Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Preoție, nu minciună

Dovada că ne pregătim pentru ceva important pentru Biserica lui Hristos sunt ispitele care vin. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Și să fie anathematizat cu toată puterea Duhului Sfânt ecumenismul și sinodul tâlhăresc din Creta la Sinaxa de la Thesalonic !

Cât despre cei care comentează fără să își dea numele, ce să le spui? Doamne, ajută-i să afle cum îi cheamă!

Voi răspunde succint la câteva acuzații recente, știind că vor urma probabil și altele. Dar fiecare va răspunde pentru faptele sale. Așadar:

1. Nu consider că nu ar mai fi har în BOR, eu sunt preot al BOR, iar caterisirea mea este nulă. Vom fi siguri de aceasta cu toții la Judecată.

2. Câtă vreme am fost consilier cultural mi-am făcut misiunea ca și acum, mărturisind adevărul și răbdând prigoana directă din partea ÎPS Ioan Selejan. Mi s-a propus chiar postul de director al Editurii Institutului Biblic al BOR, să fiu în preajma patriarhului, să fiu preot în București, dar am refuzat, cu binecuvântarea Pr. Justin Pârvu (dacă aș fi acceptat, arhiepiscopul Ioan ar fi fost ”ajutat” să ajungă mitropolit al Clujului – acestea se întâmplau imediat după moartea mitrop. Bartolomeu Anania).

3. Nu am rebotezat pe nimeni, pentru că nu există rebotezare, ci doar Botez adevărat sau fals. Fiica mea și a soției mele s-a născut în Grecia, în 2007 și a fost ”botezată” până la gât prin afundare, iar de la gât în sus prin stropire. Pe vremea aceea nu știam așa de multe despre acrivia botezului ortodox, dar în ultimii ani, văzând suferințele duhovnicești ale copilului, după consultări îndelungi cu părinți din Sf. Munte și din România, am săvârșit botezul Mariei după toată rânduiala Sfinților Părinți. Botezul ei era datoria preotului grec care a fost chemat să îl săvârșească. Nu are nici o legătură cu Creta, întreruperea pomenirii etc. Ca tată vreau ca să se mântuie copilul meu.

4. Am săvârșit în ultimii ani Taina Mirungerii doar pentru persoane ortodoxe care au avut anumite căderi – protestantism, yoga, masonerie etc – și am săvârșit rânduiala reprimirii la Ortodoxie a celor căzuți în erezie. Nimic deosebit, doar ce ne învață Sfinții Părinți.

5. De curând am cunoscut o persoană din București care mi-a spus că nu crede că a fost botezată prin întreită afundare și că ar vrea să o botez eu. Am sfătuit-o să cerceteze cu atenție problema, să fie sigură, căci nu vreau să îmi fac vreun păcat care să îmi atragă caterisirea pe drept. Ea s-a interesat și a aflat că a fost botezată așa cum se cuvine, deci toată discuția despre botez s-a încheiat.

6. Nu sunt schismatic, nu sunt eretic, nu sunt batjocoritor al celor sfinte.

7. Sunt preot ortodox, fiu duhovnicesc al Episcopiei Covasnei și Harghitei și nădăjduiesc să îmi duc crucea până la sfârșitul vieții, murind în credința străbunilor mei ortodocși și, cu rugăciunile dvs, să mă mântuiesc.

Blagosloviți și iertați !

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

PS – dacă vreți să știți care au fost ”acuzațiile” la adresa mea, citiți pe site-ul Astradrom. Că tot veni vorba, prof. Cristian Marc este din câte știu eu – de fapt o femeie – care se ascunde în spatele acestui pseudonim, așa cum părintele Eftimie Mitra se ascunde și trage sforile din umbră în tot ce face Astradrom-ul, cu toate că episcopul lui i-a interzis clar acest lucru. Dacă eu greșesc și prof. Marc există și este purtător de cuvânt al Astradrom, îi rog frumos pe administratorii site-ului Astradrom să pună spre edificare, cu acordul lui, desigur, pe site-ul lor poza și CV-ul lui, precum și copia (datată înainte de prima oară când a semnat un comunicat Astradrom) după împuternicirea ca membru să fie purtătorul lor de cuvânt. Din câte știu președinta Asociației Astradrom – adică femeia menționată mai sus – este plecată la muncă din țară. Ea mi-a spus personal acest lucru, telefonic. Atunci am aflat de la ea și despre obiceiul folosirii de pseudonime. Dacă eu am înțeles greșit, atunci îmi cer scuze, nu am vrut să jignesc pe cineva, ci doar să mă feresc de minciuni. Copiile după documente pot clarifica situația. Faptul că pe acest site este trecut la legături linkul spre site-ul Astradrom spune multe despre disponibilitatea și sinceritatea noastră. Nădăjduim să ducem împreună, curat și sincer, aceeași luptă, că este destul de lucru în via Domnului.

Programul tipărit al Sinaxei din 4 aprilie 2017

Program invitatie la Sinaxa din 4 aprilie 2017

Am scos și câteva date despre locul desfășurării ei, adică sala de conferințe a hotelului Nouvelle din Thesalonic. Este dincolo de șoseaua de centură Egnatia Odos, cam la 20 de minute de mers pe jos de la biserica Sf. Dimitrie din Thesalonic, în direcția opusă malului mării, adică pe unul dintre dealurile din jurul orașului. Se poate ajunge și cu autobuzul nr. 56.

Cei care doresc, ne putem întâlni la biserica Sf. Dimitrie, izvorâtorul de mir.

Voi aduce și Broșura anti-Creta pe care am editat-o de curând, pentru a o împărți gratuit cunoscuților dvs din țară și din străinătate.

Eu voi fi acolo, în fața bisericii, după ora 15.30, iar la 16.30 vom pleca spre sala de conferințe a Hotelului Nouvelle.

Am atașat și câteva poze și pdf-uri care sper să fie de folos.

nouvelle vedere de la drum

nouvelle 2

nouvelle

Doamne ajută !!!

pr. Ciprian Staicu

Atitudine ortodoxă mărturisitoare


M-a impresionat poza aceasta și o pun aici, chiar dacă nu are legătură directă cu cele de mai jos. Dar are LEGĂTURĂ cu cerul!

Unii au doar pe Hristos. Însă este de ajuns! Alții au totul (lumește vorbind), însă de fapt nu au nimic.

Pentru că deja a fost publicată pe site-ul părintelui Claudiu Buză (eu am fost plecat din țară și nu am mai avut vreme de internet), eu voi pune aici doar linkul scrisorii plină de duh ortodox a familiei formată dintr-o mamă și două fiice. Domnul să le binecuvânteze!

Scrisoare către Patriarhul BOR la ,,pomenirea de 9 luni” de la dezastrul din Creta

Aș adăuga doar două lucruri:

1. După expresiile din scrisoare ”Eu nu pot să vă cer…” ar merge adăugat: ”însă Hristos, Dumnezeul nostru, vă poruncește…”
2. Anathema panereziei ecumenismului și promotorilor lui !

 

Cu respect pentru marea familie ortodoxă,

pr. Ciprian

Părinte, ce-i cu osul acesta? Ia-l de aici și du-te acasă!

Preoteasa avea cancer la sân și a fost operată. De îndată ce a fost extirpată tumoarea, i s-a încredințat părintelui Evanghelos o mostră din aceasta pentru a o duce la examenul de biopsie și să aducă cât mai repede rezultatele. După primirea rezultatului, doctorii i-au spus că bolnava nu mai are nici șase luni de trăit. De îndată ce a auzit această veste, fiica părintelui Evanghelos a leșinat, iar el însuși s-a pierdut cu firea. Auzi, a spus el, să spună așa deodată vestea aceasta unui copil, să îl șocheze!

În brațe el ține însă o bucățică din sfintele moaște ale Sfântului Pantelimon (o părticică din mâna lui), pe care a adus-o cu el și se roagă.

Au scos-o pe preoteasă din sala de operație. Cu multă emoție, părintele Evanghelos pune pe bandajele care acoperă pieptul operat al soției lui, bucățica din mâna Sfântului Pantelimon și se roagă în genunchi lângă ea. La un moment dat intră chirurgul, purtând încă masca pe față. Vede toată această scenă și începe să strige:
– Părinte, ce-i cu osul acesta? Ia-l de aici și du-te acasă!

Amețit, bietul părinte ia repede sfintele moaște și încearcă să găsească ușa, să iasă repede. Însă, cu toată amețeala lui, o aude pe asistentă cum îl cheamă pe doctor la telefon, pentru că îl căuta urgent soția lui.

După-masă se oprește o mașină în fața casei preotului și cu uimire părintele Evanghelos îl vede pe doctor cum coboară din mașină. Măi, ce să fie asta?! se gândește preotul, doctorul acesta mă urmărește și acasă! Cu groază, însă, vede cum coboară din mașină și un tânăr deformat la față. Gura i s-a strâmbat într-o parte spre ureche. Preotul a rămas mut de uimire.
– Părinte, i-a spus doctorul, mai ai osul acela? Te rog să mă ierți, m-am înfuriat, însă în clipa în care eu te alungam din salon, m-a sunat soția mea și mi-a spus că fiul nostru, care în acel moment dădea examene, a pățit dintr-o dată această pareză pe care o vezi. Am înțeles că eu eram de vină și de aceea te rog foarte mult să ne citești o rugăciune. Adresa dumitale de aici din sat am luat-o de la preoteasa ta.
– Fiilor, cu bucurie vă voi citi. Haideți în micuțul paraclis. Fiule, te rog, ține în mână sfintele moaște ale Sfântului Pantelimon și îngenunchează.
”Pun epitrahilul peste capul tânărului și încep să citesc o rugăciune. În timp ce citesc, aud: crac, crac. Mă gândesc: oare ce se întâmplă? Am terminat apoi rugăciunea și, când copilul s-a ridicat, ce să vezi? Gura copilului se întorsese la locul ei! Tatăl și fiul se aruncă asupra mea, îmbrățișându-mă.
– Părinte, cum să îți mulțumim?
– Nu îmi mulțumiți mie, fiilor, ci lui Dumnezeu și Sfântului Pantelimon.”
De atunci mult timp au tot venit cei doi – tată și fiu – să se închine în acel paraclis și să aducă ulei pentru candela Sfântului Pantelimon. În ceea ce o privește pe preoteasă, deja au trecut mai mult de 20 de ani de când este cu desăvârșire sănătoasă, fără să facă absolut nici un tratament. Și-a crescut copiii și trăiește în satul acela, având grijă de paraclisul în care sunt foarte multe sfinte moaște. cu toate că părintele Evanghelos nu mai este acolo, a trecut la Domnul. De multe ori îi spunea doctorul părintelui Evanghelos: Părinte, ceea ce ar trebui noi să facem noi medicii în asemenea situații ar fi să ne ardem cărțile, căci puterea lui Dumnezeu este mai mare decât tot ceea ce învățăm noi din ele.

Sursă: cartea Culegere de întâmplări din viața minunată a părintelui Evanghelos Halkidis, paroh al bisericii Sfântul Vasile cel Mare din Langada, Editura Stupul ortodox, Thesalonic.

traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Unde nu e minte, nici Dumnezeu nu cere… Dar măcar să luăm noi aminte!

Acum câteva luni era un articol despre ”înmormântarea” unui câine săvârșită într-o ”biserică” papistășească. Oamenii prezenți au venit și ei cu cățeii lor – vii, de altfel – să prezinte condoleanțe…

A luat-o lumea razna, nu?

Iată poze de la acea …”înmormântare”:

Ei, acum se pare că au făcut rost și de o … strană potrivită. Iată ce citim la articolul cu titlul:

Câinele care a părăsit cele lumești și a devenit… monah

(subiectul este numit de greci: batjocură la adresa monahismului)

Faceți cunoștință cu Friar Bigotón, un fost câine fără adăpost, care a fost adoptat de monahii ”bisericii” «St. Francis» din Bolivia.
Câinele pare că este foarte fericit alături de noua lui familie și de multe ori poartă… rasă și fuge fără griji prin grădinile… mănăstirii.

”Este și el o creatură a lui Dumnezeu. Aici toți îl iubim pe Friar foarte mult”, a spus în legătură cu acest câine unul dintre monahi.”

Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2017/03/blog-post_95.html

Știți cum se zicea într-o scenetă umoristică românească: ”Ce ne dă câinele? (că știm că vaca ne dă lapte și carne, găina ne dă ouă etc) Câinele ne dă.. din coadă!”

Iată dovada papistașă, din mai multe unghiuri, că doar e VIP:

Concluzia mea umilă: ecumenismul va reuși să îi îndobitocească pe oameni, căci singurul ”adevăr” pe care îl conține sunt trăznăi de acest gen sau altele și mai și.

Și mai e o știre… revelatoare despre fiara căreia vor ecumeniștii să închine Ortodoxia.

”Prin decembrie 2016 papa Francisc spunea că peste câteva luni va dezvălui informații ale Vaticanului despre extratereștrii. Desigur, că aceasta o va face în cadrul unei… conferințe.”

Sursa: http://www.pronews.gr/portal/20161212/genika/x-files/84863/tha-kanei-apokalypseis-vatikano-gia-toys-exogiinoys-vinteo

Iată… prietenii! Ptiu, necuraților!

Anathema ecumenismului și tuturor ereticilor!

Pentru cei care vor să doneze cei 2% din impozitul pe venit

Pentru că am fost întrebat în mod repetat, am făcut rost de varianta nouă a declarației 230, pentru anul fiscal 2016.
Mulțumim pentru ajutor.
Pentru a depune este de ajuns să listați primele două pagini ale documentului și să le semnați. Datele Asociației sunt completate deja. Celelalte două pagini cuprind doar instrucțiuni de folosire.

Anul acesta va fi foarte dificil, mult de construit, trebuie finalizată Comunitatea Terapeutică, iar noi suntem abia la fundație. Dar mila Domnului!

În curând va apare și o carte cu Metoda terapeutică românească pe care o vom folosi.

ASOC PRIETENII SF. EFREM formular 230 pe anul 2016

Pr. Ciprian Staicu

Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

DECLARAȚIA COMUNĂ a mai multor preoți din insula Creta de întrerupere a pomenirii episcopilor ecumeniști

”Să ne ferim de eretici ca de șerpii veninoși”

(spune Biserica, prin Sfântul Marcu Eugenicul)

Cu cuvintele: ”Cu respect față de Arhieria Voastră” își încheie patru părinți din Creta scrisoarea COMUNĂ de anunțare a întreruperii pomenirii episcopilor lor.

Numele părinților mărturisitori este:

Protopresbiter Gavriil Mazanakis (Πρωτοπρεσβύτερος Γαβριήλ Μαζανάκης)
Preot Emanuil Sarris (Πρεσβύτερος Ἐμμανουήλ Σαρρῆς)
Preot Spiridon Damanakis (Πρεσβύτερος Σπυρίδων Δαμανάκης)
Preot Pavel Mazanakis (Πρεσβύτερος Παῦλος Μαζανάκης)

Probabil că primul și ultimul sunt rude, căci au același nume de familie.

Episcopii a căror pomenire au întrerupt-o sunt cei de care aparțin canonic acești preoți, respectiv:

1. PS Damaschin de Kidonia și Apokoronos.
2. PS Evghenie de Rethimni și Avlopotamos.
3. PS Irineu de Lambis și Sfakion.

Având în vedere cele scrise în articolul

BOR își retrage ACUZA DE SCHISMĂ la adresa unui preot nepomenitor, dar invocă motive provocate de nesupunerea față de erezia ecumenistă

Iată că Biserica Ortodoxă începe să recunoască ceea ce noi am spus de la început că lupta noastră nu este împotriva episcopilor, ci a ereziei pe care unii o învață, devenind falși-episcopi. Deci întreruperea pomenirii NU este schismă, ci este un semnal de alarmă necesar pentru Biserică în vremuri de extindere a unei erezii.

Într-un comentariu recent, cineva spunea:

”Sfântul Ignatie Teoforul: „Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, şi unde-i Biserica şi episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată”. Nepomenirea episcopului care „cu capul descoperit” învață erezii, nu este obligatorie, ci doar recomandată de Sinodul Sf. Fotie I-II. Rămânând ca problema în sine să fie rezolvată de către un sinod ortodox, precum întotdeauna în istoria multimilenară a Bisericii.
Cine se cramponează prea mult de chestiunea pomenire-nepomenire, transformă acest instrument patristic de împotrivire temporară (până la restabilirea de către un sinod legitim a ortodoxiei tulburate de respectivul episcop eretic) față de erezie, într-un scop în sine, realmente alunecând pe o panta „acefală” (fără cap). Căci nepomenirea chiriarhului la Liturghie nu este starea firească a Bisericii, ci starea excepțională, în care Trupul eclezial începe să fie infectat de erezie…de la cap, precum peștele, adică de la episcopul respectivei eparhii.
Pe scurt: Episcopul+Altarul+Moaștele formează o unitate indisolubilă în cugetarea Sf. Părinți (pe larg în lucrarea: Cugetul Bisericii Ortodoxe, ÎPS Hierotheos Vlachos, editura Sophia). Prin actul nepomenirii, act temporar și excepțional, recomandat canonic în cazuri de criză bisericească, nu se sfărâmă această unitate, ci unitatea se păstrează ca atare prin pomenirea Obștii tuturor arhiereilor ortodocși. Fiindcă mereu în viața Bisericii UN arhiereu, indiferent de treapta onorifică ce o are, TREBUIE să asculte de OBȘTEA/SOBORUL din care face parte. De aceea, Ortodoxia este soborniceasca/”catholică”, în timp ce oricare altă versiune de creștinism – nu.”

Așadar, pentru Hristos, pentru Adevăr ducem noi această luptă, nu pentru a înființa Biserici paralele.

Vrem și suntem mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române și suntem hotărâți a rămâne așa până la ultima suflare!

Revenind la părinții din Creta, ei afirmă în scrisoarea lor COMUNĂ (extrag câteva idei):

– scrisoarea este datată 05.03.2017.

– are ca temă: Declararea întreruperii pomenirii.

– ”cu tristețe, dar și cu multă bucurie și fericire duhovnicească, dorim prin prezenta să vă facem cunoscut faptul că, urmând Tradiția apostolică și patristică în problema comuniunii cu ereticii, întrerupem pomenirea numelui dvs la sfintele slujbe, pentru că dvs și mulți alți episcopi împreună cu voi ați abandonat Sfânta Tradiție și vă aflați în afară căii Sfinților Părinți.” (așa începe scrisoarea, CE FRUMOS – n.trad.)

– această întrerupere a pomenirii ”bineplăcută lui Dumnezeu” a avut loc în Duminica Ortodoxiei!

– ”cu harul și împreună-lucrarea lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfinților Părinți celor de Dumnezeu învățați și luminați vom da mărturia noastră ortodoxă, astfel încât harul Sfântului Duh să sufle mai cu putere și să împrăștie norul panereticului ecumenism, așa cum a împrăștiat și norul iconomahiei, care a tulburat Biserica mai mult de un secol, la fel ca și ecumenismul acum.”

– ”nădăjduim că Dumnezeu va ridica și va arăta patriarhi și episcopi care să desăvârșească noua biruință a Ortodoxiei împotriva puterilor ascunse și periculoase ale întunericului.”

– ortodocșii care se adună și coexistă în Consiliul Mondial al Bisericilor (adică al ereziilor – n.trad.) reduc Biserica, Mireasa și Trupul lui Hristos (conf. I Cor. 12, 27; Efeseni 1, 23) la ceva egal și de aceeași valoare cu orice erezie protestantă. Sfântul Iosif, Patriarhul Constantinopolului, îi scria împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul: ”noi să păzim Biserica, Mireasa lui Hristos, de întinarea aceasta a latinilor; să nu ne unim cu aceștia în această întinare și astfel Mirele sufletelor noastre să ne lepede pe noi și să ne pedepsească veșnic; să nu dăm loc diavolului.” (Apologia patriarhului Iosif către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, în V.  Laurent – J.  Darrouzes,  Dosarul grec al Unirii de la Lyon, 1273‑1277),  Paris  1976,  p.  289) – Sfântul Iosif este pomenit de Biserică în data de 30 octombrie.

– prin adunarea din Creta ecumenismul a dobândit aprobare sinodală pentru prima oară în istorie. Aceasta ne pune pe TOȚI în fața responsabilității noastre de a lua atitudine împotriva lui.

– ”susținătorii ”sinodului” din Creta se străduie cu dinții și cu unghiile să justifice cele care nu pot justificate în nici un fel. Și pentru că nu au argumente teologice pentru a acoperi greșelile lor teologice și canonice, îi calomniază și îi prigonesc pe cei care nu sunt de acord cu ei, ecumeniștii arătându-și pe față tulburarea și confuzia lor interioară.”

– ”pomenirea episcopilor în biserici nu este fără condiții, ci depinde de credința lor ortodoxă și arată că cel pomenit și cei care îl pomenesc au aceeași credință” (conf. revistei Theodromia, nr. 18 (2016) pp. 495‑502).

– ”Unde ne aflăm acum? Ce trebuie să facem? Vom lăsa boala ecumenismului să întineze trupul Bisericii?”

– ”actualul patriarh ecumenic Bartolomeu i-a depășit pe predecesorii lui în fapte îndrăznețe eretice și anti-ortodoxe. Se înfricoșează și îl apucă amețeala pe oricine citește declarațiile lui eretice și vede abaterile canonice și liturgice pe care acesta le săvârșește.”

– după adunarea cretană, ”ereziile se laudă la nivelul cel mai înalt sinodal ortodox că ele sunt biserici. Taina fărădelegii s-a înscăunat în Biserica lui Dumnezeu.”

– ”cu siguranță, locul episcopului în Biserică este important și clar și toți îl respectăm și îl recunoaștem și nu este nevoie să ne enumere ecumeniștii texte cunoscute și de noi, de la Sfinții Părinți și Sfinte Canoane. Toate acestea sunt valabile cu condiția absolut necesară ca episcopul să învețe cuvântul adevărului, să nu propovăduiască vreo erezie.”

– Biserica însă nu este episcopocentrică, ci hristocentrică. ”Sfintele Taine se săvârșesc în numele lui Hristos și al Sfintei Treimi, nu în numele episcopului, așa cum învață ”teologia” blasfemiatoare și lipsită de fundament teologic a lui Ionnis Zizioulas.”

– Părinții aghioriți îi scriau împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, care îi forța să îl pomenească pe papa la slujbe, după falsa unire de la Lyon: ”în ceasul săvârșirii Dumnezeieștii Liturghii vom juca teatru și vom prezenta ceea ce este inexistent ca existent, adică erezia ca Ortodoxie?… Cei care îi pomenesc pe eretici sunt batjocoritori ai celor dumnezeiești.” (conf. V.  Laurent – J.  Darrouzes, op. cit., pp. 397-­399)

– ”numai din iad (de la satana) ar putea să purceadă glasul care să pomenească înaintea Sfintei Mese pe vrăjmașul lui Dumnezeu, care este papa.”

– ”Preasfințite, conștiința noastră preoțească nu poate îndura ca astăzi Biserica să condamne toate ereziile, iar dvs. să recunoașteți ereziile ca biserici.”

– ”Ne vom bucura mult dacă, respectând și dvs. Sfintele Canoane, ne veți lăuda pentru luptele pentru dreapta credință sau cel puțin dacă ne veți lăsa să ne continuăm lucrarea liturgică în parohiile noastre. Așa a făcut patriarhul Athenagoras atunci când părinții aghioriți au întrerupt pomenirea numelui lui.”

– ”Dacă începeți prigonirile, dvs. veți fi cel care încalcă Sfintele Canoane și veți crea situații de schismă în Biserică.”

– în încheiere, părinții spun așa: ”noi, ca niște mici păstori ne-am făcut datoria. Vă urăm ca și dvs, ca mare păstor, să faceți ceea ce vă va lumina Dumnezeu.”

traducere din neogreacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu