Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ce-i viaţa? Clipe dăruite…

DSC04240

” -Ce-i viața Mamă Tână?
– Clipe, draga Mamii, clipe și fiecare clipă e dar de la Dumnezeu. Poți să dărui, dar să nu irosești că-i păcat.
– Doar clipe? Ce-i clipa?
– O bătaie de aripă. O clipire din ochi. O suflare de prunc.
– Clipe? Doar Clipe? Asta-i viața?
– Asta-i draga Mumii, asta-i și-i minune fiecare clipă de aia nu-i bine s-o risipești. Fiecare clipă e importantă, daca pasărea n-ar face bătaia aia de aripă ar cădea, dacă ochiul n-ar clipi s-ar usca, dacă pruncul n-ar avea suflarea aia de-o clipă s-ar stinge, fiecare trebuie trăită, draga mumii, fiecare că de aia ni le-o dat Ceriul. Fiecare clipă prăpădită îi o țâră de viață dusă, pierdută.
– Cum dărui Clipe?
– Muma dăruie clipe pruncului, copilul dăruie clipe bătrânilor, da’ și jocului, toți dăruim clipe celor pentru care facem ceva, da’ și nouă trăind cum se cade, și pomilor grijindu-i și animalelor și câmpului și… tot ce faci cum se cade înseamnă că dăruiești clipe și pentru fiecare clipă dăruită îți mulțumește un înger.
– Cum risipești Clipe?
– Tot ce faci din ce nu se cade înseamnă clipe prăpădite, pierdute și pentru fiecare plânge un înger.
– Câte Clipe avem fiecare?
– Asta numai Dumnezeu Drăguțul știe, da’-i bine să le trăim cum se cade pe fiecare.”
Și am primit un zâmbet și din nou Clipe în dar. Din cele care se apropiau de 90 de ani, ultimii cu durere. Clipe dragi și un zâmbet cald. Am simțit cum zâmbește și îngerul dumneaei … și al meu poate?
Zâmbiți în fiecare zi, trăiți frumos și dăruiți clipe. Veți simți cum zâmbește un înger.
Mama Tână nu știa să enunțe „Carpe diem!”, știa mai mult: să trăiască fiecare clipă „cum se cade”.

Maria Grancea

Mesaj către toți românii !!!

Să luăm aminte și să ne apărăm țara și credința, pământul și valorile moștenite de la sfinții noștri străbuni !

Doamne, ajută-ne să trăim după modelul Sfinților din închisorile comuniste!!!

 Sf Ilie Lacatusu

Scrisoare deschisă către toți românii

 

În ultimii ani tot mai mulți români au auzit de jertfa mărturisitorilor din închisorile comuniste. O mare parte dintre ei – printre care și subsemnatul – au avut parte și de bucuria de a primi binecuvântarea, sfatul și rugăciunea Cuviosului Justin Pârvu Mărturisitorul sau a Cuviosului Arsenie Papacioc. Întâlnirea cu acești mari sfinți ai neamului era gratuită pentru noi toți, în vreme ce ei se stingeau încet-încet, arzând ca o lumânare pentru neamul românesc. De acum ea va costa. Începând cu ziua de azi, 23 iulie 2015, odată cu promulgarea legii antilegionare de către președintele țării noastre, trecem la o nouă fază din istoria neamului nostru: aceea în care noi, cei simpli, dar foarte mulți, suntem puși față în față cu un sistem condus de niște Iude (infime ca număr, dar viclene) – în costume sau chiar sutane – care vrea să ne închidă gura, să tremurăm ca varga în fața lor, a unora care nici măcar atât nu îndrăznesc: să ne rânjească în față și să ne spună că Îl urăsc pe Hristos și pe toți cei care Îl iubesc.

De aceea, frați români, în calitate de preot al lui Hristos, vă îndemn să nu vă temeți DELOC ! Să nu ne mai limităm la cinstirea Sfinților închisorilor în cadre restrânse sau personale ca până acum, ci să ieșim la luptă prin mărturisire, căci pieptul în care bate o inimă pecetluită de numele lui Hristos nu poate fi distrus nici cu tunul, nici cu tancul, nici de toată hoarda de demoni abătută asupra neamului românesc.

Să stăm în credință, să ne cinstim sfinții – eu îi pomenesc cu voce tare la fiecare otpust (sfârșit de slujbă) – să înălțăm mâinile spre cer și să ne bucurăm că au auzit rugăciunile noastre și vor să ne facă părtași la durerea cea sfințitoare pentru neam și pentru țară.

Nu sunt legionar, sunt însă ortodox, fiu al neamului și urmaș umil al lui Nicola Ursu din Albac (Horea) și îmi iubesc sfinții. Așa cum am mai mărturisit, copilul meu și al soției mele – o fetiță acum în vârstă de 8 ani, pe nume Maria – este darul și binecuvântarea Sfântului Ilie Lăcătușu.

Sfinte Ilie, la o zi după prăznuirea mutării tale la cer (22 iulie), când noi ți-am citit cu evlavie Actaistul, Iudele inspirate de tatăl lor, satana, au pornit cu mânie împotriva ta și a noastră. Ajută-ne și sparge, ca oarecând în Deltă, în ziua Sfinților Trei ierarhi – răceala și gheața inimilor noastre și fă să picure în ele dorul de Hristos cel răstignit. Iar pe cei ridicați împotriva noastră surpă-i și stă-le împotrivă cu tot soborul Noilor Mărturisitori.

Să ne întărească Dumnezeu să nu simțim nici o teamă, căci oricât ne-ar amenința vrăjmașii neamului românesc, nu ne pot face să ne temem de ei atât cât se tem ei de Hristos. Cu o moarte oricum suntem datori, măcar să nu murim degeaba. Loc pentru fricoși în rai nu există. Dacă alte fapte bune nu avem, măcar să nu ne uităm sfinții, căci toți trecem prin această lume și apoi vom merge unde ne-am pregătit loc – cu sfinții pe care i-am iubit sau cu Iudele neputincioase de care ne-am temut.

Hristos a înviat ! Și este vremea ca și neamul românesc să învieze ! Însă Înveiere fără Cruce nu se poate!

 

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu