Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

”Înșelări” și ”înșelați” – răspuns la acuze ecumeniste


Ieri, 11 noiembrie 2016, la biserica din cartierul Tractorul, municipiul Brașov, Înaltpreasfințitul Prof. Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în cuvântul arhieresc de învățătură cu ocazia praznicului Sfântului Mare Mucenic Mina, a spus public, referitor la persoana mea, următoarele: ”este ”unul” în Sfântu-Gheorghe, care se află în înșelare, a fost păcălit de un profesor din Grecia, care nici el habar nu are de nimic și încă nu iau masuri împotriva lui, pentru că este în înșelare și a ținut o conferință în Brașov cu călugării din Grecia, care n-aveau ce căuta aici, să iasă din mănăstire.”
Deoarece în biserică se afla un prieten de-al meu, care locuiește în Brașov, venit la slujbă ca orice ortodox, dornic de har și de adevăr, și care și-a dat seama că va urma un atac ecumenist, și-a scos telefonul mobil și a filmat continuarea predicii, până la final, înregistrare care poate fi vizionată integral mai sus.

Ideile principale ale Înaltpreasfinției Sale, surprinse în această înregistrare, sunt următoarele:
– Mântuitorul S-a rugat ca toți să fie una – ceea ce înseamnă să fie relații de prietenie între noi, ortodocșii și celalalte confesiuni;
– se spune de unii ca dacă vrem să fim prieteni cu ceilalți vecini, cu eterodocșii, am fi eretici;
– în Occident sunt sute de biserici date de catolici și de protestanti românilor noștri, ca să slujească acolo;
– dacă românii cei super-ortodocși ar avea posibilitatea să cumpere biserici în Occident, gata, nici nu am mai vrea să îi vedem pe catolici;
– noi am vrut să renunțăm la acest document (nr. 6 din Creta, referitor la Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine), însă grecii au insistat, noi am adus multe amendamente bune și în final, acest document de fapt întărește Ortodoxia, nu o diminuează cu nimic;
– călugărul nu iese din mănăstire decât cu bilet de voie;
– bulgarii nu au venit în Creta din sărăcie, că nu au avut cu ce plăti, iar rușii nu au venit din mândrie;
– documentele din Creta nu sunt dogmatice, nu s-a făcut o nouă învățătură, ci doar s-au discutat probleme de relații între creștini.

Pentru că nu vreau să răpesc din timpul Înaltpreasfinției Voastre, dăruit grijii pastorale pentru mântuirea întru adevăr a credincioșilor încredințați spre păstorire de Iisus Hristos, voi fi foarte succint, nu din lipsă de argumente, ci deoarece cu neadevărurile acestea nu merită să pierd prea mult timp. Răspunsul meu, în calitate de doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu, titlu pe care eu l-am obținut având ca și conducător al comisiei de doctorat chiar pe Înaltpreasfinția Voastră, este următorul:

A. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre Adunarea din Creta

1. Îi spun Adunare și nu Sinod pentru faptul că rușii ”cei mândri”, adică peste 50% dintre ortodocșii din lume, precum și antiohienii – adică Biserica Martirică a Siriei, unde jertfa vieții proprii pentru Hristos este un fapt cotidian – nu recunosc această întâlnire ca fiind Sinod, ci o adunare interortodoxă.
2. Rugăciunea Mântuitorului ”ca toți să fie una” nu are absolut nici o legătură cu prietenia între popoare, ci se referă strict la împărtășirea de lumina cea necreată a celor uniți sub mărturisirea adevărului ortodox (a se vedea opera Sf. Grigorie Palama; sunt sigur că profesorii universitari ecumeniști de la Sibiu vor găsi ușor argumente în acest sens). Hristos S-a rugat ca toți să fim uniți în Duhul Sfânt, ca ucenici ai Lui. Nu prea cred că duhurile de la adunările penticostale au vreo legătură cu Duhul Sfânt! A fi ”una” de exemplu cu penticostalii înseamnă că în viitor vom da ochii peste cap și ne vom scutura ca niște îndrăciți la liturghiile ecumeniștilor, așa cum fac penticostalii acum la adunările lor?
3. Prietenia dintre oameni nu se identifică cu mărturisirea aceleiași credințe. Dacă raționamentul expus aici de Înaltpreasfinția Voastră ar fi adevărat, atunci ar însemna că prietenii adunați la un birt, la o bere, două, trei, automat au aceeași credință. Poate aceeași patimă, dar credință nu neapărat. Așa cum aceeași patimă o au și eterodocșii și ecumeniștii: iubirea minciunii și ura venială față de adevăr.
4. Adevărul este că în Occident se surpă bisericile pustii de zeci de ani ale papistașilor și protestanților, iar românii curăță mizeria din ele și le fac mai frumoase decât au fost vreodată, cu scopul de a sluji Adevăratului Dumnezeu, nu idolului papă sau idolului-rațiune. Adică după ce că românii le dau bani pe chirie, să își mai vândă și credința? Asta este ca și cum te muți la cineva în chirie și în afară de suma stabilită îi mai dai și unul dintre propriii copii, să facă ce vrea cu el…
5. Documentul 6 semnat în Creta (nu de majoritatea, căci din 165 de episcopi prezenți nu au semnat 33, adică oamenii cu conștiința trează, nu cozi de topor ale ecumenismului) este o batjocură și o blasfemie la adresa Ortodoxiei, a eclesiologiei și a hristologiei ei. Puneți-i pe unii dintre profesorii de la Sibiu, mai ales pe cel de dogmatică, părintele Moșoiu din Brașov, să mai studieze și izvoare ortodoxe, nu numai teologie protestantă. Îmi aduc aminte cu dezgust de cursurile de dogmatică pe care le-am răbdat din partea părintelui Moșoiu la master (2001-2002). Nu numai că erau lipsite de conținut teologic ortodox, dar nici măcar nu putea să le articuleze cu propria lui gură. Iată cine predă teologie ortodoxă studenților însetați de adevăr.
6. Călugării nu sunt CAP-iștii ierarhilor, sunt oameni ai rugăciunii, ai adevărului. A nu se confunda smerenia monahală cu teologia bâtei și a ascultării ecumeniste. Este posibil ca oricine întreabă în țara asta care sunt argumentele ortodoxe ale Adunării din Creta să i se răspundă fără respect, cu minciuni și cu manipulări? Cine este Biserica? Numai ierarhii sau și noi? S-a transformat BOR în Vatican și noi nu am aflat de pe basilica? Cât despre monahii athoniți, există dovezi video că de fapt au fost trimișii Athosului, nu intruși nebinecuvântați.
7. Dacă bulgarii nu au avut cu ce plăti, de ce nu au făcut celelalte Biserici Ortodoxe SURORI chetă și să îi ajute? Sau să li se facă o reducere? Cred că se mulțumeau și cu hotel de 3 sau 4 stele. Cât despre ruși, au semnat prin patriarhul Kiril în Cuba lucruri mai grave decât ortodocșii luptători în Creta, recunoscând validitatea totală a botezului papistaș. Adevărul este că ierarhii ruși au primit semnale clare din partea poporului că dacă se duc în Creta, izbucnește revoluția. La noi, nu vă faceți griji, era o vorbă la Sibiu: dormi în pace, țara tot popă te face.
8. Documentele din Creta cuprind mult adevăr, dar mustesc de minciuni și de erezii. Au recunoscut-o toți cei care nu au vrut să le semneze. Iar motivul nesemnării nu a fost nici sărăcia, nici mândria, ci CONȘTIINȚA.

B. Referitor la afirmațiile Înaltpreasfinției Voastre
despre persoana mea

1. Acel ”unul” se numește Staicu Ciprian-Ioan și nu se teme sub nici un chip de amenințările ecumeniste.
2. ”Înșelarea” în care mă aflu eu este demnitatea și bunul simț cu care răspund la orice acuzații și manipulări mincinoase. În cazul în care alta este ”înșelarea”, vreau să știu care și să văd argumentele TEOLOGICE în acest sens. Nu datorez nimănui nimic pentru cei 21 de ani de când sunt în teologie, întotdeauna am fost printre primii la învățătură, iar celor interesați le pot trimite CV-ul meu actualizat.
3. Profesorul din Grecia la care faceți referire este Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis, pe care îl respectă tot mapamondul, cu excepția papistașilor și a ecumeniștilor. Că părintele Theodor ”nu știe nimic” este o afirmație care frizează ridicolul, cu excepția faptului dacă nu cumva se referă la aceea că el: nu știe să mintă, nu știe să înșele, nu știe să amenințe, nu știe să trădeze, nu știe să acuze pe nedrept etc. Sau, dacă vrem să mergem pe argumentele aduse de Sf. Grigorie de Nyssa și de Sf. Maxim Mărturisitorul, care spun că răul este de fapt ”nimic”, el nu are ființă, este doar refuzul binelui, atunci putem spune că ”acel profesor nu știe nimic.”
4. Am fost acuzat și în ziarele locale brașovene – culmea, același articol apărut în două ziare care NICIODATĂ nu s-au înțeles, au fost în concurență, acum a fost de ajuns un copy-paste – că am organizat conferința din Brașov. Răspunsul l-am dat http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/17/raspuns-la-minciuni-publicistice-ecumeniste/
Mă opresc aici, pentru că trebuie să mă duc la Sfânta Vecernie. M-aș bucura nespus ca măsurile de care vorbiți – probabil oprirea de la slujire și caterisirea – să devină realitate, le-aș considera mai de preț decât titlul de doctor în teologie. Cu mila lui Dumnezeu, în orice situație voi fi, nădăjduiesc să rămân pe aceeași linie. Însă rămân cu o nedumerire: unde este respectul datorat muncii cinstite a unui om, că eu nu am avut parte de el în relația cu Înaltpreasfinția Voastră.
Mă refer la următoarele:
Relatez pe scurt următoarea întâmplare, petrecută în noiembrie 2008, la care am martori pe ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, profesorul de morală Cosma de la Caransebeș, pr. Irimia Ioan din Suceava și soția mea, Ioana-Alina, prezenți la susținerea tezei mele de doctorat în teologie ortodoxă, la Sibiu.
Am început să îmi susțin teza în fața comisiei, condusă în calitate de decan chiar de către Înaltpreasfinția Voastră. Când am ajuns la subcapitolul despre erezia feminismului, ca fiind parte integrantă a ecumenismului contemporan, Înaltpreasfinția Voastră m-ați întrerupt și mi-ați spus: ”Să treci peste capitolul acesta.”
V-am răspuns cu tot respectul: ”Dacă eu sar acest capitol, mă va sări și Dumnezeu de la mântuire.” Înaltpreasfinția Voastră a replicat: ”Dacă vorbești despre feminism, eu ies afară din sală.” V-am răspuns: ”Înaltpreasfinția Voastră, eu am venit să îmi susțin teza, faceți cum vă îndeamnă conștiința.” M-ați întrebat: ”Cât durează treaba asta?” V-am spus că maxim 10 minute.
Ați plecat supărat, iar după câteva minute ați deschis puțin ușa sălii profesorale unde avea loc susținerea tezei și mi-ați zis: ”Bă, ai terminat?” Cu respect v-am răspuns că mai am câteva minute. Ați trântit ușa și ați revenit după un sfert de ceas.
Am luat ”magna cum laude”, am depus jurământul, iar în capelă, de față cu mine și cu toți cei menționați mai sus, în final ÎPS Irineu v-a întrebat: ”nu îl faci iconom stavrofor?” (așa cum prevede regulamentul). Ați răspuns, ați zis tare, de față cu toți membrii comisiei: ”Pe ăsta? Nu vreau.” Și cu asta am plecat la masă.
În concluzie, eu totuși Vă respect și Vă doresc mântuire întru adevărul Sfintei Ortodoxii.

Sf. Gheorghe
12 noiembrie 2016                                                                Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

 

Înaltpreasfinției Sale,
Înaltpreasfințitului Prof. Univ. Dr. LAURENȚIU STREZA
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

 

Varianta pdf a documentului:

raspuns-catre-ips-laurentiu-streza

Linia cea bună a luptei antiecumeniste

st-fathers

Minunat acest articol al părintelui Teodot. Să luăm aminte!
Să nu uităm că noi, cei ce ne opunem ecumenismului, SUNTEM în BOR. Și dorim ca cei care au făcut schismă cu BOR, semnând erezia, să se pocăiască. Nu vrem să fie tulburare, ci pace, dar întru Adevăr.
Nu putem spune că nu mai este har în noi înșine, căci ar fi ca și cum am afirma despre noii că suntem niște rătăciți.

Articolul integral îl găsiți aici:

Pentru cei care afirma ca in BOR nu mai este har dupa adunarea de la Creta

Idei care mi se par fundamentale:
– Aceasta erezie a ecumenismului a fost, pana la Creta, propovăduită mai mult de cei care voiau sa ajungă în funcții cheie, fiind cel mai important criteriu de promovare. Acum, după Creta, a căpătat valoare dogmatică, legiferată în Biserică. În loc să fie condamnată, pan-erezia ecumenistă a devenit o nouă dogmă.
Singura terapie eficace – pe lângă scrisori, predici, articole – în vindecarea Trupului Bisericii de aceasta rana a ecumenismului, după canoanele Sf. Părinți, este întreruperea pomenirii arhiereilor care au semnat la Creta – conform Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol, sinod convocat de Sf. Fotie cel Mare.
– Observăm ca Biserica a cântărit totdeauna și pretutindeni astfel episcopii eretici: până la Sinod a folosit iconomia, legătura frățească, epistolară, ca să-i atragă, să-i convingă; dar post-Sinod a folosit din plin acrivia, ca să păzească Turma de lupi. Aceasta a fost “strategia” Sfinților Atanasie, Vasile, Grigorie, Chiril etc., pe care și noi trebuie sa o urmăm în aceste vremuri tulburi.
– Sfinții Părinți aveau o altă lucrare, cea a discernământului, văzută doar la UNII dintre anti-ecumeniștii de astăzi, cea a mustrării care se împletește cu întristarea. Cea a dreptății care se ține de mână cu mila. Da, Sfinții anatemizau ereticii, după ce zeci de ani au plâns și s-au rugat pentru dânșii, le-au trimis epistole, iar când ereticii anatemizați se întorceau la credință, erau primiți ca frații.
– Singur adevărul, fără dragoste, naște schisme. Singură iubirea, fără adevăr, zămislește ecumenisme. Aceste două aripi, adevărul și mila, acrivia și iconomia, ne vor ajuta sa deosebim ortodox, căderile altora, de ispitele noastre.
– Concluzionând, spunem că, ceea ce s-a semnat la Creta, este clar erezie, dar Capul Bisericii fiind Însuși Hristos iar nu vreun arhiereu, prin iconomie, până la un nou Sinod Ortodox – format din cei care nu au semnat la Creta, și poate și din unii din cei care nu au participat – care sa-i condamne pe cretani, încă mai este har în Biserica Ortodoxă Română. Dacă preoții se vor uni în nepomenirea cretanilor – care este acum îndreptățită și nu constituie schismă – aceștia vor da înapoi, cum au făcut-o în cazul ereticilor Nicolae Corneanu și Sofronie Drincec.
Dumnezeu și Maica Domnului, pentru rugăciunile Tuturor Sfinților Români, să ne ajute să nu cădem în extreme, să fie mai multă frățietate între mărturisitorii români și să mistuim “dragostea ecumeniștilor” cu adevărul Ortodoxiei.

Pasul 3 – întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști (măsură canonică și patristică, ferește Biserica de schisma săvârșită de ei în Creta)

Ideile principale ale mărturiei părintelui Iulian Prodromitul

– Dacă Sinodul din Creta a fost unul ”panortodox”, de ce nu au participat numai ortodocșii, ci au fost prezenți și ereticii?

– Ce facem noi acum? Credem sau nu în ce spun canoanele Sfinților Părinți?

– Dacă te-ai întâlnit cu un eretic, ai stat de vorbă cu el, dar nu l-ai înfruntat, nu i-ai spus adevărul, înseamnă că te-ai făcut prieten cu el, te-ai dat de partea lui.

– Sfinții Părinți au ținut învățătura cea dreaptă cu mare strictețe.

– Am ajuns vremuri de prigoană, așa cum spunea Sf. Pavel în epistola II Timotei 3, 12: ”toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.”

– Creștinul ortodox trebuie să își cunoască bine credința, să respecte canoanele Sfinților Părinți.

– Se zice de către ecumeniști că în Creta nu s-a schimbat nimic din credința noastră. Părintele Iulian spune că a colo a fost o viclenie ascunsă.

– Un exemplu din Proloage despre un episcop care a greșit, iar pentru că turma credincioșilor a insistat să nu îi părăsească, după ce și-a recunoscut greșeala, el i-a pus ca să calce peste el, în timp ce stătea culcat pe pragul bisericii. Și s-a auzit glas din cer: iertate sunt păcatele tale pentru smerenia și umilința ta.

După canoanele Sfinților Părinți, episcopii care au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta nu mai trebuie pomeniți la sfintele slujbe de către preoți.

Episcopii apostați spun că cei care întrerup pomenirea, fac dezbinare (schismă). Însă nu este adevărat. Părintele Iulian spune. cine a pus focul, acela să îl stingă.

NU MAI MERGE CU JUMĂTĂȚI DE MĂSURĂ !!!

– Să avem însă nădejde că mai este posibilă pocăința ierarhilor ecumeniști.

– Ceea ce am ajuns acum este faptul că ne pedepsește Dumnezeu pentru păcatele noastre.

– Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: să Îl cunoaștem. Însă pentru aceasta este nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine.

– Orice am face și oriunde am fi, suntem înaintea lui Dumnezeu, El ne vede, de El nu putem ascunde nimic.

– Să spunem: Doamne, pentru păcatele noastre pătimim acum. Și așa Îl vom îmbuna să ne ierte și să ne ajute.

– Era mai bine să aibă lor un război în lume și să se spulbere toate și să nu mai fi avut loc acest Sinod din Creta decât să fie așa cum s-a petrecut el (trădarea Ortodoxiei).

– Nu știm ce va mai fi de acum încolo, însă noi să ținem dreapta credință!

– Întreabă domnul Mihai Silviu Chirilă: ce ne vom face, că suntem puțini în România în lupta aceasta antiecumenistă? Răspunde Părintele Iulian: să avem nădejde, să ne rugăm.

– Dumnezeu poate să facă orice. Doamne, nu mă lăsa ! Atât e nevoie. Și El știe ce este de făcut.

– Profetul Ieremia arată că blestemați sunt cei ce fac cu nebăgare de seamă lucrarea în numele lui Dumnezeu, precum și cei care se încred în oameni, nu în El.

– Mare este sminteala adusă de adunarea din Creta. Vor da seama autorii ei.

– Să ne păzim, mai ales de păcatele trupești, care ne tulbură mintea.

– Păcatele grele se fac întotdeauna în ascuns, dar de fapt ele se petrec tot sub Ochiul lui Dumnezeu, Care știe toate.

– Gândiți-vă bine: orie am gândit noi, orice am făcut, totul s-a săvârșit înaintea lui Dumnezeu.

Nu a fost clipă în viața mea când Tu nu ai fost de față. Iartă-mă, Doamne !

– Să ne rugăm pentru duhovnicii noștri, chiar dacă ei sunt ecumeniști: Adu-L, Doamne, la credință!

– Preoții care vor fi caterisiți pentru că au apărat dreapta credință rămân preoți, caterisirea nu este valabilă.

– Să ne rugăm, că nu știm ce ne mai așteaptă încă.

– Chiar dacă episcopii ne spun să tăcem, să nu spunem adevărul, că nu avem blagoslovenie de la ei să facem aceasta, NOI SĂ NU TĂCEM !

Dacă vezi că este călcat în picioare adevărul Sfinților Părinți, cum să taci ???

– Dacă dialogurile ecumeniste cu ereticii au vreun sens, până acum ce anume din dreapta credință au primit, au acceptat ereticii? Ce anume le-a dat lor dreptul să fie prezenți la Sinodul ortodox?

– Ereticii au fost lăsați să participe la slujbele ortodoxe săvârșite cu ocazia sinodului din Creta ca să dea impresia că noi cu ei suntem una. Dar NU ESTE AȘA !

Vă sărutăm dreapta, Cuvioase Părinte Iulian, ca unui veritabil patriarh în Duhul Sfânt al Ortodoxiei Sfinților Părinți!

Pasul 2 în lupta antiecumenistă

Pentru că pasul 1 a fost receptat rapid – pentru unii a pricinuit un oarecare ”șoc”, fapt pentru care îmi cer iertare, nu a fost cu intenție – putem trece la pasul 2, cu mila și binecuvântarea Domnului Hristos.
Pasul 2 constă în vindecarea noastră prin rugăciune – sau măcar începutul tratamentului – de o mare patimă, care surpă lupta noastră antiecumenistă. Această patimă a fost sintetizată de marele Petre Țuțea în cuvintele: ”am vrut să scriu o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români” (a se lua aminte doar la cuvintele de după două puncte).

Ca o observație: cei care urlă cu lupii la aproapele și sar ca hienele la gâtul lui nu sunt în Duhul Ortodoxiei. Cei care jignesc fără limite nu sunt ai lui Hristos. Mântuitorul nu S-a lăsat răstignit pentru a ne blestema de pe Cruce, ci pentru a ne mântui prin ea.

”Marii mărturisitori” internauți care trăiesc material pe spinarea altora habar nu au ce înseamnă de fapt misiune și apologetică ortodoxă. Și nu au habar pentru simplu fapt că nu le pasă. Doamne ferește să cădem în ispita de a crede că NOI mântuim pe cineva. Nu noi apărăm Ortodoxia, ci ea ne apără pe noi.

În acest sens, Pasul 2 (pentru cei doritori) este următorul (varianta A):

  1. Acatistul sau Paraclisul Sfinților Trei Noi Ierarhi (în fiecare zi de duminică și joi, la orice oră). Îl aveți atașat. Mulțumim domnului Silviu pentru osteneala de a-l tehnoredacta.
  2. Paraclisul Maicii Domnului (luni, miercuri și vineri).
  3. Rugăciunea Doamne Iisuse… (pentru cei experimentați, după cum li s-a rânduit de către duhovnicul lor, iar pentru ceilalți începând cu măcar 1 minut pe zi în prima săptămână, apoi creștem cu câte un minut în fiecare săptămână și ne ținem de rânduială).
  4. Ajunare în zilele de luni, miercuri și vineri până la ora 10 dimineața (sau 12, cine poate).
  5. Un număr de metanii, după posibilități, dar să fie măcar 20 pe zi.

A doua varianta a pasului 2 ar fi: citirea zilnică a Psaltirii, iar în rest rugăciuni scurte de-a lungul zilei. În acest sens există un program frumos afișat pe site-ul psaltirea.ro, care are și binecuvântarea părintelui Justin Pârvu.

Specific faptul că este un simplu îndemn la rugăciune. Nu contează forma, ci să fim uniți, ceea ce ne lipsește acut. Nu vreau să creez vreo mișcare, ci răspund la niște nevoi presante ale fraților și surorilor întru credință. Fiecare este liber să aleagă modul cel mai ziditor pentru sine.

Această rânduială nu vine ca o intruziune în viața duhovnicească a cuiva, nici nu înseamnă îndepărtarea duhovnicului fiecăruia – Doamne ferește – ci este un sfat pentru a ne întări în rugăciune. Dacă veți considera că duhul de rugăciune îl puteți dobândi altfel, sunteți liberi și responsabili de alegerea făcută. Important este să dobândim pace sufletească. Vremurile de cernere, de mărturisire și de mucenicie au început, nu se mai poate da timpul înapoi. Ne îndreptăm spre slăvita revenire a lui Hristos printre oameni.

Dacă facem lucrul acesta, începem să ne mai cizelăm și să ne șlefuim asperitățile, că nu suntem un popor de arici, ci unul de ucenici ai lui Hristos.

Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit, cu voie sau fără voie și Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze pe toți cei care slujiți Adevărului, nu ego-ului!

acatistul-si-paraclisul-sf-trei-noi-ierarhi

Cu nețărmurit respect

pentru toți frații și surorile în Hristos,

Pr. Ciprian Staicu

Rugă pentru România

gt-poze-din-romania-228

Rugă pentru România

de Dinu Ramniceanu

 

Te rog, dragă România

Să nu vinzi Ortodoxia,

Să ții Soboarele Sfinte,

Dogmele nemăsluite

Și să nu ai părtășie

Cu cei ce-s în erezie.

 

De ecumeniști să fugi,

Că-s a diavolului slugi,

Fugi de cei ce fac „sinoade”,

Ca Biserica să prade;

Fugi de cei ce în „tăcere”

Privesc turma cum le piere;

Fugi de cei ce par „smeriți”

Și vând oile pe-arginți.

 

Au vândut Ortodoxia

Și cu ea și România

Cei ce-n Creta au semnat,

De Hristos s-au lepădat

Și doresc ca și pe noi

Să ne-arunce în noroi.

 

Și de vrem să nu pierim,

Din mijlocul lor să ieșim.

Să nu fim „ascultători”

De Ierarhii trădători.

 

Biserica e acum

La cei alungați în drum,

Pentru-a lor mărturisire

Și-ntrerupta pomenire.

 

Sfinții mereu au luptat,

Adevăru-au apărat,

Azi n-avem deloc Păstori,

Ci doar câțiva râvnitori.

 

Cândva, doar unul lupta,

El era Biserica,

Era singur luptătorul

Maxim Mărturisitorul.

 

Și azi, chiar de sunt câțiva,

Aceștia-s Biserica.

Te rog, dragă Românie,

Să nu cazi în erezie !