Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Linia cea bună a luptei antiecumeniste

st-fathers

Minunat acest articol al părintelui Teodot. Să luăm aminte!
Să nu uităm că noi, cei ce ne opunem ecumenismului, SUNTEM în BOR. Și dorim ca cei care au făcut schismă cu BOR, semnând erezia, să se pocăiască. Nu vrem să fie tulburare, ci pace, dar întru Adevăr.
Nu putem spune că nu mai este har în noi înșine, căci ar fi ca și cum am afirma despre noii că suntem niște rătăciți.

Articolul integral îl găsiți aici:

Pentru cei care afirma ca in BOR nu mai este har dupa adunarea de la Creta

Idei care mi se par fundamentale:
– Aceasta erezie a ecumenismului a fost, pana la Creta, propovăduită mai mult de cei care voiau sa ajungă în funcții cheie, fiind cel mai important criteriu de promovare. Acum, după Creta, a căpătat valoare dogmatică, legiferată în Biserică. În loc să fie condamnată, pan-erezia ecumenistă a devenit o nouă dogmă.
Singura terapie eficace – pe lângă scrisori, predici, articole – în vindecarea Trupului Bisericii de aceasta rana a ecumenismului, după canoanele Sf. Părinți, este întreruperea pomenirii arhiereilor care au semnat la Creta – conform Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol, sinod convocat de Sf. Fotie cel Mare.
– Observăm ca Biserica a cântărit totdeauna și pretutindeni astfel episcopii eretici: până la Sinod a folosit iconomia, legătura frățească, epistolară, ca să-i atragă, să-i convingă; dar post-Sinod a folosit din plin acrivia, ca să păzească Turma de lupi. Aceasta a fost “strategia” Sfinților Atanasie, Vasile, Grigorie, Chiril etc., pe care și noi trebuie sa o urmăm în aceste vremuri tulburi.
– Sfinții Părinți aveau o altă lucrare, cea a discernământului, văzută doar la UNII dintre anti-ecumeniștii de astăzi, cea a mustrării care se împletește cu întristarea. Cea a dreptății care se ține de mână cu mila. Da, Sfinții anatemizau ereticii, după ce zeci de ani au plâns și s-au rugat pentru dânșii, le-au trimis epistole, iar când ereticii anatemizați se întorceau la credință, erau primiți ca frații.
– Singur adevărul, fără dragoste, naște schisme. Singură iubirea, fără adevăr, zămislește ecumenisme. Aceste două aripi, adevărul și mila, acrivia și iconomia, ne vor ajuta sa deosebim ortodox, căderile altora, de ispitele noastre.
– Concluzionând, spunem că, ceea ce s-a semnat la Creta, este clar erezie, dar Capul Bisericii fiind Însuși Hristos iar nu vreun arhiereu, prin iconomie, până la un nou Sinod Ortodox – format din cei care nu au semnat la Creta, și poate și din unii din cei care nu au participat – care sa-i condamne pe cretani, încă mai este har în Biserica Ortodoxă Română. Dacă preoții se vor uni în nepomenirea cretanilor – care este acum îndreptățită și nu constituie schismă – aceștia vor da înapoi, cum au făcut-o în cazul ereticilor Nicolae Corneanu și Sofronie Drincec.
Dumnezeu și Maica Domnului, pentru rugăciunile Tuturor Sfinților Români, să ne ajute să nu cădem în extreme, să fie mai multă frățietate între mărturisitorii români și să mistuim “dragostea ecumeniștilor” cu adevărul Ortodoxiei.

Pasul 3 – întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști (măsură canonică și patristică, ferește Biserica de schisma săvârșită de ei în Creta)

Ideile principale ale mărturiei părintelui Iulian Prodromitul

– Dacă Sinodul din Creta a fost unul ”panortodox”, de ce nu au participat numai ortodocșii, ci au fost prezenți și ereticii?

– Ce facem noi acum? Credem sau nu în ce spun canoanele Sfinților Părinți?

– Dacă te-ai întâlnit cu un eretic, ai stat de vorbă cu el, dar nu l-ai înfruntat, nu i-ai spus adevărul, înseamnă că te-ai făcut prieten cu el, te-ai dat de partea lui.

– Sfinții Părinți au ținut învățătura cea dreaptă cu mare strictețe.

– Am ajuns vremuri de prigoană, așa cum spunea Sf. Pavel în epistola II Timotei 3, 12: ”toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.”

– Creștinul ortodox trebuie să își cunoască bine credința, să respecte canoanele Sfinților Părinți.

– Se zice de către ecumeniști că în Creta nu s-a schimbat nimic din credința noastră. Părintele Iulian spune că a colo a fost o viclenie ascunsă.

– Un exemplu din Proloage despre un episcop care a greșit, iar pentru că turma credincioșilor a insistat să nu îi părăsească, după ce și-a recunoscut greșeala, el i-a pus ca să calce peste el, în timp ce stătea culcat pe pragul bisericii. Și s-a auzit glas din cer: iertate sunt păcatele tale pentru smerenia și umilința ta.

După canoanele Sfinților Părinți, episcopii care au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta nu mai trebuie pomeniți la sfintele slujbe de către preoți.

Episcopii apostați spun că cei care întrerup pomenirea, fac dezbinare (schismă). Însă nu este adevărat. Părintele Iulian spune. cine a pus focul, acela să îl stingă.

NU MAI MERGE CU JUMĂTĂȚI DE MĂSURĂ !!!

– Să avem însă nădejde că mai este posibilă pocăința ierarhilor ecumeniști.

– Ceea ce am ajuns acum este faptul că ne pedepsește Dumnezeu pentru păcatele noastre.

– Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: să Îl cunoaștem. Însă pentru aceasta este nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine.

– Orice am face și oriunde am fi, suntem înaintea lui Dumnezeu, El ne vede, de El nu putem ascunde nimic.

– Să spunem: Doamne, pentru păcatele noastre pătimim acum. Și așa Îl vom îmbuna să ne ierte și să ne ajute.

– Era mai bine să aibă lor un război în lume și să se spulbere toate și să nu mai fi avut loc acest Sinod din Creta decât să fie așa cum s-a petrecut el (trădarea Ortodoxiei).

– Nu știm ce va mai fi de acum încolo, însă noi să ținem dreapta credință!

– Întreabă domnul Mihai Silviu Chirilă: ce ne vom face, că suntem puțini în România în lupta aceasta antiecumenistă? Răspunde Părintele Iulian: să avem nădejde, să ne rugăm.

– Dumnezeu poate să facă orice. Doamne, nu mă lăsa ! Atât e nevoie. Și El știe ce este de făcut.

– Profetul Ieremia arată că blestemați sunt cei ce fac cu nebăgare de seamă lucrarea în numele lui Dumnezeu, precum și cei care se încred în oameni, nu în El.

– Mare este sminteala adusă de adunarea din Creta. Vor da seama autorii ei.

– Să ne păzim, mai ales de păcatele trupești, care ne tulbură mintea.

– Păcatele grele se fac întotdeauna în ascuns, dar de fapt ele se petrec tot sub Ochiul lui Dumnezeu, Care știe toate.

– Gândiți-vă bine: orie am gândit noi, orice am făcut, totul s-a săvârșit înaintea lui Dumnezeu.

Nu a fost clipă în viața mea când Tu nu ai fost de față. Iartă-mă, Doamne !

– Să ne rugăm pentru duhovnicii noștri, chiar dacă ei sunt ecumeniști: Adu-L, Doamne, la credință!

– Preoții care vor fi caterisiți pentru că au apărat dreapta credință rămân preoți, caterisirea nu este valabilă.

– Să ne rugăm, că nu știm ce ne mai așteaptă încă.

– Chiar dacă episcopii ne spun să tăcem, să nu spunem adevărul, că nu avem blagoslovenie de la ei să facem aceasta, NOI SĂ NU TĂCEM !

Dacă vezi că este călcat în picioare adevărul Sfinților Părinți, cum să taci ???

– Dacă dialogurile ecumeniste cu ereticii au vreun sens, până acum ce anume din dreapta credință au primit, au acceptat ereticii? Ce anume le-a dat lor dreptul să fie prezenți la Sinodul ortodox?

– Ereticii au fost lăsați să participe la slujbele ortodoxe săvârșite cu ocazia sinodului din Creta ca să dea impresia că noi cu ei suntem una. Dar NU ESTE AȘA !

Vă sărutăm dreapta, Cuvioase Părinte Iulian, ca unui veritabil patriarh în Duhul Sfânt al Ortodoxiei Sfinților Părinți!

Pasul 2 în lupta antiecumenistă

Pentru că pasul 1 a fost receptat rapid – pentru unii a pricinuit un oarecare ”șoc”, fapt pentru care îmi cer iertare, nu a fost cu intenție – putem trece la pasul 2, cu mila și binecuvântarea Domnului Hristos.
Pasul 2 constă în vindecarea noastră prin rugăciune – sau măcar începutul tratamentului – de o mare patimă, care surpă lupta noastră antiecumenistă. Această patimă a fost sintetizată de marele Petre Țuțea în cuvintele: ”am vrut să scriu o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români” (a se lua aminte doar la cuvintele de după două puncte).

Ca o observație: cei care urlă cu lupii la aproapele și sar ca hienele la gâtul lui nu sunt în Duhul Ortodoxiei. Cei care jignesc fără limite nu sunt ai lui Hristos. Mântuitorul nu S-a lăsat răstignit pentru a ne blestema de pe Cruce, ci pentru a ne mântui prin ea.

”Marii mărturisitori” internauți care trăiesc material pe spinarea altora habar nu au ce înseamnă de fapt misiune și apologetică ortodoxă. Și nu au habar pentru simplu fapt că nu le pasă. Doamne ferește să cădem în ispita de a crede că NOI mântuim pe cineva. Nu noi apărăm Ortodoxia, ci ea ne apără pe noi.

În acest sens, Pasul 2 (pentru cei doritori) este următorul (varianta A):

  1. Acatistul sau Paraclisul Sfinților Trei Noi Ierarhi (în fiecare zi de duminică și joi, la orice oră). Îl aveți atașat. Mulțumim domnului Silviu pentru osteneala de a-l tehnoredacta.
  2. Paraclisul Maicii Domnului (luni, miercuri și vineri).
  3. Rugăciunea Doamne Iisuse… (pentru cei experimentați, după cum li s-a rânduit de către duhovnicul lor, iar pentru ceilalți începând cu măcar 1 minut pe zi în prima săptămână, apoi creștem cu câte un minut în fiecare săptămână și ne ținem de rânduială).
  4. Ajunare în zilele de luni, miercuri și vineri până la ora 10 dimineața (sau 12, cine poate).
  5. Un număr de metanii, după posibilități, dar să fie măcar 20 pe zi.

A doua varianta a pasului 2 ar fi: citirea zilnică a Psaltirii, iar în rest rugăciuni scurte de-a lungul zilei. În acest sens există un program frumos afișat pe site-ul psaltirea.ro, care are și binecuvântarea părintelui Justin Pârvu.

Specific faptul că este un simplu îndemn la rugăciune. Nu contează forma, ci să fim uniți, ceea ce ne lipsește acut. Nu vreau să creez vreo mișcare, ci răspund la niște nevoi presante ale fraților și surorilor întru credință. Fiecare este liber să aleagă modul cel mai ziditor pentru sine.

Această rânduială nu vine ca o intruziune în viața duhovnicească a cuiva, nici nu înseamnă îndepărtarea duhovnicului fiecăruia – Doamne ferește – ci este un sfat pentru a ne întări în rugăciune. Dacă veți considera că duhul de rugăciune îl puteți dobândi altfel, sunteți liberi și responsabili de alegerea făcută. Important este să dobândim pace sufletească. Vremurile de cernere, de mărturisire și de mucenicie au început, nu se mai poate da timpul înapoi. Ne îndreptăm spre slăvita revenire a lui Hristos printre oameni.

Dacă facem lucrul acesta, începem să ne mai cizelăm și să ne șlefuim asperitățile, că nu suntem un popor de arici, ci unul de ucenici ai lui Hristos.

Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit, cu voie sau fără voie și Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze pe toți cei care slujiți Adevărului, nu ego-ului!

acatistul-si-paraclisul-sf-trei-noi-ierarhi

Cu nețărmurit respect

pentru toți frații și surorile în Hristos,

Pr. Ciprian Staicu

Rugă pentru România

gt-poze-din-romania-228

Rugă pentru România

de Dinu Ramniceanu

 

Te rog, dragă România

Să nu vinzi Ortodoxia,

Să ții Soboarele Sfinte,

Dogmele nemăsluite

Și să nu ai părtășie

Cu cei ce-s în erezie.

 

De ecumeniști să fugi,

Că-s a diavolului slugi,

Fugi de cei ce fac „sinoade”,

Ca Biserica să prade;

Fugi de cei ce în „tăcere”

Privesc turma cum le piere;

Fugi de cei ce par „smeriți”

Și vând oile pe-arginți.

 

Au vândut Ortodoxia

Și cu ea și România

Cei ce-n Creta au semnat,

De Hristos s-au lepădat

Și doresc ca și pe noi

Să ne-arunce în noroi.

 

Și de vrem să nu pierim,

Din mijlocul lor să ieșim.

Să nu fim „ascultători”

De Ierarhii trădători.

 

Biserica e acum

La cei alungați în drum,

Pentru-a lor mărturisire

Și-ntrerupta pomenire.

 

Sfinții mereu au luptat,

Adevăru-au apărat,

Azi n-avem deloc Păstori,

Ci doar câțiva râvnitori.

 

Cândva, doar unul lupta,

El era Biserica,

Era singur luptătorul

Maxim Mărturisitorul.

 

Și azi, chiar de sunt câțiva,

Aceștia-s Biserica.

Te rog, dragă Românie,

Să nu cazi în erezie !

Pasul 1 în lupta antiecumenistă… oficială !

pasul-1-ok

Doamne ajută !

Iată că apele se limpezesc, slujitorii întunericului, ai manipulării și ai minciunii și-au desăvârșit alianța cu satana, iar slujitorii lui Hristos sunt chemați să lupte cu lupii în piei de oaie.

Mai întâi de orice este nevoie ca oile să știe să intre repede în staul. Acolo sunt mult mai ferite de pericole decât în câmp deschis.

De aceea cred că ceea ce mi-a spus un părinte drag și bun azi este genial, este de la Hristos și recomand din toată inima:

Iubiți credincioși,

Pe pomelnicele pe care le veți da preoților sau arhiereilor voștri începând de azi înainte vă îndemnăm să scrieți (ori sub titlul Vii sau Adormiți, ori la final, după numele din pomelnic și să subliniați) următorul lucru: Nu sunt de acord cu Adunarea din Creta din iunie 2016 și refuz hotărârile ei eretice ! (sau o variantă mai scurtă a acestui mesaj, cum vă luminează Dumnezeu, ca să fie ca o mărturisire de credință). Dacă nu vreți să le dați pomelnic, atunci măcar duceți la altar sau la sediul episcopiei o hârtie pe care scrie doar fraza de mai sus. Sau dați-le-o când vă întâlniți cu ei, oriunde și oricând.

Așa să ne ajute Dumnezeu !

Vom reveni cu următorii… 99 de pași ! Important este să îi punem în aplicare. Biruința este a Celui Căruia Îi cântăm, în duh pascal: ”Cine este Mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu Care faci minuni !”

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

 

PS – Se pare că avea dreptate cine spunea că la Patriarhie, la sectorul de relații cu ”publicul”, postul de inspector era vacant. Deci scrisorile noastre au ajuns… avioane pentru unii. Însă ne vom reîntâlni cu ce am scris în ele la Judecată. Să nu uităm că Cel care conduce permanent istoria este Hristos. De noi ține doar cu cine facem alianțe: cu satana sau cu Hristos ! Cine are ochi de văzut, să vadă !