Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Între Cel mai presus de nume și cel fără de nume…

„Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.” (Filipeni 2, 5-11)

Săptămâna trecută o mamă s-a dus cu fiica ei la magazin, iar aceasta i-a spus: mamă, să nu uiți să îmi iei costumașul de sătănică.

Hristos este Cel mai presus de orice nume, adică Cel mai important din întregul univers, adică Fiul dumnezeiesc înnomenit pentru îndumnezeirea omului.

Iar satana este doar… ucigă-l toaca.

Pentru că timpul s-a scurtat, iar dragoste de Adevăr nu prea mai există, nu are sens un cuvânt lung, căci unii de abia așteaptă să comenteze, alții adorm citind, iar alții schimbă… canalul. Să nu ispitim, că vom da seama!

Așadar, în anul 2018 suntem într-o stare de demonizare totală. Neamul și pământul românesc a ajuns din Grădina Maicii Domnului să fie o cumplită temniță pentru cei chinuiți de fel de fel de duhuri necurate, invocate să le ia în stăpânire viețile prin erezie, blasfemie, muzică rock, avorturi, spiritism, vrăjitorie, desfrâu, beție etc etc.

Copila mea astăzi nu s-a dus la școală. Pentru că azi colegii ei au sărbătorit pe satana și ea nu vrea să se îndrăcească. A stat în mijlocul familiei ei și s-a rugat ca Dumnezeu să îi ferească pe prietenii și colegii ei, ca și pe toți copiii din lume, de lucrarea satanei.

Va trece și acest an și fiecare dintre noi va mai agonisi: har sau osândă, bucurie sau îndrăcire, Dumnezeu sau iad. După cum lucrează conștiința fiecăruia.

Cum să faci un neam să îi pese? Nu poți. Nici măcar să nu încerci. Mărgăritarele nu se aruncă porcilor. A spus-o gura cea plină numai de adevăr a Adevărului Însuși. Și ce mai rămâne totuși de făcut?

Să spunem adevărul, să ne îngrădim de orice lucrare a satanei și să avem în inimă pe Hristos!

Unii se străduie să se laude, nu cu „caii lor, cu căruțele lor”, cum se spune în Psaltire, ci cu numele mari ale altora. Iar micimea lor de suflet rămâne tot cu aluatul satanei în ea, care o face să „crească” spre nimicnicie.

„Mare” nu este cel care are faimă, care este vestit, ci cel care are Duh, pe tronul inimii lui. Iar Duh are cel care mărturisește adevărul, indiferent din ce categorie socială ar face parte, ori de unde ar fi și oricine ar fi, bărbat sau femeie. Singura condiție a validității și autorității adevărului mărturisit de acea persoană este să fie ortodox. În cuvânt și în faptă. Dar mai ales în faptă.

Vom da seama de tot ce am spus, scris, gândit. De aceea, în aceste vremuri în care toți marii duhovnici au plecat dincolo, lăsându-ne nu „în plata Domnului” (deși va veni curând și vreme aceea), ci în brațele Sfinților Părinți, rămâne memorabil cuvântul rostit de cineva: a venit vremea să luăm mai bine sfat de la o bătrânică ortodoxă decât binecuvântare de la un patriarh ecumenist.

Cine are minte și inimă ortodoxă, să înțeleagă!

pr. Ciprian

Hei, nu uitați ecumenismul!

Știrea spune așa:

https://www.activenews.ro/stiri-social/Sfantul-Sinod-al-Bisericii-Ortodoxe-Romane-indeamna-Patriarhia-Moscovei-si-Patriarhia-Ecumenica-la-dialog-pentru-ajunge-la-un-acord-asupra-situatiei-din-Ucraina-153193

Comentariu:

1. Dacă vorbim cu adevărat de sinodalitate și de canonicitate, Biserica Ortodoxă Română, prin Sinodul ei (actualmente format din apostați ecumeniști – Doamne, dă-le pocăință!) trebuie să întrerupă comuniunea cu Constantinopolul, pe motiv de schismă, sau cu Moscova, ținând partea Constantinopolului.

2. Însă în noua religie a ecumenismului sincretist „logica” echilibrului ecumenist „lucid” spune așa: tu, care spui da, ai dreptate, tu, care spui nu, ai dreptate, iar eu, care spun altceva decât voi doi, am dreptate. Este vorba de… incluziune, acceptare, deschidere, dialog etc, adică toate DREPTURILE satanei câștigate prin trădătorii Ortodoxiei asupra Bisericii lui Hristos. Dar se amăgesc că va fi până la final cum vor ei! AMARNIC!

3. Mesajul ascuns printre rânduri (alături de cel de supunere către ADEVĂRAȚII STĂPÂNI ai semnatarilor mesajului – adică s-a întors pe dos realitatea: nu Iair se închină lui Iisus, ci „slujitorii” lui Iisus se închină sinagogii sioniste) este: frați arhierei, nu uitați că MISIUNEA noastră este să promovăm ecumenismul, să pregătim tronul lui antihrist, nu să ne certăm între noi! Lumea este destul de mare ca să avem toți o felie mare din ea.

4. Dar cum să lași orgoliul deoparte, când exact acest orgoliu ține loc de mărturisire de credință ortodoxă? Aici este marea fundătură a celor care nu mărturisesc adevărul, nu luptă împotriva ereziei, îi prigonesc pe ortodocși, pe care – în stil CIA – îi consideră „victime colaterale”

5. Așadar, noul „loc” în care se poate să fii nu cu Dumnezeu, nici cu satana, ci cu… antihrist este sub „oblăduirea” semnatarilor unor astfel de comunicate. Oricum, un popor adormit nici nu ar pricepe altceva. Să nu cumva să i se deranjeze somnul.

6. Așadar, mesajul Sinodului B.O.R este simplu: noapte bună, fiilor!

 

Redacția

 

Notă: acest articol-comentariu nu înseamnă, în niciun caz, că nu mai suntem fii ai Bisericii Ortodoxe Române, că avem ceva împotriva sinodalității Ortodoxiei sau ceva personal contra cuiva. Doamne ferește! Am fost, suntem și vom fi, cu mila Domnului, ortodocși până la moarte ! (pr. Ciprian)

Recomandăm:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos

Cu Hristos, spre Înviere…

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Predicile Părinților Ciprian Ioan Staicu și Andrei Cojoacă la praznicul Sfântului Dimitrie Basarabov – 27 oct. 2018

 

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica Învierii fiicei lui Iair – 28 oct. 2018

 

Nebunia ecumenistă:

INCREDIBIL! “În bisericile ortodoxe vă veţi adresa lui Allah, dar îl veţi numi Hristos”. VIDEO

 

Recomandăm:

CARTE de teologie ortodoxă: Uniți întru slujirea lui Hristos

Cu Hristos în inimă…

Motto: „Dacă ești nedreptățit, să te gândești așa: orice rău ni se întâmplă din partea aproapelui nostru, Dumnezeu consideră această nedreptate ca fiind un mijloc de ștergere, de iertare a păcatelor noastre sau ca prilej de primire a unei răsplătiri din partea Lui pentru răbdarea ei…” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Trăim vremuri minunate! De ce am folosit cuvântul „minunat”? Pentru că ne apropiem de cea mai mare minune, cu care se va încheia istoria lumii: Venirea întru slavă a Fiului lui Dumnezeu.

Desigur, Apocalipsa, în toată puterea ei, nu este acum, dar preludiul ei îl trăim deja. Unii au trezvie și se pregătesc de cele ce vor urma, spunând adesea:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi pentru Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să primim semnul spurcatului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşelile noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi. Amin.” (Rugăciunea stareților de la Optina împotriva pecetluirii cu semnul lui antihrist).

Ar fi bine să învățăm bine această rugăciune, ne va fi de mare folos.

Însă să nu uităm că mântuirea presupune nu numai dreapta credință, ci și dreapta viețuire sau orthopraxia. De aceea cei care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă au nevoie să își hrănească sufletul, râvna pentru Adevăr din izvoarele autentice ale viețuirii curate ortodoxe, prin metode precum următoarele (și desigur multe altele, după cum va lumina Bunul Dumnezeu pe fiecare):

1. Citirea Sfintei Scripturi.

2. Citirea Patericului și a Filocaliei (pe care o înțelegem în lumina învățăturilor din Pateric).

3. „Mila” față de tastatura calculatorului, ca să nu o „martirizăm” prin unele mesaje trimise în lumea virtuală a internetului, practică de care s-au „virusat” unii dintre ortodocși, ajungând uneori casapi ai aproapelui lor. Să nu fie!

4. Metanii pentru pocăința ecumeniștilor, dar mai ales pentru dobândirea de către noi înșine a adevăratei pocăințe.

5. Ferirea de „păreri proprii”, de „analize” despre, de exemplu, „cum e cu harul”, ci adăparea cu apa cea vie a scrierilor Sfinților Părinți, al căror sens îl vom înțelege sub îndrumarea duhovnicului, nu încercând să „potrivim” învățătura Sfinților cu ideile noastre preconcepute și cam prea adesea neortodoxe.

6. Nimic nu este nou, erezii au mai fost și vor mai fi, deci lupta cu erezia nu trebuie să poarte „marca proprie” a nici unuia dintre noi, ci doar pecetea trăirii apostolice și a mărturisirii de credință patristice, în lumina învățăturii Sinoadelor Ecumenice ale Sfintei Ortodoxii.

7. Lepădarea și înșelarea iau și vor lua forme din ce în ce mai subtile, de aceea este nevoie să avem multă comuniune între noi, cei de aceeași credință. Numai prin împreuna-sfătuire și prin reciproca iertare a greșelilor aproapelui putem dobândi har de la Părintele ceresc, prin Hristos, Fiul Lui, în Duhul Sfânt.

8. Să nu ne „mulțumim” cu o Liturghie din când în când, că vom ajunge să ne „mulțumim” și fără ea și căderea ne va fi cu „sunet mare”. Sfânta Liturghie este locul și momentul în care Hristos ne dă întâlnire, să venim în cea mai sublimă „audiență”, nu doar spre a-L privi, ci spre a deveni, prin împărtășire, precedată desigur de pregătirea corespunzătoare, „co-sanguini cu Hristos.” Dacă nu alergăm la Sfânta Liturghie, ci ne ducem doar când ne convine, când programul „ne permite”, nu am înțeles absolut nimic din mesajul vremurilor pe care le trăim. În curând ne vom dori o Sfântă Liturghie ortodoxă și poate – din cauza prigoanei sau a măcelului războiului – distanța fizică între noi și un ierarh sau preot ortodox să fie imensă. Dar celor care Îl iubesc pe Hristos, Acesta le va iconomisi, adică le va pregăti toate cele de folos. De noi depinde a-L primi, nu de El. Hristos face DEJA totul pentru noi, trândavii!

9. Personal, am ajuns la concluzia că lumea a ajuns la o demonizare aproape totală. Iar îngrădirea de erezie nu este „vaccin” pentru așa ceva, deci culcatul pe o ureche al unora nu va face decât – Doamne ferește – să accentueze acest proces menționat mai sus. Nu suntem ai noștri, ci ai lui Hristos, nu prin ego-ul nostru trebuie să trecem prin ceea ce se întâmplă, ci prin voia lui Dumnezeu, Care vrea să ne smerească și să ne mântuim.

10. Citeam în această seară un lucru minunat, pe care nu l-am știut:

„Pe Sfântul Dimitrie îl reprezentăm ca având demnitate de general și de conducător politic. El a fost numit de împăratul Maximian ca antipat al Greciei. Însă Sfântul Dimitrie a fost în același timp episcop sau cel puțin preot! A avut preoție.

De aceea el s-a dedicat catehizării poporului Tesalonicului, unde își desfășura activitatea și ca preot sau episcop și a avut un cerc de ucenici.

De aceea Nestor a apelat la el pentru a primi binecuvântare înaintea luptei cu Lie – de la episcop sau preot luăm binecuvântare – și de aceea Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat pe când era în închisoare, cu semnul Sfintei Cruci: preotul binecuvântează.

De aceea Nestor a invocat pe Iisus Hristos în arena de lupta, spunând că este „Dumnezeu lui Dimitrie” și cerându-I ajutorul. Adică a invocat pe Dumnezeul episcopului său, așa cum spuneau creștinii și în vremea arhipăstoririi în Alexandria a Sfântului Athanasie cel Mare: „Eu cred în Hristos al Sfântului Athanasie”, ziceau ei, „nu în cel al lui Arie”.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Avem înaintași Sfinți. Ne pasă ori nu? Să le urmăm PILDA !

21 octombrie

Acatistul si Canonul de rugaciune catre Sfintii Preoti Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel