Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O adevărată lecție de … necunoaștere teologică a Ortodoxiei


La rugămintea mai multor părinți și frați, am întrerupt în această seară traducerea cărții-sinteză despre întinarea prin erezie și validitatea Tainelor, conform învățăturii celor 9 Sinoade Ecumenice, să ascult înregistrarea video în care protopresbiterul Matei Vulcănescu, din cadrul Mitropoliei de Pireu (Grecia), vine cu o analiză proprie la situația din prezent.

Pentru ca răspunsul meu să fie cât mai obiectiv, am extras din materialul filmat ideile principale și le-am numerotat (voi încerca la fiecare să ofer și răspunsul imediat, urmând în final concluziile):

Plan de idei și răspunsuri

1. Părintele Matei începe cu o bâlbâială.

Răspuns: nădăjduim ca să nu fie o amestecare de idei toată înregistrarea.

2. Diferența între părinții opritori de pomenire și gruparea părintelui Sava constă într-un amănunt, care schimbă toată… totul (așa s-a exprimat pr. Matei).

Răspuns: părintele Matei nu face parte nici dintr-o categorie, nici din alta, ci stă … la căldurică; nu are parte de prigoană. Măcar pr. Teodor Zisis a trimis scrisori către mitropolitul lui, dar părintele Matei a trimis vreo scrisoare arhiepiscopului Ieronim, să îl mustre pentru semnarea documentelor eretice din Creta? (nu mai spun de mitropolitul Serafim, că el îl consideră ortodox, mărturisitor etc) Ce a suferit părintele Matei din partea ecumeniștilor, după iunie 2016?

3. Este vorba despre diferența de a fi în schismă și a fi în Biserică.

Răspuns: s-ar fi cuvenit, ca om al Bisericii, de la început să spună pr. Matei ce înseamnă „schismă” și ce este „Biserica.” Folosirea clară și asumată a unor termeni arată existența unei gândiri teologice stabile. Lipsa clarității în expunerea teologică arată o necunoaștere, cel puțin, sau o manipulare, cel mult.

4. Nu putem fi de acord, nici în comuniune cu ei (cei care acceptă ecumenismul), dar nici nu putem sa îi condamnăm și să îi presăm, înaintea convocării unui sinod.

Răspuns: toate sinoadele din istoria Bisericii s-au convocat după următoarele etape de pregătire: conștientizarea poporului, întreruperea comuniunii cu ereziarhii, prigoana din partea ereticilor, presiunea exercitată de ortodocși – prin atitudinea lor fermă împotriva ereziei (nu a vreunei persoane), pecetluirea prin mucenicie a mărturiei ortodoxe pentru mulți mărturisitori.

5. Pr. Sava spune: toți sunt eretici, pentru că toți sunt în comuniune unii cu ceilalți.

Răspuns: părintele Sava și toți părinții ortodocși, alături de mirenii doritori de mântuire, cu timp și fără timp conștientizează poporul, spunând răspicat că mai-marii lor i-au băgat în erezie. Omul nu știe, va afla. Omului nu îi pasă, va fi responsabilizat. Desigur, decizia îi aparține. Dar trebuie să știe clar care sunt consecințele alegerii lui. În Vechiul Testament, în cartea Deuteronom, Dumnezeu spune: Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul; alege viața și vei fi viu. Așadar, faptul că un om este în erezie este posibil să nu fie vina lui. Însă dacă va rămâne în erezie, în cunoștință de cauză, atunci va fi și vina lui. Oare cel care știe că cineva a făcut o crimă este vinovat de crima însăși? Nu. Dar dacă i se cere să spună dacă știe cine este vinovatul și nu spune, el cum este? Dacă nu spune, va fi complice la crimă, tăinuitor al acesteia și nu va scăpa de OSÂNDĂ.

6. Exemplul Bisericii bulgare, care nu este în CMB, nu a acceptat hotărârile din Creta, dar este în comuniune cu celelalte Biserici.

Răspuns: citiți viața Sfântului Maxim Mărturisitorul, când i-a răspuns episcopului Teodosie, care îl anunța că trimișii Romei au slujit cu monoteliții din Răsărit, cu toate că papa Martin I convocase înainte un sinod la Roma și anatematizase monotelismul. Ce răspuns a dat Sfântul: cei care au slujit cu ereticii nu obligă întreaga Biserică a Romei să cadă odată cu ei. Adică, de căzut în erezie cad cei care știu despre ea și totuși se fac că nu știu. Din această postură vorbește pr. Matei Vulcănescu, într-un mod viclean.

7. Doar dupa anathema unui sinod ecumenic asupra ecumeniștilor, pr. Sava va avea dreptate.

Răspuns: parcă părintele Sava asta caută: să aibă dreptate?! Sfinția sa face de ani de zile munca de apostolat și de conștientizare a poporului. Nu l-am văzut să nu îi spună vreunui om adevărul, dar nici pe unul venit de la erezie la adevăr să îl respingă.

8. Poporul nu este eretic, ci eretic este doar cel ce propovăduiește o învățătură eretică.

Răspuns: Fals. Poporul participă la slujbe, unde sunt pomeniți ereticii, ca unii care chipurile „drept învață cuvântul adevărului” și poporul spune Amin, Doamne miluiește, pe toți și pe toate, deci poporul ESTE DE ACORD cu preotul care minte pe Hristos în față. Dacă poporul ar știi minciuna preotului, nu ar mai răspunde „așa să fie”, adică amin. Asta facem noi, cei care nu suntem grupare, ci suntem preoți ortodocși, simplu. Spunem poporului că este mințit, iar mincinoșii, părinte Matei, nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, conform Apocalipsei.

9. A fi în comuniune cu un eretic nu este bine, trebuie să protestezi, însă tu nu ești eretic dacă ești în comuniune cu el.

Răspuns: cineva a pus otravă în ciorbă și îți dă să mănânci și tu știi că e otrăvită. Cât mănânci din ea? Toată farfuria? Sau refuzi-protestezi? Cum? Să vedem mai jos.

10. Pr. Sava vrea să îi sperie pe români.

Răspuns: dragii români, cel care v-a speriat cel mai tare în ultimii ani a fost acest monah plin de bun simț, jertfelnicie și adevăr? Ați ascultat conferințele lui? L-ați cunoscut față către față? Îl știu deja mii de oameni. Poate fi vreo comparație între verticalitatea lui teologică și prestația părintelui Matei? Însă părintele Sava ne-a trezit din somnul mai greu ca moartea al nepăsării și al necunoașterii. Și a făcut-o frumos, delicat, sincer. Dar unora le place somnul și s-au trezit morocănoși. Tot vina lui este?

11. Niciodată cu frica nu poți să faci pe cineva să te urmeze, cu biciul.

Răspuns: „Biciul” cuvântului părintelui Sava arde doar pe demoni. Pe nimeni altcineva.

12. Lumea va zice: pleacă, mă, de aici, ești un exagerat.

Răspuns: asta nu zice lumea, ci o spun morocănoșii… de mai sus sau cei cărora le place la… căldurică. Dar știm ce zice Hristos despre căldicei

13. Omul trebuie conștientizat, dar să hotărască singur ce drum va lua.

Răspuns: de acord întru totul. Dar să nu guste din … ciorba otrăvită, adică să nu mintă pe Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, spunând despre ierarhul eretic că este ortodox. Cine face aceasta, o face pe propria răspundere.

14. Preotul care spune în fața credincioșilor că nu este de acord cu sinodul din Creta, dar îi e frică să întrerupă comuniunea, pr. Sava zice despre acesta că este eretic.

Răspuns: Preotul-preoții respectivi nu sunt eretici pentru că le este frică, ci pentru că mint în fața Sfântului Altar, pe Hristos Însuși. Ei sunt lași, iar lașitatea îi duce la acceptarea ereziei, iar erezia crește nivelul de lașitate și tot așa… Bănuiți care va fi finalul? Oare mântuirea preotului și a turmei? Oare care dintre noi și-ar încredința mântuirea, repet MÂNTUIREA, unui preot laș?

15. Nu le poți cere tuturor să facă mărturisire.

Răspuns: când am fost botezați, ne-am asumat – prin naș – sau noi înșine, dacă am devenit ortodocși la maturitate, că viața noastră va fi o VIE mărturisire de credință. Și că vom zice mereu: „mărturisesc un botez…”, adică un singur Botez, cel ortodox. În Creta s-a recunoscut că „toți suntem una”, ortodocși și eterodocși. Concluzia: cine nu mărturisește, nu este ortodox, oricâte diplome de ortodox și cruci de aur pe piept ar avea. Ne aducem aminte ce ne-a spus Hristos despre cel care Îl va mărturisi sau nu în fața oamenilor?

16. Trebuie să alegem calea de mijloc.

Răspuns: AICI ESTE ESENȚA. Calea de mijloc!!!!!! Care este aceea, părinte Matei? Cum, nu ne spuneți ABSOLUT NICI UN CUVÂNT??? De ce oare? Pentru că, dragi români, este un om stăpânit de frică și habar nu are care este calea de mijloc.

17. Pr. Sava a împărțit lumea în două: eretici și ortodocși.

Răspuns: părintele Sava nu împarte nimic, ci fiecare dintre noi ALEGEM cu cine suntem: cu Dumnezeu sau cu mamona. În fiecare clipă a vieții noastre facem asta!

18. Teoria vaselor comunicante a fost aplicată de stiliști, la 1924.

Răspuns: așa este, însă noi nu ne-am lepădat de ierarhie, așteptăm întoarcerea lor DIN EREZIE, nu suntem schismatici, nici stiliști.

19. Zice: azi sărbătorim sinodul VIII ecumenic…, apoi vorbește de schisma de la 1054.

Răspuns: părintele Matei habar nu are când a fost Sinodul VIII Ecumenic. Acesta a avut loc între anii 879-880 d.Hr., la Constantinopol, pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Fotie cel Mare. Care este legătura lui cu anul 1054? Pune mâna, te rugăm frumos, părinte Matei, pe cartea de Istorie a Bisericii!

20. 1054 – au fost date anathemele.

Răspuns: așa este, dar nu au fost date printr-un sinod ecumenic, așa cum afirma părintele Matei că e necesar, la începutul interviului.

21. Părintele Matei o întoarce și spune că apoi prin consens panortodox toți au recunoscut anathema.

Răspuns: părintele Matei și-a dat seama că a încurcat borcanele și că una e Sinodul VIII Ecumenic, alta 1054, alta subiectul Sinoade Ecumenice și, pentru că era filmat, trebuie să găsească o soluție și o ia pe aceasta cu consensul ortodox.

22. Criteriul nostru este sinodul sau dacă nu măcar consensul panortodox.

Răspuns: criteriile părintelui Matei s-au schimbat de la începutul interviului până la finalul lui. Așa că să pună mâna și pe cartea de Dogmatică, ar prinde bine!

23. Lipsa de cunoștințe teologice îi face pe unii să cadă în extreme.

Răspuns: așa este; victima de azi: părintele Matei Vulcănescu. Vrednic este(?)!

(Stau și mă întreb, de ce îmi pierd eu vremea cu VIP-uri din acestea, dacă am ales Golgotha? Doamne, miluiește!)

Concluzia: pentru că mulți oameni au fost tulburați de acest personaj necunoscător de teologie istorică, dogmatică etc, îmi revine datoria să expun care este calea de mijloc, cea despre care a amintit cel intervievat, dar despre care NU A SPUS NIMIC:

1) ecumenismul este panerezie;

2) Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „cel care este în comuniune cu vrăjmașii lui Dumnezeu (adică cu ereticii – n.n.), este și el vrăjmaș al lui Dumnezeu.” E clar, nu?

3) Nu ne-am născut eretici, nu am crescut eretici, dar „momentul Creta” ne-a împins ca un buldozer spre erezie. Ne vom opune, ne vom da la o parte din calea tăvălugului, rămânem ortodocși. Nu facem aceasta, ne vom afunda în erezie.

4) A pomeni ca ierarh ortodox un eretic este o hulă la adresa lui Hristos. Cine vrea să se știe vinovat de acest lucru, când va veni ceasul Judecății?

5) Nu vrea nimeni să îi sperie pe credincioși, dar vremurile pe care le trăim sunt cea mai mare șansă: spre mântuire sau spre osândă. De noi depinde, cu cine ne aliem, cu Dumnezeu sau cu satana. Nu există vreun aspect al panereziei ecumeniste care să fie altfel decât satanic. Orice compromis cu această panerezie ne va duce la pierzare.

6) Preotul a jurat la hirotonie că va asculta de: Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de episcop. ÎN ORDINEA ACEASTA. Realitatea ACUM este aceasta: Dumnezeu este împotriva ecumenismului, Biserica la fel, Sfinții Părinți, la fel; numai episcopii au ales calea îmbrățișării ecumenismului. Noi de cine vom asculta? De Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de EPISCOPII ORTODOCȘI, CARE DREPT ÎNVAȚĂ CUVÂNTUL ADEVĂRULUI.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

În timp ce noi studiem cu atenție scrierile Sfinților Părinți, spre a fi călăuziți întru Adevăr și mărturisire ortodoxă de către aceștia…

Deși au trecut aproape trei săptămâni, Mihai Chirilă nu a oferit nicio explicație referitoare la ereziile pe care le-a exprimat public

Nu-i bai, până la Parusie mai este nițel, deci avem încă vreme de pocăință sinceră și îndreptare! Și suntem în perioada Triodului, când cântăm cu umilință: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață…”

Respectiva persoană, menționată mai sus, încă se plânge public de existența unei „isterii a părtășiei la erezie.” Ne bucurăm că și-a dat seama de starea însăși în care se află domnia sa – amplificată și datorită pierderii celor care s-au trezit din somnul manipulării – și spre care îi călăuzește, din păcate, sau mai bine zis îi rătăcește pe cei care încă nu sunt statornici în mărturisirea ortodoxă sau pe părinții care au intrat în această luptă fără să cunoască calea bătătorită a mărturisirii patristice.

Se pare că orice dovezi s-ar aduce pentru combaterea erorilor doctrinare promovate insistent de către domnia sa nu îi vor fi suficiente, este posibil ca neputința aceasta să rămână… istoric de isterică. Să nu fie!

Doamne, luminează-i și miluiește-i!

Redacția

Carte document patristic – arma cea mai bună în lupta cu panerezia ecumenistă

Notă: această carte, în două volume, este rodul rugăciunii și al studiului părinților aghioriți din ultimii doi ani, care răspunde la toate nelămuririle teologice și combate ideile pripite greșite apărute în lupta cu panerezia ecumenistă.

Ea va fi tradusă în limba română, cu rugăciunile sfințiilor și frățiilor voastre, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Deocamdată ea se află și în original în stadiul de manuscris, după ce a fost corectată și îmbogățită teologic de sinaxa părinților aghioriți ortodocși.

Lucrarea aceasta a fost prezentată părinților ortodocși la sinaxa de la Roman, primindu-se binecuvântarea lor pentru traducerea în limba română.

Cu toții: autor, corectori, traducător, cititori vom avea imens de învățat din ea, de aceea să nu ne pripim în necunoștință de cauză teologică patristică, ci să ne ducem lupta sub stindardul Sfinților Părinți, nu altul.

 

Întinarea prin erezie și Taine invalide sau validitatea-existența Preoției, conform Sinoadelor Ecumenice

de ieromonah Evghenie Aghioritul

traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sf. Gheorghe, 2018

 

Capitole și idei principale

 

Volumul I

(are 182 de pagini, manuscris, format A4)

 

– în loc de prolog: citat din opera lui Vicențiu de Lerini (nu va scrie multe, ci se va mărgini la ce spun izvoarele patristice) și promisiune a autorului de a corecta eventualele greșeli cuprinse în acest studiu; modul abordării: Tradiția patristică este prezentată concis și clar.

– când spunem „note”, ne referim la citate patristice, texte originale ortodoxe.

– p. 1-16: introducere; cuprinde 44 note bibliografice.

– p. 17-25: câteva din notele de mai sus, expuse pe larg.

– La pagina 26 începe Partea I: Întinarea prin erezie…

– p. 27-31: elemente introductive despre Sinodul V Ecumenic; sunt 20 de note bibliografice.

– p. 31 mijloc: analiză a actelor complete ale Sinodului V Ecumenic; începe cu nota 21 și se încheie la p. 36, cu nota bibliografică nr. 30.

– p. 37: Mărturii patristice despre existența întinării prin erezie. Începe cu nota 31 și se termină la p. 51, cu notele 74 și 70A (interpusă).

– p. 52 sus – p. 60: Subiectul comuniunii cu ereticii, conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 75-89. Apoi urmează și concluzii referitoare la subiectul tratat.

– p. 61 sus – p. 71 jos: Tema: Cel care se împărtășește cu cel de neîmpărtășit (eretic) este și el neîmpărtășit (eretic), conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 90-115.

– de la p. 72 la p. 75 sus urmează CONCLUZIA, cu note bibliografice între 116-120, care se încheie cu cuvintele: „acestea le afirmă textele (patristice).”

– autorul adaugă și Concluzii proprii (p. 75-76); la final el spune: „Toți preoții trebuie să aibă o singură credință, cea ortodoxă. Amin. Așa să fie.

– p. 77: titlu – Partea a doua: Validitatea și existența preoției în raport cu erezia. Apoi pagina 78, care este lăsată liberă.

Capitolul I (p. 79): Sinodul III Ecumenic. Începe cu elemente introductive despre acest Sinod, până la p. 81 jos, cu note bibliografice între 1-11.

– pp. 82-91 jos: analiza Actelor Sinodului III Ecumenic; note bibliografice între 12-45. Urmează concluzii, de la p. 91 jos la p. 93 mijloc.

Capitolul 2 (p. 94): Sinodul IV Ecumenic: date introductive despre acest Sinod (pp. 94-97 sus, note bibliografice între 46-55) și analiza Actelor Sinodului IV Ecumenic (pp. 97–106, note bibliografice între 56-76).

Capitolul 3 (p. 107): Sinodul VI Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 107-111, note bibliografice între 77-91) și analiza Actelor Sinodului VI Ecumenic (pp. 112-119, note bibliografice între 92-113).

Capitolul 4 (p. 120): Sinodul IX Ecumenic (din vremea arhipăstoririi Sfântului Grigorie Palama): introducere despre acest Sinod (pp. 120-126 jos, cu note bibliografice între 114-142) și analiza Actelor sau Tomos-urilor Sinodului IX Ecumenic (pp. 127-135, cu note bibliografice între 143-164).

– p. 136 – Concluzie generală.

– p. 137: Partea a treia: Păreri greșite (Paralipomena sau deutero-canonice, de calitate inferioară; se face punct cu punct analizarea lor); p. 138 – pagină lăsată liberă.

Capitolul 1 (Cugetul ortodox adevărat și nu recunoașterea sinodală, nici unirea sau intercommunio cu ereticii și comuniunea cu erezia, ca premisă a întreruperii comuniunii bisericești) – pp. 139-163; note între 1-51.

Capitolul 2 (Cele două extreme și Tainele invalide) – pp. 164-166; note între 52-55.

Ce vrea să spună Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol prin întreruperea pomenirii – p. 166 jos, nota 56.

Cum este înțeleasă întinarea prin erezie și dacă ea există sau nu – pp. 167-172; note între 57-68.

Comentariu al cărții „Cele două extreme” a părintelui Epifanie T. (pp. 173-182; note între 69-77).

 

Sfârșitul volumului I

 

Volumul al II-lea

(de la p. 183 la p. 322, apoi 9 pagini de bibliografie generală)

 

– se continuă seria de idei greșite, care au apărut de curând, făcându-se combaterea lor patristică.

Capitolul 3 (Mergeți și vă împărtășiți de la cei aflați în comuniune cu ereticii, dar în rest sunt ortodocși, noi nu vorbim despre Taine invalide) – combaterea are două pagini: pp. 183-184; notele 78 și 79.

Capitolul 4 (ereticii necondamnați au preoție, pe de o parte, dar Taine invalide, pe de alta) – pp. 185-186; note între 80-87.

Capitolul 5 (Domnul va păzi Biserica Lui; prin urmare noi nu trebuie să facem nimic) – pp. 187-191; note foarte lungi, între 88-92.

Capitolul 6 (După întreruperea pomenirii noi nu mai slujim, spre a nu ne face un altar străin de Ortodoxie și grupare schismatică) – pp. 192-198; note între 93-99.

Capitolul 7 (Distincția dintre dinami și energhia – real și în potență – este valabilă numai pentru probleme canonice, nu și pentru cele dogmatice; ereticul este caterisit în mod automat; Dumnezeu nu așteaptă un sinod care doar face cunoscută caterisirea ereticului…) – pp. 199-201; notele 100 și 101.

Capitolul 8 (Înaintea unui Sinod Ecumenic nu vorbim  nici despre Taine valide, nici invalide și alte două idei trăznite: despre „supra-sinod” și că suntem sub anathema Sinodului II Ecumenic dacă recunoaștem Tainele ereticilor) – pp. 202-206; note între 102-112.

Capitolul 9 (Tainele ereticilor sunt invalide, potrivit acriviei, și valide, potrivit iconomiei, înaintea caterisirii lor; noi acordăm sau nu validitatea lor) – pp. 207-229, este un capitol mare; note între 113-173. La pagina 230 urmează câteva concluzii (3).

Capitolul 10 (Cuvintele pline de respect ale Sfântului Marcu Eugenicul la adresa papei – spuse la începutul Sinodului de la Ferrara, când Sfântul credea că papistașii vor să se pocăiască de ereziile lor, de aceea li s-a adresat frumos, cu respect – n.trad – au fost formale, diplomatice, nu trebuie înțelese ad-literam) – pp. 231-233; note între 174-177.

Capitolul 11 (Stiliștii și Tainele invalide) – pp. 234-250, capitol mare; note între 178-187.

Capitolul 12 (Citate luate de la Sfinții Părinți, care sunt înțelese eronat) – pp. 251-254; note între 188-192.

urmează o intercalare între aceste capitole, dedicată Sinodului VIII Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 255-257, note bibliografice între 193-204) și analiza Proceselor verbale ale Sinodului VIII Ecumenic (pp. 257-262, note bibliografice între 205-220).

– p. 263: Mărturii de la Sfinții Părinți și de la Sinoade ale împărțirii Bisericii celei Una în două turme (adică cea credincioasă, mică, ce rămâne în adevăr și cea mare, bolnavă, căzută în erezie, pe care Biserica încearcă să o recupereze, ca pe oaia cea pierdută – n.trad.) – pp. 263-275; note între 221-240.

Capitolul 13 (Anathema) – pp. 276-286; note între 241-259 plus două pagini de concluzii.

Capitolul 14 (După Sinodul de la Kolimbari – Creta nu mai există Taine valide) – pp. 287-290; note între 260-271, iar nota 268 este la final.

Capitolul 15 (Cuviosul Teodor Studitul și Tainele invalide) – pp. 291-322; note între 272-320, este o parte foarte mare, împărțite pe multe subcapitole.

 

– urmează Bibliografia, care are 9 pagini, adică 135 de cărți sau titluri.

– bibliografia cuprinde izvoare și cărți despre operele Sfinților Părinți, despre Sinoade și sintetizează învățătura Bisericii lui Hristos.

– unele titluri, precum P.G. – Patrologia Graeca, BEPES – Biblioteca operelor Sfinților Părinți greci și ACO – Actele Sinoadelor Ecumenice, deci sunt colecții întregi de texte patristice, sute de volume; sunt folosite și actele complete ale Sinoadelor, editate în trei volume în Athos, în 2008, colecția imensă Rallis-Potlis în 6 volume, a câte 500 de pagini fiecare, cu toate Sfintele Canoane și interpretările tuturor marilor canoniști ai Bisericii etc).

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Actori în drama „Ortodoxia trădată de fiii ei”

Ieromonahul Tihon Bivoleanu, fratele nostru în lupta cu panerezia ecumenistă, ne-a trimis azi două link-uri (la comentarii, pe site):

  1. http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-neou-mitropoliti-manis-xrysostomou-g
  2. http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-episkopou-thespion-symeon

Sunt preluate de pe site-ul amen.gr, un site grecesc de știri, supus întru totul Patriarhiei Ecumenice.

În primul articol este vorba de un eveniment care a avut loc sâmbătă, 10 februarie 2018, la catedrala Buneivestiri din Atena, unde un sobor arhieresc, condus de arhiepiscopul Ieronim al Atenei, a hirotonit pe arhimandritul Hrisostom întru episcop al Mitropoliei de Manis.

În al doilea articol este vorba de același timp de eveniment, care a avut loc astăzi, 11 februarie 2018, la catedrala mitropolitană din Atena, unde un sobor arhieresc, condus de arhiepiscopul Ieronim al Atenei, a hirotonit pe arhimandritul Simeon întru episcop al Mitropoliei de Thespion.

Ceea ce este de remarcat este prezența la ambele evenimente a mitropolitului Serafim de Pireu:

Aici la începutul Liturghiei de sâmbătă, când arhiereii sunt în centrul bisericii, de o parte și de alta a protosului, care a fost Ieronim al Atenei

Aici în stânga candidatului, azi, duminică, chiar înainte de momentul hirotoniei acestuia

Cel care l-a hirotonit pe părintele Hrisostom a fost arhiepiscopul Ieronim (mai jos este chiar momentul înfățișării candidatului înaintea hirotoniei și al depunerii jurămintelor arhierești, în care se vorbește clar despre apărarea și mărturisirea dreptei credințe…)

Același lucru s-a petrecut și azi, duminică, la al doilea eveniment, protos a fost tot arhiepiscopul Ieronim.

Toate acestea vi le-am făcut cunoscute din motivele de mai jos:

A fost prezent, slujind cu ambele ocazii – se vede clar în poze – mitropolitul Serafim de Pireu. A condus slujba ca protos Arhiepiscopul eretic ecumenist al Atenei, Ieronim, semnatar în Creta. Iar fiind protosul, la „Întâi pomenește Doamne…”, arhiepiscopul Ieronim a fost pomenit în cor, cu voce tare, de TOȚI IERARHII PREZENȚI.

Așadar, dacă poate unii mai aveau vreo îndoială până ieri, iată că acum este clar pentru oricine: MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ESTE ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ CU EREZIARHUL ECUMENIST IERONIM. Și îl pomenește oficial, fără vreo reținere, în mod repetat, obișnuit, firesc, ca și cum totul este în regulă.

Ceea ce înseamnă că „cugetul lui ortodox” (atât de trâmbițat de unii preoți ai Mitropoliei de Pireu) a fost întinat de EREZIA ECUMENISTĂ ÎN MOD CLAR ȘI FĂRĂ ECHIVOC !

Cu părere de rău pentru situație, dar cu recunoștință față de Dumnezeu, Care pe toate le vădește la momentul potrivit,

pr. Ciprian Staicu

 

Update:

Acestea sunt titlurile propuse, prezentate în ordinea… sosirii (mulțumim frumos):

1. Cine se joacă cu focul…

2. Crunta realitate

3. Ecumenism… la nivel „înalt”

4. O altă față a ecumenismului

5. Ortodoxie și trădare la nivel înalt

6. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac

7. Cu durere și cu dragoste pentru… ierarhul contemporan (propus de pr. Ciprian)

8. Minciuna are picioare scurte. A plecat din Pireu și s-a oprit la Atena

9. Ecumenism cu cuget…ortodox?!

10. Ajută-i, Doamne, să-și revină

11. Aceeași Mărie, cu alta pălărie

12. Păcat că nu au învățat nimic din greșeala românilor

13. „Iată Eu trimit o încercare căreia nu-i vor putea face față toți cei care n-au iubit adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”

14. Cine se (mai) încadrează azi în formula dumnezeiască, acesta este preot cu adevărat și doar pe acesta îl urmăm.

15. Cum se va pocăi mitropolitul Serafim de Pireu de păcatul pomenirii pseudo-ierarhului Ieronim?

16. Ortodocșii nu pomenesc pseudo-ierarhi

17. Licuricii ecumenismului

18. Actori în drama „Ortodoxia trădată de fiii ei.”