunea întreolaltă, ci formează Trupul lui Hristos prin credința în El. Ceea ce ne unește trebuie să fie înrudirea noastră cu Domnul prin credința curată, nu supunerea omenească față de ierarhie. Episcopul trebuie să fie garantul acestei credințe pentru a păstra unitatea Bisericii în jurul lui Hristos, nu în jurul său prin idealuri umane de pace și liniște. Toleranța și corectitudinea politică se pot transforma și chiar devin apostazie dacă sunt aplicate în mediul bisericesc.

Data: 08 august 2017

Cu smerenie,

Ierom. Lavrentie Carp

Chiar și grecii din America sunt alături de părinții athoniți ortodocși mărturisitori din Schitul Prodromu

Panaghiotis Televantos, un teolog grec, care locuiește în SUA, însă este foarte activ în lupta cu erezia ecumenistă, a scris următoarele:

”Rămânem muți de uimire și profund indignați de furia prigonitoare a ecumeniștilor, care avându-l în frunte pe arhimandritul Prodromos, egumenul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos și prin instigarea venită din partea Patriarhiei Române au declanșat o prigoană dură împotriva părinților din Schitul românesc Prodromu care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu.

La început i-au exclus pe părinții care au întrerupt pomenirea de la slujirile-ascultări din mănăstire, apoi le-au interzis să participe la masa de obște din Schit și în final i-au lipsit de orice fel de hrană, drept urmare unul dintre ei îmbolnăvindu-se grav. Astfel au reușit în final să îi forțeze pe unii dintre părinți să plece din Schit.

Nu mai este nevoie să discutăm cât de vizibil ilegale și cât de anticanonice sunt cele făcute de către mănăstirea Marea Lavră, de Patriarhia Română și de starețul Schitului Prodromu împotriva părinților care au întrerupt pomenirea .

Întrebăm pe orice om cu mintea întreagă și cuviincios: este posibil ca monahii aghioriți să îi lase fără mâncare pe frații lor din mănăstire pentru a-i obliga astfel să reia pomenirea patriarhului?

Nici oamenii din lume nu ar accepta niciodată să fie folosite asemenea metode. Prin urmare, cum ar putea să fie tolerată folosirea unor asemenea metode de către niște monahi aghioriți?

Diavolul a întunecat mintea cea nesocotită a ecumeniștilor și aceștia cred că prin prigoane omenești vor întrerupe valul de întrerupere a pomenirii, însă realitatea palpabilă este că ei măresc astfel acest val.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sursa – http://opaidagogos.blogspot.ro/2017/09/blog-post_8.html?m=1

Părintele Emanuel Oros și părintele Popa Daniel, susținuți de credincioșii lor din județul Satu Mare, la vreme de prigoană din partea ereticilor ecumeniști

Am primit pe mail textul următor. Sunt alături din tot sufletul de părintele Emanuel și de părintele Daniel, pe care îi cunosc și îi stimez pentru lucrarea misionar-pastorală pe care o fac cu conștiința vie de ucenici al lui Hristos, Domnul nostru. Nădăjduim să rămână mereu ortodocși, să nu facă nici un compromis. (pr. Ciprian)

Sublinierile din text aparțin administratorului site-ului.

O poză frumoasă cu părintele Daniel nu am găsit pe net, dovadă că el s-a smerit mai mult ca noi toți. Să dea Domnul să fie primul în Împărăția cerurilor (nu cronologic, ci ca răsplată veșnică, desigur). Și noi toți după el, cu rugăciunile ambilor părinți mărturisitori din județul Satu Mare. Și cu siguranță vor mai fi și alții

 

 

Preasfințite Părinte Iustin,

Suntem un grup mare de credincioși din județul Satu Mare și vă scriem cu foarte mare tristețe și durere sufletească. Am aflat că intenționați să îi caterisiți pe părintele Oros Emanuel de la Parohia Mesteacăn și pe părintele Popa Daniel de la Parohia Aliceni, amândoi din Protopopiatul Oaș.

Am fost informați că ați ajuns la acestă concluzie a caterisirii datorită poziției celor doi preoți fata de Sinodul din Creta și pentru că nu au fost personal să primească noile antimise cu semnătura Preasfinției Voastre.

Vă spunem de la început că și noi suntem împotriva acestui Sinod din Creta, care nu a adus nimic bun Bisericii Ortodoxe, nu a fost în Duhul lui Dumnezeu și în duhul Sfinților Părinți, nu a fost o continuitate a celorlalte Sinoade ecumenice anterioare, a oficializat ecumenismul, producând numai tulburare, dezbinare și nemulțumiri.

În întreaga lume ortodoxă acest Sinod din Creta a produs numai tulburare și neliniște atât în rândul clericilor, cât și al mirenilor, dar nicăieri situația nu este atât de gravă și de tensionată ca în România. Spunem aceasta deoarece celelalte Biserici Ortodoxe au luat poziție împotriva acestui Sinod, nerecunoscându-l și neacceptând hotărârile lui. Spre exemplu, Biserica Ortodoxă Bulgară și Biserica Ortodoxă Georgiană au respins Sinodul din Creta, arătând gravitatea trădării Ortodoxiei în textele întocmite acolo. O altă hotărâre mai veche a acestor țări a fost chiar și ieșirea lor din CMB.

SINODUL BISERICII GEORGIEI a luat o decizie finala cu privire la SINODUL DIN CRETA. Georgienii neaga statutul PANORTODOX al intalnirii si cer CORECTAREA si, in unele cazuri, INLOCUIREA documentelor SINODULUI CRETAN

Comunicatul integral al Sinodului al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria despre Sinodul din Creta și cel mai controversat document al său „Sinodul care a avut loc în Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici panortodox”

De asemenea, Biserica Ortodoxa Greaca la Sinodul local a făcut niște precizări clare și delimitări între Ortodoxie și erezie.

La noi in România, BOR a caterisit o mulțime de preoți care s-au opus vehement acestui Sinod, iar noi oamenii dreptcredincioși, dacă ne opunem acestui Sinod, suntem numiți schismatici, răzvrătiți, neascultători.

Singurul arhiereu care nu a fost de acord cu Sinodul din Creta a fost vrednicul de pomenire Î.P.S Iustinian Chira, care ne-a spus foarte clar că nu a fost bun acest sinod și că acum se alege grâul de neghină.

De ce nu ține nimeni cont de părerea Înaltpreasfinției Sale ?

Vă întrebăm pe Preasfinția Voastră: puteți să numiți schimatică Biserica Ortodoxă Bulgară, pentru că a respins Sinodul din Creta? Îi puteți numi schismatici și răzvrătiți pe ierarhii din Bulgaria, din Georgia, Ucraina, Serbia, etc?

Dacă ei nu sunt schismatici și răzvrătiți, noi de ce suntem numiți așa? Sau poate că BOR i-ar caterisi și pe ei… dacă ar putea.

Vă mai întrebăm ceva, Preasfinția Voastră: dacă un credincios ortodox din România se căsătorește în BOR cu o tânără de o altă confesiune din Bulgaria (BOR, după Sinodul din Creta a acceptat oficial căsătoriile mixte) și apoi tinerii căsătoriți se duc în Bulgaria (țară ortodoxă care nu a acceptat Sinodul din Creta și nici căsătoriile mixte), căsătoria lor va fi considerată validă? Nu, nu va fi, deci Biserica Bulgară le va face cununia doar după ce persoana de altă confesiune va veni la (în) Ortodoxie prin botez.

Cum este posibilă o asemenea diferență de păreri?

Este foarte trist ce se întâmplă și nu înțelegem diferența aceasta de păreri între Bisericile Ortodoxe autocefale și autonome. Ele ar trebui să fie într-un cuget, hotărârile lor nu ar trebuie să fie în contradictoriu, pentru că atunci se face dezbinare. După Sinodul care a avut loc în Creta în iunie 2016, am fost în pelerinaj în Bulgaria, Ucraina, Grecia (Sf. Munte). Peste tot am încercat să vorbim cu ierarhi, preoți, pustnici despre acest sinod și majoritatea, cu excepția Sf. Munte unde sunt păreri pro și contra, ne-au sfătuit să ne opunem acestui sinod care a trădat Ortodoxia.

În toate țările ortodoxe (Bulgaria, Ucraina, Grecia, Serbia, Georgia, Rusia, etc) sunt nenumărați ierarhi, preoți, monahi, monahii, oameni din toate clasele sociale, unii cu o înaltă pregătire profesională (teologi, profesori, medici, ingineri), alții cu o mai puțină pregătire, oameni simpli, țărani, dar care au credință vie și puternică în Dumnezeu, care nu vor sa facă niciun compromis în materie de credință și care luptă prin toate mijlocele să facă tuturor cunoscut pericolul lepădării de dreapta credință prin acceptarea acestui blestemat Sinod din Creta.

Vă întrebăm acum: văzând câtă tulburare aduce, câtă neliniște, câtă dezbinare între cler și popor, în familii, la locurile de muncă, peste tot, de ce BOR nu nu s-a opus acestui Sinod din Creta? De ce ierarhii din România nu mai au mila față de popor, față de preoți? De ce acestă atitudine dictatorială față de oameni? Aceștia sunt buni când plătesc contribuția, când dau bani pentru colecte, când cumpără lumânări și când pleacă în pelerinaje cu agenția de turism basilica? În rest, părerea lor nu contează?

Ai cui păstori sunt acești ierarhi, care în loc să adune oile, le risipesc? Cu câtă ușurătate alungă preoții din parohii, de lângă credincioșii cu care împreună au clădit cu sudoare biserica, au catehizat oamenii, i-au făcut să Îl iubească pe Dumnezeu, să se lase de păcate și să ducă o viață curată, duhovnicească.

Nu am văzut încă un ierarh roman care să plângă pentru popor, pe care să îl doară pentru oameni și care să fie lângă ei, să îi asculte, să îi înțeleagă. Noi am așteptat ca ierarhii să mărturisească credința ortodoxă la acest sinod, nu să tacă, să facă niște compromisuri. Tăcerea este tot o formă de apostazie. Hotărârile Sinodului din Creta trebuiau discutate și reanalizate la Sinodul local din România, nu acceptate și impuse forțat tuturor.

Cum este posibil ca ierarhii din celelalte țări ortodoxe să observe în textele din Creta trădarea Ortodoxiei, iar ierarhii noștri să spună că nu s-a schimbat nimic? BOR trebuia să ia în considerare părerea clerului și a poporului, nu să ia decizii în numele tuturor. Preoții care s-au împotrivit acestui sinod au fost înlăturați și caterisiți imediat, pentru a nu se răspândi adevărul legat de trădarea care a avut loc în Creta.

De ce să fie alungați acești preoți care își fac datoria cu timp și fără timp, care s-au îngrijit de turmele lor și care au mers pe calea preoției pentru că au fost chemați de Dumnezeu? Aceștia nu slujesc în catedrale sau în parohii cu mii de credincioși, neavând interese, ei sunt în parohii mici, dar au făcut misiune mare.

De unde atâta nedreptate? De ce aveți atâta toleranță și răbdare cu preoții care nu își fac datoria, care au ales preoția pentru funcție, bani sau parohie?

Dacă ar fi să mergem după Sfintele Canoane, un mare număr de preoți din această Episcopie a Maramureșului ar trebui caterisiți pe bună dreptate.

Sunt multe lucruri grave și situații neplăcute pe care le-ați tolerat în această Episcopie, ați trecut cu vederea abateri grave ale preoților și acum vreți să caterisiți preoții care se opun Sinodului și care nu au venit să ridice antimisele?

Știm cazuri de preoți homosexuali în această Episcopie, știm că știți și Preasfinția Voastră de existența lor, problema este veche și este tolerată, chiar dacă unul din acești preoți a abuzat de foarte multi copii minori, pentru care în mod normal ar trebui să fie condamnat la închisoare. Nu demult a fost deconspirat de către oameni un anumit stareț al unei mănăstiri din Maramureș, dar mai sunt mulți care încă nu au apărut în presă.

De asemenea, cunoaștem preoți, chiar și ieromonahi, care au căzut în desfrânare cu femei, dar au fost iertați, nu au fost caterisiți.

Cunoaștem preot care împreuna cu soția lui a aderat la masonerie, depunând jurământul în cadrul Ordinului Cavalerilor de Malta într-o biserică papistașă din Satu Mare, și care chiar și în prezent este preot. Conform canoanelor el trebuia caterisit.

Mai cunoaștem preot care dădea bani cu camătă și din cauza căruia s-a sinucis o femeie. Acesta a făcut multă sminteală, a fost scos din parohie de către oameni, dar după ce s-au liniștit apele și a uitat prostimea de fapta lui, a intrat într-o altă parohie, mai mare, unde își continuă activitatea murdară cu datul banilor cu camăta. Oare pe ce criteriu a primit el acea frumoasă parohie? Noi știm în ce mod…

Să nu uităm de chefurile ieromonahilor de prin mănăstiri sau ale preoților de mir, unde alcoolul e folosit ca aghiazma și carnea ca fasolea. Totul e permis și ”vegetal”, fără interdicții și canoane, dezlegările se fac pe bandă rulantă, nu contează că este post. Dacă se taie porcul, trebuie mâncat…

Am citit anul trecut scrisoarea lăsată de fostul jurnalist Octavian Butuza, unde el face multe dezvăluiri, chiar detalii legat de un accident… Știm cu toții că se mușamalizează multe.

“Testamentul” lui Octavian Butuza. Acuze grave aduse lui Iustin Sigheteanu. Vezi integral documentul

Preoții noștri pleacă în concedii la mare, la plajă (că acolo e canonic), nimeni nu le ține evidența, alții nu au voie să meargă nici în pelerinaje, ba le trebuie nu știu câte aprobări.

Apoi sunt preoții prăvilari, de care știți și care sunt tolerați, deși duc poporul la pierzare.
Să nu mai zicem de situația actuală din BOR, care a revoltat o lume întreagă, și anume cazurile de preoți și episcopi homosexuali, care culmea, nu au fost caterisiți.

Domnul Onilă Corneliu Bârlădeanu a avut dreptul de a-și da demisia provizoriu, deci nu a fost caterisit. Având în vedere faptul că a abuzat foarte mulți copii minori, oare din punct de vedere canonic nu exista motiv de caterisire?

Numărul ierarhilor și preoților homosexuali este mare în BOR, știm asta și ne doare și suferim că aceștia fac parte din Sinodul BOR.

O altă problemă de care suntem dezamăgiți este faptul că li se interzice preoților să vorbească despre vaccinuri, dar noi știm și suntem cu toții conștienți că ele nu sunt bune și că îi îmbolnăvesc grav pe copii. Cum a vorbit un preot împotriva vaccinurilor, cum a și fost amenințat cu schimbarea parohiei.

Unde mai este credința noastră? Când avem Sfânta Împărtășanie, Izvorul dătător de viață și de sănătate, noi ne punem nădejdea în vaccinuri?

Unui alt preot i s-a impus să nu mai vorbească așa mult despre iad… că doar o să spunem azi-mâine ca papa, că iadul nu există…

Totuși de ce li se bagă preoților pumnul în gură? De ce sunt traumatizați preoții, de ce dictatura aceasta? De ce nu este o legătură bună și strânsă între ierarh și preot? De ce nu există acea deschidere sufletească încât preoții să meargă cu curaj și dragoste la ierarhul locului, nu să meargă speriați și cu scârbă, ca la tăierea capului?

În plus, am auzit tot mai multi preoți scârbiți de această dictatură, de faptul că nu se discută nimic duhovnicesc și de mântuire la conferințele preoțești, că s-au săturat că numai despre bani, lumânări și taxe se discută… Nu au curajul să vă spună, dar în sufletele lor mocnesc, clocotesc aceste nemulțumiri. Există preoți care sunt împotriva Sinodului din Creta și nu au curajul să vă spună…

Vă mirați că nu mai vor să vina tinerii la biserică? Noi credem că dacă în direcția acesta se va merge, în câțiva ani vor fi bisericile goale.

Noi, credincioșii, suntem foarte nemulțumiți de toate aceste nedreptăți, cum unii preoți cu abateri grave sunt tolerați, iar alții sunt înlăturați imediat… Vă spunem sincer că nu vom ceda ușor și nu o luați ca pe o amenințare, vom lupta dacă este nevoie chiar și cu prețul vieții noastre pentru Preoții Emanuel și Daniel, care ne-au învățat numai bine, cum să Îl iubim și să Îi slujim pe Dumnezeu.

Vă cerem un singur lucru, să nu-i caterisiți pe nedrept pe acești preoți, că veți da socoteală în fața lui Dumnezeu. Noi oamenii avem nevoie de ei, îi iubim, îi respectăm și așa cum tolerați situații cu adevărat grave, puteți să-i tolerați și pe ei și poziția lor față de Sinodul din Creta.

Chiar dacă ei nu au vrut să meargă să ridice antimisele, din motivele pe care le știți, ele puteau fi aduse de aceleași persoane care au dus antimisele vechi. Domnul Ierima, prim-curator din Parohia Mesteacăn, a fost sunat de mai mute ori de către Protopopul Malanca Marcel. Ca să fie pace, acest consilier s-a oferit să meargă să ridice antimisele de la Episcopie, dar dacă nu a fost sunat, nu s-a mai dus.

Vă rugăm să aveți bunăvoință și să îi mai lăsați pe acești părinți să își facă misiunea în parohiile în care sunt, iar dacă nu va fi așa, noi vrem să venim în număr foarte mare, să discutăm față în față și fără ocolișuri cu Preasfinția Voastră. Noi nu vrem decât dreptate și dacă părinții Emanuel și Daniel vor fi caterisiți pe nedrept, atunci să fie caterisiți și cei care cu adevărat merită, care nu mai sunt vrednici de Preoție.

Am văzut în programul Preasfinției Voastre că în data de 3 septembrie 2017 veți fi la Pomi, în județul Satu Mare, nu știm dacă reușim până atunci să ne mobilizăm să venim cu toții, dar până în dara de 10 septembrie 2017, când veniți la Valea Vinului, dacă nu primim un răspuns, vom fi cu toți acolo, iar după slujbă vom vrea să discutăm cu Preasfinția Voastră.

Noi nu venim cu scandal, nici să facem tulburare și nici cu amenințări. Vrem doar să discutăm, sunteți ierarhul locului, noi vrem doar dreptate și dacă e lege, atunci să fie lege pentru toți.

Tot ce v-am scris mai sus despre acei preoți este adevărat, există martori, se știu numele și detalii despre fiecare.

Nădăjduim că Dumnezeu Vă va lumina și înțelepți.

2 septembrie 2017

Satu-Mare

 

Comentariu pr. Ciprian:

Edificator, frumos, cu bun simț. Eu aș fi numit-o însă – Bomba de Maramu΄

Referitor la rugămintea credincioșilor către ierarhul ecumenist de ”a-i tolera” pe cei doi preoți: conform Sfintelor Canoane nu ar trebui să îi tolereze, ci să îi laude, să ia exemplu de la ei, căci ei fac ceea ce el ar trebui să facă primul: mărturisirea ortodoxă.

Scrisoarea a fost deja predată la Episcopie.