Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Își va asuma pr. prof. Theodoros Zisis și cei dimpreună cu sfinția sa acrivia dogmatică și canonică în lupta cu panerezia ecumenistă și refuzul actelor biometrice ale statului antihristic? Să dea Bunul Dumnezeu!

Notă: încep cu o surpriză neplăcută – azi noapte pe site-ul treloghiannis acest articol era primul, acum a dispărut cu totul; pe site-ul katanixis (al pr. Nicolae Manolis din Tesalonic, ucenicul pr. Teodor Zisis) azi noapte articolul era cu fraze bolduite, era aranjat frumos, să iasă în evidență ceea ce este important, însă acum – la ora 10.30 – este pus cu text normal, fără să mai impresioneze nimic pe cel obișnuit să citească repede. Dar, slavă lui Dumnezeu – am salvat textul, că poate dispare cu totul (și-au dat seama frații că și-au tăiat singuri „suportul cugetului ortodox”) – si mulțumindu-I că m-a ajutat să învăț grecește, să purcedem spre adevăr (în final avem și un cuvânt al lui Gheron Sava Lavriotul primit în această dimineață, pe această temă):

Studiul integral l-am salvat în acest pdf, fiind la îndemâna tuturor și după ce el s-ar putea să se evapore de pe internet (poate chiar la inițiativa celor care l-au postat în original):

Raspunsul pr prof Theodor Zisis la studiul mitropolitului Ierothei Vlahos despre schisma ucraineana

Așadar, articolul pr. Teodor Zisis este bine fundamentat, ca orice studiu pe care îl face sfinția sa (cu toate că, după cum vom vedea, nu abordează o acrivie a analizei, care să meargă până la concluziile clare, spuse pe șleau, ci pe alocuri se mai ferește de purul adevăr, din motive lesne de înțeles).

Interesant este subtitlul final: Cum a căzut marele teolog Ierothei al Navpaktului?

Ideile principale sunt următoarele (nu traduc tot, căci timpul este prețios, iar cititorul… grăbit):

1. Pentru prima oară Biserica Constantinopolului este izolată de celelalte Biserici autocefale, datorită acțiunilor ei anticanonice și antisinodale în acordarea autocefaliei schismaticilor din Ucraina.

2. Este mai clar decât lumina soarelui faptul că Biserica Constantinopolului a săvârșit o intruziune anticanonică pe teritoriul Bisericii Rusiei, de care Biserica Ucrainei aparține din anul 1686, fapt recunoscut la nivel general și fără ezitări de toate Bisericile locale, chiar și de către Patriarhia Constantinopolului.

3. Patriarhul ecumenic nu se consideră primus inter pares (primul între egali, în sensul unei întâietăți de onoare, nu de putere), ci primus sine paribus (primul fără egali), comportându-se în mod papist.

4. Dacă întâi-stătătorii prezenți la sinodul tâlhăresc din Creta nu l-ar fi încurajat acolo pe patriarhul Bartolomeu să se comporte ca un papă, acesta nu ar fi îndrăznit să acorde autocefalia unor schismatici caterisiți, neluând în seamă pe nimeni, nici măcar opoziția Bisericii Rusiei.

5. Cu toate că arhiepiscopul Albaniei nu a fost de acord cu schisma ucraineană, totuși a declarat scris că va ține partea patriarhului Bartolomeu, adică va prefera să își conducă turma spre iad. Acest arhiepiscop a avut o activitate misionară ortodoxă foarte bogată, cum de poate să amestece așa lucrurile? Numai confuzia și sincretismul ecumenist pot să pună la egalitate religii diferite, erezii și schisme și astfel să apară aceste antiteze într-o singură atitudine. Astfel arhiepiscopul Albaniei, prin atitudinea lui, cade în cel mai rău etnofiletism (erezie condamnată sinodal), punându-și în pericol mântuirea lui și a turmei sale.

6. Pr. Teodor Zisis menționează Canonul 2 al Sinodului din Antiohia – arătând că cei aflați în comuniune cu schismaticii sunt și ei asemenea lor, dar și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, conform căruia schisma nu este un rău mai mic în Biserică decât căderea în erezie; nimic nu Îl mânie pe Dumnezeu mai mult decât schismele și ereziile. Nici sângele martiriului nu poate șterge păcatul schismei.

7. Bisericile Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului și Albaniei nu acceptă falsa autocefalie ucraineană și nu îl pomenesc în diptice pe pseudo-mitropolitul Epifanie; acestea cer întrunirea unui Sinod Panortodox pentru rezolvarea problemei, fapt refuzat însă de patriarhul Bartolomeu, care își asumă un primat de putere asupra tuturor.

8. Arhiepiscopul Ieronim al Greciei amână la nesfârșit discutarea problemei ucrainene, până ce se mai limpezesc apele. Însă situația este clară: nicio Biserică Ortodoxă autocefală nu acceptă pe schismaticii ucraineni. Nici arhiepiscopul nu o acceptă, devreme ce în practică nici el nu îl pomenește pe Epifanie.

9. Arhiepiscopul Ieronim lasă discuția nerezolvată pentru că cu siguranță are parte de presiuni din partea acelor centre politice, geopolitice și ecleziastice în care se cultivă rusofobia, pentru propriile lor interese și etnofiletismul grecesc.

10.Nu ne-am crezut ochilor și mintea noastră refuza să accepte și se revolta când am citit scrisoarea oficială pe care mitropolitul Ierothei Vlahos a trimis-o în data de 30 martie către Sinodul Greciei, al cărui membru este și el” (nu mai insistăm pe conținutul ei detaliat, au făcut-o „fanii” lui din România – n.trad.).

11. Concluzia mitropolitului Ierothei este că „Biserica Greciei nu poate să respingă hotărârea patriarhiei ecumenice referitoare la autocefalia din Ucraina, ci să o primească și să aștepte apoi ca prin vot, în cadrul unui sinod ecumenic, să se exprimă în mod unitar.”

12. Pr. Teodor spune: „pe bună dreptate mulți și-au exprimat amărăciunea, mânia, dezamăgirea, revolta pentru încercarea mitropolitului Ierothei de a oferi ca linie teologică a Bisericii Greciei acceptarea hotărârii arbitrare a Fanarului referitoare la autocefalia schismaticilor din Ucraina.”

13. „Mitropolitul Ierothei adoptă politica struțului, își închide ochii și mintea în fața faptului extrem de important că această autocefalie nu a fost acordată Bisericii canonice a Ucrainei, ci la două grupări de schismatici, fără ca aceștia să arate pocăință și să își dorească întoarcerea în Biserica Ucrainei condusă de mitropolitul Onufrie.”

14. Nicăieri în epistola lui, mitropolitul Ierothei nu se ocupă cu problema eclesiologică a schismei. Nu există în textul lui cuvântul „schismă”, a dispărut.

15. „Niciodată în istorie, când s-a acordat autocefalia unei Biserici nu a existat în același loc, în aceeași țară două Biserici, una canonică și una schismatică.”

16. „Mitropolitul Ierothei, opunându-se Sfintelor Canoane, propune ca Biserica Greciei să fie în comuniune cu schismaticii din Ucraina și să fie uitată diferența dintre Biserică și schismă” (iată ce poate face erezia dintr-un teolog și rugător – n.trad.).

17. Adică mitropolitul Ierothei propune ca până la întrunirea unui sinod Ecumenic ar fi „bine” ca și noi să devenim schismatici, punându-ne în pericol mântuirea. Este acesta un interes pastoral și soteriologic? Nu este îndreptățită mâhnirea, dezamăgirea, neliniștea pentru această cădere inexplicabilă a mitropolitului Ierothei?” (este explicabilă foarte simplu: mitropolitul este eretic de când nu s-a îngrădit de hotărârile sinodului din Creta, acel „cuget ortodox” s-a dovedit a fi doar abur și fum – n.trad.)

Sursa – https://katanixi.gr/2019/04/10/%cf%80-%ce%b8%ce%b5%cf%8c%ce%b4%cf%89%cf%81%ce%bf%cf%82-%ce%b6%ce%ae%cf%83%ce%b7%cf%82-%cf%83%ce%b5-%ce%b1%ce%b4%ce%b9%ce%ad%ce%be%ce%bf%ce%b4%ce%bf-%ce%bf-%ce%b1%cf%81%cf%87%ce%b9%ce%b5%cf%80%ce%af/

Cuvânt trimis pe mail de Gheron Sava Lavriotul

Varianta originală (pentru cei neîncrezători și pururea acuzatori): Mail de la Gheron Sava Lavriotul despre articolul pr. Teodor Zisis (12 aprilie 2019)

Traducere:

„Iubite părinte Ciprian, blagosloviți!

Am citit articolul părintelui Theodor Zisis, pe care l-ai pus pe site-ul acesta și pe de o parte m-am bucurat de ceea ce spune pr. Teodor, iar pe de altă parte pentru încă o dată noi, ca părinți aghioriți, suntem îndreptățiți sau justificați pentru atitudinea noastră și pentru acrivia Sfinților Părinți pe care și noi și sfinția ta o urmăm.

Ce vreau să spun? Pe de o parte analiza pe care pr. Teodor o face este 90% corectă și ortodoxă (nu mă voi referi acum la greșelile pe care le face, căci nu este momentul), pe de altă parte cu puțin timp în urmă pr. Teodor ne spunea că în Grecia avem 15 episcopi care sunt ortodocși și că „gruparea” părintelui Sava, pentru că nu acceptă aceasta, face schismă în Biserică!

Să ne spună acum iubitul și respectatul părinte Theodor cum face noi schismă, devreme ce mitropolitul Ierothei de Navpaktos și mitropolitul Serafim de Pireu și ceilalți… 13 episcopi nu numai că nu se opun schismei ucrainene pe care a provocat-o ereticul Bartolomeu, dar sunt în comuniune și se împărtășesc cu el ca și cum ar fi ortodox?

Mai mult, în această epistolă pr. Teodor menționează Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, pe care noi îl invocăm de atâta vreme (ca să întrerupem comuniunea cu ereticii – n.trad.).

Noi, ca părinți aghioriți, îi dorim părintelui Teodor, precum și celor care îl urmează, așa cum este Chirilă, să înțeleagă marea greșeală teologică pe care o fac prin așa-zisa iconomie și să continuăm împreună în lupta împotriva panereziei ecumenismului.

Desigur, mai există și o altă problemă, pe care din păcate majoritatea oamenilor nu o cunosc. Părintele Teodor Zisis nu se opune primirii actelor biometrice și este chiar în favoarea lor, spunând că ele nu constituie o problemă de credință. Aceasta este ceva la care trebuie să se mai gândească mai atent, pentru că aceste acte constituie o mare problemă, pe care Sfântul Paisie Aghioritul a explicat-o clar și noi suntem de acord cu Sfântul Paisie și reiterăm ceea ce deja am spus-o: să nu primim actele biometrice.

Blagosloviți.”

Gheron Sava Lavriotul

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzie a traducătorului: „cugetul ortodox” este o amăgire și o părăsire a Ortodoxiei. Singura cale și soluție viabilă de luptă cu erezia este acrivia dogmatică, exprimată prin întreruperea pomenirii ereticilor și a comuniunii cu ei și cu cei aflați în comuniune cu ei. Oare pr. Teodor Zisis se va îngrădi acum – adică nu va mai fi în comuniune liturgică – de cei „supra-cotați” ca ortodocși, dar prin fapte dovediți ca eretici și schismatici? Vom trăi și vom vedea! Să ajute Bunul Dumnezeu!

Părintelui Teodor Zisis nu i-a venit să își creadă ochilor ce anume a putut propune mitropolitul Ierothei Vlahos în problema ucraineană: să devenim toți schismatici, să fim în comuniune cu anathematizații și caterisiții schismatici din Ucraina până la convocarea unui… sinod ecumenic!

Azi am fost în pelerinaj la moaștele Sfântului Ierarh Calinic, la mănăstirea Cernica (fără a avea vreo comuniune cu ecumeniști, nici lăsându-ne miruiți de ei, lângă racla Sfântului – așa cum am învățat de la părinții aghioriți că se cuvine a face). Am săvârșit și parastas la mormântul Mărturisitorului Ioan Ianolide, aflat în cimitirul acestei mănăstiri. Le mulțumim Sfinților că ne-au primit. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Acolo, la Cernica, mergând spre biserică, ne-am întâlnit cu un grup de pelerini, venind din direcția opusă. În spatele lor venea încet și un jeep, în care se distingeau câteva persoane în sutane. O femeie zise: dați-vă la o parte, să treacă, poate că este Preafericitul!

Un bărbat din grupul lor a răspuns (referindu-se la faptul că scena se întâmpla în cimitirul mănăstirii Cernica): dacă a ajuns aici atunci este prea supăratul.

Of, Doamne, câtă dreptate poate avea un om din popor! Cine are ochi de văzut, să vadă!

Iar la întoarcere, acum la ceas târziu Dumnezeu mi-a făcut acest dar: să citesc cum părintele Teodor Zisis dă pe față căderea cu răsunet a unui „mare cuget ortodox”: mitropolitul Ierothei Vlahos (atât de adulat de cei care au tot atât cuget ortodox ca și idolul lor).

π.Θεόδωρος Ζήσης, Σε αδιέξοδο ο αρχιεπίσκοπος Ιερώνυμος για το Ουκρανικό

Sursa articolului: din nou, site-ul pr. Nicolae Manolis (se întrevede stricarea unor „prietenii” la nivel înalt, care nu dă bine „teologilor” politicieni acum înainte de alegerile euro; Domnul cu mila!)

Revin mâine cu traducerea ideilor principale. Merită efortul. Mai ales că țin mult la părintele Theodor, chiar dacă nu ne-am mai văzut de multișor, dar avem același dușman comun: ecumenismul.

Noaptea este un sfetnic bun. dar nu noaptea rațiunii, despre care se zice că naște monștri.

Și nădăjduiesc în revenirea pr. Teodor Zisis la acrivia Sfinților Părinți (pe care a predat-o și a trăit-o zeci de ani), căci cu „cugete ortodoxe echilibrate” iese numai circ, nimic ortodox și mai ales când te aștepți mai puțin.

pr. Ciprian Staicu

„Teologii” de ieri, ecumeniștii de azi, ce vor fi oare mâine?

La adresa de mai jos a apărut acest articol, care este foarte lung, așa că nu îl voi mai traduce ad-literam, ci doar ideile principale (cele noi, care merită cunoscute de toți):

1. La scăldătoarea Siloam era nevoie de credință și de pocăință pentru vindecare, acum la patriarhia ecumenică, pentru a se îndrepta greșelile bisericești nu este nevoie de pocăință, ci este de ajuns hotărârea patriarhului Bartolomeu.

2. Acesta a declarat cu aroganță: „fie le place sau nu fraților noștri ruși, în curând sau mai încolo se va da soluția de către patriarhia ecumenică (referitor la situația din Ucraina), altă soluție nu este.”

3. După „vă place sau nu” a urmat trimiterea de scrisori de la Constantinopol către toate Bisericile Ortodoxe autocefale, cerând recunoașterea faptelor și hotărârilor sale referitoare la Ucraina.

4. Bisericile slave refuză să îi recunoască pe schismaticii din Ucraina cei caterisiți și aflați sub anathemă, iar Patriarhia Serbiei a declarat în scris că nu recunoaște „intruziunea anticanonică (a patriarhului Bartolomeu) în terenul canonic al Bisericii Rusiei” și de aceea nu îi recunoaște pe schismatici.

5. Bisericile grecești se țin la distanță de hotărârile patriarhului Bartolomeu, cerând convocarea unui sinod panortodox pentru tema în discuție.

6. Biserica Ortodoxă a Albaniei a respins hotărârea Constantinopolului, subliniind că nu pot fi repuși în treaptă schismatici clerici fără pocăință, declarând: „ne este greu să înțelegem că Tainele invalide și inexistente ale lor (ale schismaticilor lui Epifanie) devin purtătoare de Duh „prin iconomie”, căci ele constituie blasfemie la adresa Sfântului Duh și nu pot fi recunoscute apoi prin iconomie.” Adică nu este recunoscută noua formațiune religioasă a patriarhului Bartolomeu din Ucraina, pentru că ea este alcătuită din clerici anathematizați, caterisiți și nehirotoniți valid. A tunat și a fulgerat Bartolomeu când a primit știrea, el cel atât de iubitor de „dialog”

7. Răspunsul lui către albanezi a fost: „datoria voastră (a Sinodului Albaniei) este de a vă însuși adevărurile hotărâte (desigur, nu spre aprobare).”

8. Prietenul patriarhului Bartolomeu, papa Francisc i-a ținut „spatele” împreună-călătorului său pe calea înșelării și a hotărât primirea scrisorii-decret a patriarhului Bartolomeu către Biserica Albaniei (decret plin de înșelări și de adevăruri răstălmăcite) în „tezaurul de credință dogmatică al Vaticanului”!

9. Biserica Greciei încă nu și-a expus punctul de vedere. Ca să nu aibă parte de o nouă „surpriză albaneză”, patriarhul Bartolomeu l-a trimis pe mitropolitul Emanuil al Franței, alături de mitropolitul Amfilohie de Adrianoupolis, ca să discute cu arhiepiscopul Ieronim al Atenei problema autocefaliei schismaticilor din Ucraina.

10. Arhiepiscopul Ieronim le-a spus acestor trimiși că la prima întrunire a ierarhiei grecești se va lua o hotărâre oficială.

11. Și în timp ce pleroma ortodoxă așteaptă să iasă la lumină rezultatele jocurilor de culise, a fost publicat referatul-scrisoare al mitropolitului Ierothei Vlahos de Navpaktos care propune nici mai mult nici mai puțin decât ca Biserica Greciei să aprobe fără vot (!) hotărârea Constantinopolului referitoare la situația din Ucraina, pentru că dacă problema se va supune la vot, conform „teologului” Ierothei, atunci Biserica Greciei „se va amesteca în problemele interne ale altei Biserici” (!!), iar cel mai tragic și comic este că el propune ca Biserica Greciei să accepte „pe moment” actul de acordare al autocefaliei schismaticilor ucraineni de către patriarhia ecumenică și „să aștepte să își exprime părerea și judecata ei generală când se va aduna un Sinod Ecumenic”!!!

12. De ce să se minuneze cineva mai întâi citind acest text? De trâmbița ipocrită a mitropolitului Ierothei referitoare la respectarea Sfintelor Canoane și neamestecarea în problemele interne ale altei Biserici, când presupusul lor păzitor acum le încalcă, alteori le ignoră și adesea le ajustează precum patul lui Procust?

13. Părerea mitropolitului Ierothei este că Biserica de Constantinopol poate să retragă autocefalia oricărei Biserici atunci când dorește, devreme ce aceasta i s-a acordat „prin iconomie”, afirmație pe care o resping și cei mai extremiști susținători ai hotărârilor arbitrare ale patriarhului Bartolomeu.

14. Părerea mitropolitului Ierothei este că hotărârile patriarhiei ecumenice nu pot fi judecate de nimeni înaintea unui Sinod Ecumenic.

15. Să înțelegem că Bisericile care nu vor accepta pe schismatici își pun în pericol propria lor autocefalie?

16. Este clar că mitropolitul Ierothei vrea să transforme Biserica Greciei în mitropolie a Fanarului sau că încearcă să își spele conștiința față de cele afirmate în legătură cu sinodul din Creta (când nu a fost de acord cu cele discutate acolo, dar… s-a pocăit)?

Sursa – https://katanixi.gr/2019/04/10/%ce%bf-%cf%86%cf%8c%ce%b2%ce%bf%cf%82-%cf%84%ce%bf%cf%85-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b7-%ce%b2%ce%b1%cf%81%ce%b8%ce%bf%ce%bb%ce%bf%ce%bc%ce%b1%ce%af%ce%bf%cf%85-%ce%b3%ce%b9/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: partea interesantă este că articolul a apărut pe site-ul pr. Nicolae Manolis, care se află în același cuget de mărturisire cu pr. Teodor Zisis și cu gruparea lui Chirilă din România (care îi face reclamă puternică mitropolitului Ierothei ca mare „teolog” – nu că nu ar fi fost, dar testul dat în Creta și cele de după vădesc numai întunecare, nu conștiință ortodoxă, dovada fiind grecii înșiși care nu îl mai suportă; dar la noi numele „mari” contemporane sunt pentru unii „argumentele teologice” ale luptei lor cu erezia, uitând că după fapte, nu doar după vorbe vom fi judecați).

Domnul să ne lumineze pe toți!

Slalom printre ispite și înșelări

Acest articol va avea două părți: prima referitoare la următoarea conferință a lui Gheron Sava Lavriotul în România, iar a doua referitoare la o ispită din vestul țării.

Conferință GHERON SAVA LAVRIOTUL – București, 12 mai 2019 – Globalizarea, Ecumenismul, identitățile electronice și modul în care credincioșii trebuie să facă față acestor circumstanțe

1. Aflăm de pe net despre conferința din data de 12 mai 2019. Desigur, părintele Sava este un om integru, care nu are acte biometrice și nu are de gând să le ia. Curând îi va expira pașaportul și va fi foarte greu să mai iasă din țara lui. Cu siguranță acum ne va învăța de bine, în duh patristic, așa cum a făcut mereu.

Problema stă în organizatorul și susținătorul acestei conferințe – care administrează și site-ul de mai sus – care are acte biometrice și le-a folosit de curând pentru a întreprinde o lungă călătorie în SUA. Mai multe nu voi detalia aici, pentru că dorim îndreptarea aproapelui, nu altceva.

Așadar, i-am spus părintelui Sava ce se întâmplă și l-am rugat să nu se lase folosit de nimeni – ca imagine și ca prezență – pentru că bunul lui simț nu merită terfelirea de către nimeni.

O asemenea conferință nu poate avea rolul de a acoperi greșelile unora. Ea poate avea loc cu toată liniștea necesară și cu folosul duhovnicesc maxim atunci când ipocrizia este lăsată deoparte, greșelile sunt recunoscute și îndreptate, iar lupta cu sistemul antihristic este asumată și la nivel personal, nu una zicem, dar alta facem.

Personal nu voi îngădui ca să fie folosit numele meu pentru interesele neortodoxe ale nimănui. I-am recomandat părintelui Sava – desigur, va hotărî cum crede – să ia aminte la starea reală a lucrurilor. În lupta pentru Adevăr trebuie să mărturisim Adevărul, nu să îl adaptăm la nevoile noastre.

2. De curând au apărut vești – pe site-urile „părtașilor la erezie” despre un nou părinte mărturisitor, din vestul României. Pentru că soțul unei fiice duhovnicești din diaspora este ucenicul acestui părinte, săptămâna trecută am acceptat să mă întâlnesc cu acest părinte, fiind în trecere prin zona respectivă. Am aflat dinainte că este adeptul teoriei pierderii harului din BOR, dar am fost sfătuit să mă duc să stau de vorbă cu el, poate se mai lămuresc lucrurile. Am întârziat pe drum și i-am trimis mesaj că voi veni altădată la el. Atunci mi-a trimis câteva sms-uri, la fel și în zilele următoare, pe care le-am păstrat. Surpriza a fost totală, căci a abordat cu totul alte probleme. Din acestea a reieșit pe scurt:

a) „Hristos nu mai este prezent în Potir după finalul Sfintei Liturghii.”

Răspuns: totul a plecat sau s-a aflat cu ocazia prezenței lui Gheron Sava la o conferință anul trecut acolo, în zona Aradului, după participarea la Sfânta Liturghie. Gheron Sava a vrut să se împărtășească, însă chiar în momentul împărtășirii credincioșilor a fost chemat afară, fiind sunat din străinătate. O ispită, ce mai! Dar când a revenit l-a rugat pe părintele respectiv să îl împărtășească la finalul Liturghiei. Răspunsul a fost că nu mai poate, căci Hristos nu mai e în potir.

Ce am aflat eu acum? Că părintele susține această teorie (cine știe de unde a aflat-o, însă în original ea este de sorginte papistașă, care așa cred despre ostia de la missa lor) pentru că „nu te poți împărtăși în aceeași zi de două ori.” Adică? În practică, preotul slujitor trebuie să consume toate Sfintele Taine la finalul Liturghiei (aici am avut noi și derapajele pr. Grigorie Sanda, care lăsa Împărtășania în căni, în casele credincioșilor). Așa se face de 2.000 de ani. Părintele de la Arad spune că a consuma Sfintele Taine ar însemna pentru preot să se împărtășească de două sau de mai multe ori într-o zi, așadar „concluzia” lui este că Hristos pleacă din Potir. Neadevăr total.

Apoi mi-a venit și următorul gând, pe care l-am trimis părintelui prin sms, dar nu am primit niciun răspuns: noi, preoții, în Joia Mare, scoatem și Agnețul pentru bolnavi, pe care apoi marți, în Săptămâna Luminată, îl uscăm și îl avem tot anul (adică Împărtășanie uscată; ca cea folosită de pr. Macarie de la Oituz, duhovnicul pr. Grigorie Sanda, și pe care o dădea la cutiuță etc etc – aceasta fiind o deraiere de la practica ortodoxă generală). Și l-am întrebat: dacă Hristos Se ridică la cer și nu mai este Împărtășanie după finalul Sfintei Liturghii, cum rămâne Hristos ca Împărtășanie și ca Agneț uscat pentru tot anul? Pauză… Niciun răspuns.

b) Dacă era numai asta, se rezolva ușor, poate fi o abordare greșită din neștiință. Însă acum a urmat bomba: părintele acesta spune că sfârșitul lumii va veni în anul 2032, la 33 de ani după 1999, când la eclipsa mare de lună s-a născut fiul lui Lucifer, al cărui semn nu este 666, ci este 999, care apare pe prețuri în magazine – de aceea multe au ca preț ceva cu virgulă și apoi 99 – că nu se știe data exactă, dar anul este sigur 2032. Cam atât, pe scurt. Apoi am aflat de la cineva din Arad că aceste calcule există de mult și că părintele insistă pe ele de mulți ani, mai ales după sinodul din Creta.

Concluzia mea i-am spus-o, fără a-mi asuma vreo autoritate de consistoriu, cum m-ar putea acuza unii: dacă el consideră în continuare că acestea expuse mai sus sunt realități este demn de caterisire ca eretic. Apoi am aflat de la altcineva dintre fiii lui duhovnicești că „revelațiile” avute ar fi, susține părintele, de la… Maica Domnului.

Mă întreb: Fiul lui Dumnezeu a refuzat să le spună Apostolilor când va fi sfârșitul lumii, iar Maica Domnului i-a spus-o unui preot din Arad?

Concluziile referitor la ambele subiecte tratate – conferința și abaterile teologice – vă aparțin. Am spus acestea pentru că în această luptă am intrat din dragoste de adevăr, nu din vreun interes personal sau pentru vreo prietenie lumească. Oricine poate cădea, oricine se poate ridica. Să o facem – ridicarea – și să trăim în Hristos!

pr. Ciprian Staicu