Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Situația la zi cu petiția pentru apărarea credinței ortodoxe

petite

Statistica petiției:
Astăzi la ora 14.00 erau efectiv:
*236 semnaturi-petiție,
*248 persoane implicate în semnarea petiției ( din care *27 nu au dorit să-și lase numele)

Diferența de la 240 semnături care apăreau scriptic la 236 efectiv constă în faptul ca lipsesc nr. 10 și 12, iar la final sunt încă două lipsă.

Link al petiției:

https://www.petitieonline.com/cerem_respectarea_dreptului_de_a_ne_apara_credinta_ortodoxa

Vă rog să dați mai departe!

pr. Ciprian Staicu

doamna Mariana – responsabil statistică

Să nu uităm că unii ne vor nu numai sufletele aruncate în erezie, ci și trupurile îmbolnăvite. Pericolul real al vaccinurilor

Persoanele vaccinate cu VACCINUL ANTI-VARICELĂ răspândesc BOLI INFECȚIOASE

Oamenii de știință sunt șocați să afle că vaccinurile anti-varicelă pot transforma persoanele vaccinate în “purtători” care răspândesc boli infecțioase

(Natural News) Zona zoster, de asemenea, cunoscută și cu numele de “herpes zoster“, va afecta aproximativ 1 din 3 adulți americani în timpul vieții lor. Estimările sugerează că există în jur de peste un milion de cazuri afectate de zona zoster în fiecare an în Statele Unite. Boala este cauzată de virusul varicelo-zosterian în stare latentă – același virus care cauzează varicela. Este destul de bine cunoscut faptul că, dacă ai avut varicelă ești expus riscului de a dezvolta zona zoster în anii ulteriori.

Dar știați că vaccinul anti-varicelă crește riscul ca cineva să dezvolte varicelă?

Cercetarea cu privire la acest subiect a fost publicată în 2011 în revista americană The Journal of Infectious Diseases (Jurnalul de boli infecțioase). Echipa de cercetători de elită a fost compusă din membrii de la Centrul Spațial Lyndon B. Johnson al NASA, Centrul Șțiințelor despre Sănătate al Universitații din Texas, Școala Medicală a Universității din Colorado, și Centrul de control și prevenire a bolilor (CDC).

Echipa a efectuat e analize pe 36 de bărbați și femei voluntari, care aveau vârsta de peste 60 de ani. Pentru început, tuturor voluntarilor li s-a administrat un vaccin anti-varicelă produs de gigantul farmaceutic Merck. Vaccinul, cunoscut sub numele de Zostavax conține virusul varicelo-zosterian atenuat (VZV), în stare activă.

Oamenii de știință au observat faptul în că prospectul vaccinului se avertizează că, pacienții trebuie să evite contactul cu nou-născuți, femeile gravide care nu au avut varicela, și cu persoanele cu imunitate scăzută pentru o perioadă nespecificată de timp de la vaccinare.

După administrarea vaccinului voluntarilor la studiu, s-au adunat monstre de piele pe tampoane care s-au aplicat la locul injectării. Monstre de saliva au fost adunate înainte și după vaccinare. În zilele de la 1 până la 3, și în zilele 7, 14, 21 și 28, au fost prelevate mostre de salivă în fiecare dimineață pe stomacul gol.

Așa și, ce au găsit? Exact 50 la sută din monstrele de piele prelevate de la locul injectării în termen de zece minute de la administrare vaccinare au rezultat pozitiv pentru virusul varicelo-zosterian atenuat (VZV). Echipa susține ca acest lucru ar putea indica prezența unei boli infecțioase pe piele la câteva minute după vaccinare.

În monstrele de salivă, nici unul nu a avut rezultat pozitiv pentru ADN-ul VZV imediat după vaccinare. Cu toate acestea, în timpul primei săptămâni de analize a salivei post-vaccinare, monstrele a 21 dintre cei 36 de voluntari au rezultat pozitiv pentru ADN-ul VZV. În ziua a 14-a, VZV a fost detectat în monstrele a 11 voluntari, iar în ziua 21, a fost detectat în 10 monstre. Până în ziua a 28-a, VZV a rămas prezent doar la doi dintre voluntarii la studiu. ADN-ul VZV nu a fost detectat în saliva a 15 voluntari pe parcursul experimentului de 28 de zile.

Potrivit echipei de cercetare, prezența ADN-ului VZV în salivă timp de până la 28 de zile după vaccinare sugerează că există un potențial pericol, ca persoanele care au primit recent vaccinul, să transmită virusul VZV altor persoane.

Aceste descoperiri cu siguranță nu sunt surprinzătoare, potențialul unei vaccinări cu virus activ de a provoca boală este pur și simplu un lucru care de multe ori este trecut cu vederea de către populație. Și nu este doar vaccinul anti-varicelă care este îngrijorător, sunt o mulțime de alte vaccinuri care pot răspândi, de asemenea, boală.

Anumite organizații pentru sănătate par să recunoască riscurile asociate vaccinării, cel puțin pentru cei care sunt defavorizați. După cum observă Mike Adams, pentru pacienții cu sistemul imunitar slăbit, Ghidul pacientului Johns Hopkins avertizează împotriva contactului cu copiii care au fost vaccinați recent și “Spune prietenilor și membrilor familiei care sunt bolnavi, sau au făcut un vaccin cu virus activ (cum ar fi varicela, rujeola, rubeolă, gripa intranazală, poliomielita sau variola), să nu viziteze.”

La St Jude, copiii tratați împotriva cancerului, primesc un set similar de sugestii – și este lesne de înțeles de ce dovezile științifice continuă să arate că, atunci când o persoană este vaccinată cu un virus activ, ar putea să transmită virusul încă câteva săptămâni după vaccinare.

Și după cum revista americană The Health Ranger subliniază, riscul de transmitere, și infecția ulterioară, se aplică tuturor – vaccinați sau nu.

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/persoanele_vaccinate_cu_vaccinul_anti_varicela_raspandesc_boli_infectioase/2017-02-01-305

O excelentă sinteză actuală și … un răspuns

Pentru cei care nu înțeleg situația actuală din Biserică

Răspund fratelui Daniel (nădăjduiesc că chiar așa îl cheamă pe administratorului blogului de mai sus):

1. Sinaxa panortodoxă este în plină organizare. Când totul va fi bine pus la punct, părinții athoniți vor anunța locul și data (desigur, din timp) și poate participa oricine. Mare nădejde va fi în participarea mirenilor din toată lumea. Organizatorii se pregătesc pentru cel puțin 3.000 de oameni.

2. Ierarhii ortodocși antiecumeniști vor fi prezenți și vor anatematiza Sinodul din Creta, dar și ecumenismul în general.

3. Toți clericii – episcopi, preoți și diaconi – condamnați ca eretici și anatematizați de această Sinaxă-Sinod nu vor mai putea fi niciodată clerici, ci, prin mirungere, doar mireni în Biserica Ortodoxă.

4. Biserica ”oficială” își va vedea de planurile masonice pe care le slujește, noi rămânem cu Hristos, orice ar fi. Le dorim trădătorilor pocăință, iar nouă sprijin de la Domnul spre a nu cădea. Lupta e grea, dar minunată. Nu avem de ce ne teme. Toată Biserica biruitoare din ceruri este alături de noi. Singurii care tremură din toate mădularele sunt trădătorii lui Hristos, din care amintim câțiva cu adevărat rătăciți și din păcate tot mai îndrăciți: Daniel, Teofan, Laurențiu, Ioachim, Sofronie (cred că înțelegeți la cine ne referim).

Domnul să ne miluiască pe toți și să trăim în adevărul Ortodoxiei, fără compromisuri!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Noi pe cine urmăm?!


Preiau aici un articol minunat al celui mai drag părinte al sufletului meu, părintele Claudiu Buză, în mâinile căruia mi-am încredințat mântuirea (articol luat de pe site-ul: https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/)

Pseudosinodul din Creta a adus multă confuzie în viața credincioșilor din întreaga Ortodoxie. Mulți încă nu știu nimic despre trădarea ierarhilor participanți la acest ,,sinod” și la cel din octombrie de la București, alții sunt indiferenți, alții sunt vădiți sau declarați ecumeniști înfocați, alții sunt stăpâniți de frică, iar alții, puțini la număr, sunt preocupați cu multă sinceritate de mântuirea lor și a semenilor dispuși să deschidă ochii și urechile la Adevăr.

Nu este simplu să-ți lămurești astăzi cu precizie acrivică locul în Biserică și atitudinea corectă față de ierarhii apostați și următorii acestora, preoți ecumeniști sau indeciși. De aceea, mulți ne întreabă: ce este de făcut? Mai este har în Biserică sau nu? Dacă mai este har, cum lucrează acesta în viața mirenilor fără să fie afectați de molima nimicitoare a panereziei ecumeniste?

Răspunsul nu este unul simplu, deși avem lămuriri scripturistice, canonice și patristice. Însă și acestea sunt folosite de cele mai multe ori într-un mod subiectiv, interesat, după bunul plac sau după propria înțelegere!

Vestea bună este că în Biserica Ortodoxă avem har! Prin iconomie, până la o condamnare sinodală a panereziei ecumenismului, harul lucrează. Sfintele Taine sunt prezente în Biserică, însă ele nu sfințesc decât pe cei care se împotrivesc panereziei ecumenismului și pe cei care, din motive binecuvântate (vârstă, boală, neputință) nu pot reacționa sau nu pot cunoaște starea de apostazie generalizată. E ca sistemul imunitar al organismului care răspunde atunci când apar viruși sau boli. Din nefericire, imunitate organismului bisericesc e foarte scăzută din cauza compromisurilor făcute de-a lungul timpului cu ereziile, reacția preoților, monahilor și poporului ortodox la trădarea ierarhilor și la oficializarea molimei ecumeniste, fiind aproape inexistentă.

Există multă confuzie, fiindcă ne facem vinovați cu toții de trădare până la un punct: cel al legiferării ereziei ecumenismului. Am căutat până acum să ne sfințim viața doar pe planul lumesc, prin slujbe pentru case și mașini, pentru servicii bune, pentru căsătorie și viață pământească binecuvântată, L-am adus pe Dumnezeu în lume pentru a-L păstra în chip egoist în existența noastră, uitând să iubim și să răspundem chemării cerești. Am uitat esențialul: să-L iubim pe Hristos în bucurie și în necaz, în reușite și în eșecuri, în pace și în război, să-L vedem pe Domnul jertfit pe Cruce din dragoste față de toată făptura, dăruindu-Se euharistic în Sfânta Liturghie.

Condamnăm ereziile de două mii de ani și bine facem, dar modul nostru de existență este de multe ori eretic, fără să recunoaștem sau fără să ne dăm seama. Învinuim pe ereticii trinitari însă, modul nostru de raportare la iubirea semenilor nu este după chipul Sfintei Treimi, falsificând virtutea cea mai de preț print-o viață egocentristă. Osândim arianismul dar, ne comportăm ca unii care Îl avem pe Hristos în existența noastră ca pe un simplu om, cu puteri nelimitate ,,accesate” de noi prin intermediul ,,serviciilor religioase”, pentru binele pământesc. Blamăm milenarismul dar, viața noastră în lume pare de o mie de ani. Uităm de veșnicie, uităm de Împărăția cerurilor! Aducem cerul pe pământ insistând ca realitatea cerească să rămână în aceste hotare, într-o lume fantasmagorică producătoare de plăceri și bucurii inepuizabile.

Suntem puși astăzi, în fața unui fapt fără precedent. Ne întrebăm: noi pe cine urmăm? Unde ne sfințim viața? Cum putem trăi Ortodoxia fără a-L pierde pe Hristos? Este nevoie să ieșim dintre zidurile bisericii pentru a rămâne în Biserică? Dacă ieșim, unde mergem! Este nevoie ca preoții Bisericii să întrerupă pomenirea ierarhilor apostați? Cine sunt cei care ies din Biserică: trădătorii sau cei care refuză să facă ascultare de pseudo-episcopi?

Iată întrebări care se pun în acestă stare de confuzie aruncată peste noi de promotorii ecumenismului și trădătorii de neam și de credință! Răspunsurile, slavă lui Dumnezeu, le-am primit prin purtarea de grijă a unor ierarhi, preoți, teologi, monahi athoniți și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Universale. Ecumeniștii în schimb, vorbesc despre dragoste prigonind ortodocșii și preferă dialogul pierzător cu ereticii, în defavoarea vorbirii părintești cu fiii Bisericii.

Închei, amintind de un episod consumat în trecutul Bisericii Ruse, când, din cauza serghianismului, după moartea patriarhului Tihon, credincioșii ruși nu știau unde să primească Sfintele Taine: în Biserica Serghianistă sau în Catacombele Rusiei bolșevice.

”În această perioadă, Petrogradul (Leningradul – n.n ) devenise centrul protestului Bisericii împotriva lui Serghie și se putea găsi cu greu un suflet ortodox în fosta capitală care să nu fi fost neliniștit de întrebarea pe cine să urmeze. Mulți au refuzat pentru o vreme să primească Euharistia în vreo biserică, nefiind siguri ale cui Taine sunt valide sau unde se găsea Biserica lui Hristos. După semnarea epistolei arhiepiscopilor din Yaroslavl, mitropolitul Iosif a pășit curajos în lupta pentru Biserică și a dat binecuvântare clerului și credincioșilor din Petrograd să-i urmeze exemplu de a se separa de Serghie, oferindu-și îndrumarea duhovnicească și purtarea de grijă față de această mișcare și încredințând conducerea Eparhiei din Petrograd vicarului său, sincer oponent al lui Serghie, episcopul Dimitrie al Gdovului. Binecuvântând ,,buna hotărâre a zeloților pentru adevărul lui Hristos”, el s-a rugat ,,ca Domnul să ne păzească pe toți în unire și sfântă statornicie a duhului în noua încercare la care este supusă Biserica.” (Ivan AndreevSfinții Catacombelor Rusiei).

Preot Claudiu Buză