Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Întru totul de acord cu îndemnul părintelui Ieronim pentru participarea la referendum…

Părintele Ieronim – Indemn pentru participarea la Referendumul pentru familia tradițională

 

Ne alăturăm acestui demers sfânt:

Pr. Ciprian Staicu și părinții, frații și surorile

de un gând cu mine

Notă: față de cele afirmate însă de pr. Ieronim în finalul cuvântului sfinției sale de mai sus vreau să menționez că eu personal nu recomand nimănui ascultarea Sfintei Liturghii la radio sau televizor în direct, ca un substitut al prezenței la slujbă. Nu este bine a face așa ceva, ci poate duce la grave înșelări! Una este când cineva este țintuit la pat și ascultă o slujbă sau o predică înregistrată înainte. Însă Ortodoxie LIVE, tehnologizată nu există ! (pr. Ciprian)

Biata Ortodoxie ajunsă la mâna… geopoliticienilor. Însă Hristos biruiește. Întotdeauna!

Minunea apariției Sfintei Cruci în timpul Sfințirii Apei

Încet-încet, așteptând pocăința celor păcătoși, Hristos lucrează spre mântuirea lumii. Îmi îngădui să exprim aici câteva gânduri despre întreruperea comuniunii dintre Moscova și Constantinopol, anunțată ieri, iar dacă voi greși cu ceva rog să fiu îndreptat.

Mai întâi aș vrea să fac o mărturisire, care ține de o întâmplare la care au participat cel puțin 10 persoane care pot să o confirme (Gheron Sava Lavriotul, dl Gheorghe Vlamakis din Creta, pr. Serghie din Chișinău, pr. Serafim Raicea etc); ea a avut loc anul trecut, a doua zi după conferința din ianuarie de la Radeni a părintelui Sava, din 19 ianuarie 2017.

După aceea am plecat împreună în Moldova și apoi în Ucraina, la Bănceni. În Moldova am fost primiți – chiar în reședința proprie – de PS Petru de Ungheni. Printre altele Preasfinția Sa a spus că în urmă cu câteva luni, după ce în prealabil discutase cu câțiva episcopi din Moldova, Ucraina și Rusia, care țin de Patriarhia Moscovei (ca și Preasfinția Sa) să ia atitudine împreună în Sinodul Mare al Rusiei împotriva hotărârilor eretice din Creta și să ceară îngrădirea Bisericii Ortodoxe Ruse de semnatarii acestora, când a venit momentul în Sinod, singurul care s-a mai ridicat și a mai susținut îngrădirea de ecumeniști a fost vlădica Petru, care a fost aspru mustrat de patriarhul Chirill, ceilalți episcopi nu l-au sprijinit pe cel admonestat și discuția a fost curmată din fașă, nemaifiind reluată apoi deloc.

Deci de la o asemenea realitate pornim în discuția de azi. În plus, ecumenismul practicat în Rusia – ca să nu mai spun de practicile blasfemiatoare practicate în unele biserici – este fără egal: circ (la propriu) în biserică, dansuri, rapp și altele, pe care cutremurându-ne le putem vedea mai jos, pe… viu.

(Pe la minutul 5.20 îl vedeți și pe mitropolitul Ilarion, pe care îl vom aminti și mai jos, rugându-se cu ereticii)

Așadar, Patriarhia Moscovei este ecumenistă și urmează în mod oficial această linie de mărturisire neortodoxă. Iar întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Chirill la Havana a fost cu mult peste hotărârile din Creta, căci și-au recunoscut reciproc Tainele, adică Ortodoxia a recunoscut eclezialitatea și „ortodoxia” ereticilor de veacuri, adică a papistașilor.

Realitatea din Rusia și Ucraina, din punct de vedere duhovnicesc, este că în Ucraina Ortodoxia este foarte vie, oamenii sunt credincioși, mulți merg la biserică la slujbe, în vreme ce comparativ în Rusia, acolo comunismul n-a murit, iar viața duhovnicească a ortodocșilor este mult mai slabă, așa cum o recunosc rușii înșiși. Desigur, există excepții notabile, dar ceea ce vreau să accentuez este că Moscova nu poate „pierde” din jurisdicția ei câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.

Aceasta dincolo de cotizările cu care și noi, în B.O.R., ne-am obișnuit, ajungându-se la noi, culmea, ca din banii dați de credincioșii ortodocși, Arhiepiscopia Clujului să doneze 80.000 de lei (adică o sumă enormă) pentru refacerea palatului episcopiei greco-catolice din Oradea, mistuit acum câteva zile de flăcări (cineva acolo la Arhiepiscopie a „uitat” ce a însemnat în istorie și înseamnă încă uniatismul pentru ardeleni și câtă suferință și prigoană le-a adus; dar, no, când îi ecumenism, nu mai contează decât planurile… masoneriei).

Acum intervine politicul: la nicio zi după întreruperea comuniunii, americanii își oferă „sprijinul”, ca să zgândăre pe cine… trebuie, pregătindu-se un… război:

https://orthodoxe-ordinaire.blogspot.com/2018/09/nouvelle-provocation-us-un-pas-de-plus.html

Pe noi ne interesează acest pas al întreruperii comuniunii cu erezia. El se face atunci când cineva cade în erezie, fiind un semnal de alarmă menit întoarcerii aceluia. Despre „credința” patriarhului Bartolomeu s-au scris multe, în esență el nu are nicio limită în ecumenism, considerând că toate religiile sunt mântuitoare, că blasfemiatorul Coran este „carte sfântă”, că sinodul din Creta a fost „mare și sfânt”, că toate confesiunile creștine sunt biserici și multe altele, numai bani să iasă (la propriu, nu este doar o expresie figurată; iar lucrarea se face sub atenta „îndrumare” a CIA, inclusiv prin prof. univ. Elizabeth Prodromu, mâna lui dreaptă în organizarea sinodului din Creta, dar și consilier de mulți ani al… CIA).

Culmea este că – în urma declarației de acum câteva zile, de altfel eretică, a patriarhului Bartolomeu că ceilalți episcopi din lume dacă nu ascultă de „Biserica Mamă”, adică de patriarhia ecumenică, sunt ca niște „oi fără păstor”mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, mâna dreapta a patriarhului Chirill, l-a acuzat pe patriarhul Bartolomeu că are „viziuni papistașe” (adică se crede papă în Ortodoxie), ceea ce rușii nu acceptă (dar poate s-ar schimba lucrurile dacă „papa” ar fi de la… Moscova).

Acest mitropolit Ilarion însă nu este cu nimic mai prejos față de patriarhul Bartolomeu în ceea ce privește ecumenismul, fiind prezent în ultimii ani la absolut toate marile manifestări ecumeniste la nivel mondial, desigur ca reprezentant al Patriarhiei Ruse. Dar se pare că și „colegii de bancă” se mai ceartă când interesele nu mai sunt aceleași.

Am scris acestea pentru a nu ne lua valul că, gata, rușii sunt toți ortodocși (Să dea Domnul!) și că vor face sinod și că vor condamna ecumenismul (Să dea Domnul!) și că totul va fi bine. Să nu o luăm înaintea evenimentelor.

Ierarhii ruși au hotărât în sinod să nu mai fie pomenit numele patriarhului Bartolomeu (notă: se obișnuiește ca la slujbele în sobor, când participă și ierarhi din alte țări, să se pomenească numele tuturor întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, în ordinea dipticelor), să nu se mai slujească cu niciun ierarh al patriarhiei Constantinopolului, să nu mai participe rușii la nicio întâlnire, dialog teologic cu cei de la Constantinopol, indiferent de rangul lor. Ce înseamnă acestea?

a) La articolul de la adresa (http://orthochristian.com/115697.html) patriarhul ecumenic este numit „învățător al schismei”, așadar rușii întrerup comuniunea în primul rând pentru că Bartolomeu ar fi un schismatic, adică un episcop care intervine în viața și în problemele interne unei alte Biserici Autocefale (ceea ce, conform Sfintelor Canoane, se pedepsește cu caterisirea); mai puțin se accentuează că ar fi eretic (de ce? Pentru că și rușii sunt la capitolul acesta „cu musca pe căciulă”, iar unul dintre principiile politicii contemporane este că dacă nu vorbești despre ceva, acel „ceva” este ca și cum nu s-ar fi întâmplat vreodată; așa a fost și în Creta, când ceea ce nu a fost pe „agendă” nu s-a discutat, ca și cum nu ar fi avut importanță);

b) este clar că Patriarhia Rusă îi consideră părtași la schismă pe toți membrii patriarhiei ecumenice, deci vinovați, de la vlădici în jos, întrerupând orice comuniune cu ei. Așadar, partea bună a acestei întreruperi a comuniunii este că arată că NU există vreo părtășie la erezie (sau la schismă), vreo stare intermediară între adevăr și minciună, între ortodoxie și schismă sau între ortodoxie și erezie, ci întinarea sau osânda în fața lui Dumnezeu cuprinde pe toți cei care nu se îngrădesc de erezie, deci este de dorit să se îngrădească;

c) dacă o Patriarhie cum e cea rusă a apelat la întreruperea comuniunii înseamnă că acest gest nu este unul schismatic, așa cum s-a tot vehiculat cel puțin în B.O.R. împotriva celor care au întrerupt pomenirea ierarhilor români ecumeniști. Că doar nu vor acuza tocmai Biserica Rusă de… schismă, nu?

d) pe de altă parte, dacă motivul real – căci exprimarea nu e clară – este doar schisma, atunci rușii nu aveau bază canonică patristică să întrerupă comuniunea cu patriarhul Bartolomeu, căci aceasta se face – în mod ortodox – doar pentru motiv de EREZIE, spre a feri Biserica de schismă (consecința ereziei), așa cum învață Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Așa că rușii vor trebui ori să sublinieze că întrerup comuniunea cu patriarhul Bartolomeu PENTRU CĂ ESTE ERETIC sau ei înșiși pot cădea în schismă față de Biserica lui Hristos. Însă pentru ca să facă acuzația de erezie trebuie ei înșiși să iasă din ea, iar aici mai este… de muncă.

În concluzie, partea foarte bună a celor petrecute este că se mișcă ceva în Ortodoxie, că Hristos se va folosi și de acțiunile unora, și de slăbiciunile altora, spre a birui, cum o face întotdeauna. Noi rămânem la mărturisirea de credință asumată, nădăjduim în îngrădirea tuturor DE EREZIE și în condamnarea ecumenismului, desigur toate acestea realizate la nivel sinodal panortodox, când va binevoi Dumnezeu, nefiind în puterea și datoria noastră așa ceva.

Cu respect pentru toți iubitorii de Adevăr,

pr. Ciprian Staicu

Notă: recomandăm, pentru o mai bună cunoaștere a modului ortodox de îngrădire de erezie, lucrarea:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos

Un om foarte „apreciat” de tinerii români ecumeniști, dar lepădat de la fața lui Hristos

Ce zice „reclama”?

https://doxologia.ro/arhiepiscopia-sibiului/proiectul-ito-2018-fost-lansat-de-ziua-internationala-tineretului-ortodox

Zice multe și frumoase, pentru a impresiona până la lacrimi. Pe cât mai mulți posibil.

Ce ascunde ea de fapt?

Adevărul referitor la ce se vrea prin această adunare.

Care este acesta?

1. În capetele Crucii sunt 3 de 6, deci numărul fiarei, dintre care cel galben se reflectă și în partea diametral opusă lui. Așadar, a fost un „eveniment” masonic, organizat de masoni, condus de masoni, finanțat de masoni și menit să spele, iar și iar, creierul tinerilor „ortodocși”.

2. Nu are ce căuta un cerc în mijlocul Crucii, decât dacă masonii nu au putut suporta să pună crucea și să nu aibă deloc cercul magiei încadrat undeva în imagine. Centrul, esența, puterea Crucii este Hristos, ca Prezență vie și de viață dătătoare. Iar cercul cu ITO 2018 arată că scopul acestei adunări este vinderea sufletelor tinerilor către satana.

3. Cei 3 de 6, adică numărul fiarei, prezentat în culorile steagului României – steag apărat cu viața de nenumărate generații de bravi români, în fața tuturor dușmanilor acestui neam iubitor de Hristos – este o batjocură la adresa ființei neamului nostru, care este Prezența Dumnezeiască a lui Hristos Însuși, dar și o răbufnire de orgoliu masonic, care vrea să se laude că a acaparat nu numai prezentul, ci și viitorul acestui neam.

4. Prezentator preot la un concert rock? Da, azi se poate. Ce spune el? „Biserica s-a implicat în realizarea acestui concert pentru a arăta că suntem oameni.” Ce vrea el să spună de fapt? Că Biserica este înlănțuită de puterile antihristice, al căror reprezentant pe scenă este acest trădător de neam și de credință ortodoxă, cu zâmbet sau mai bine spus cu rânjet de Iudă, care se bucură de căderea aproapelui în înșelare. Poate scopul lui este să fie „om” – iată umanismul care a surpat un Occident întreg, ajuns să fie numit de către Sfântul Nicolae Velimirovici – Europa sau demonia albă (după culoarea pielii, dar se pare că și aceasta se va schimba prin invazia musulmană – n.n.) – dar scopul Ortodoxiei nu este să facă „oameni”, ci SFINȚI, iar batjocorirea „în stil mare” a acestui ideal este concertul de la Sibiu.

Așadar, masonule Constantin Necula, în calitate de preot ortodox, îți transmit, spre îndreptare și pocăință, următoarele:

1. Mă lepăd de toată lucrarea ta de păpușar mason și de cea a celor care te plătesc să rânjești cu dispreț în fața acestui popor de mucenici și de mărturisitori. Rușine! Singurul lucru la care îți folosești în prezent darul cuvântului este acela de a batjocori Biserica pe care pretinzi că o slujești, dar de fapt o sluțești, promovând tot ce e antihristic. Te-am cunoscut și personal și am văzut cum o persoană poate să treacă, într-o clipă, de la o discuție despre dependențe și lupta antidrog la graba de a nu pierde meciul de fotbal de la televizor. Că doar suntem oameni, nu?

2. Dacă trăia pr. prof. dr. Ilie Moldovan – adevărat profesor de teologie, nu trepăduș pupător de mâini masonice – nu îndrăzneai să deschizi gura și să spurci pământul țării și limba preadulce românească. Dar prin mine îți vorbește el, iar prin el vorbea Hristos. Poate vei spune că am un „discurs al urii”. Nu, este unul al compătimirii pentru starea jalnică în care ai terfelit preoția ortodoxă, dar și al responsabilității de a-ți sta împotrivă, cu puterea adevăratei Cruci a lui Hristos.

3. Mă voi ruga cu lacrimi ca Domnul să lumineze minților celor înșelați de masonimea ta, iar ție să îți stea împotrivă, ca unui slujitor antihristic ce ești.

Frați români, țara noastră este cotropită de puterile demonice. Și noi încă dormim? Încă ne complacem în erezie? Sau am schimbat Crucea cu concertele rock? Nu am învățat nimic din incendiile de curând din Grecia?

Nu există nicio legătură, ci un antagonism total între Hristos și „ortodoxia” rock a masonilor ecumeniști. E simplu, clar și fără tăgadă.

Cine are urechi de auzit, să audă!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Notă: Alături de mine semnează acest cuvânt și soția mea, prof. dr. Ioana-Alina Staicu. Facem aceasta ca ucenici ai pr. prof. Ilie Moldovan și ca români ortodocși, care nu acceptăm spurcarea României. Universitățile de Vară organizate de răposatul nostru părinte profesor erau adevărate oaze de spiritualitate ortodoxă – rugăciune, cursuri de înaltă ținută ortodoxă, puritate, post etc, a căror terfelire vrea să o impună astăzi trepădușii ecumeniști. Atunci s-au înfiripat iubiri în duhul lui Hristos, care au rodit în familii ortodoxe, cum este și a noastră. Acum ITO 2018 este doar o altă față a Untold de la Cluj și a altor asemenea concerte, scopul lor unic fiind uciderea tineretului ortodox român. Să nu fie!

Ortodoxia ca Cruce

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci – 9 sep.2018

 

Recomandăm:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos