Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Adolescenţa – preludiu la poemul iubirii curate

Pr. prof. Ilie Moldovan
Fișe de idei

 
 
Puteți descărca aici documentul.
 

  • Pentru că nu se lasă exprimată în cuvinte obişnuite, este uşor să ne dăm seama că unica ei limbă este poezia. Asemenea unui înger, iubirea curată aduce cu sine zvonuri din paradis.
  • Doresc să las iubirea să vorbească despre sine, să se exprime prin graiurile ei sublime.
  • Iubirea curată, în ceea ce are ea mai specific, este soarele vieţii.
  • Iubirea curată hrăneşte la pieptul ei cele mai de seamă năzuinţe ce înflăcărează destinul unui neam. Din tăcerile ei se zămislesc cuvinte şi din tainele ei se alcătuiesc poeme. Ea poartă în sân nevinovăţia copiilor şi tinde să se împodobească cu cununile martirilor.
  • Azi asistăm la o încercare de detronare a iubirii curate de pe piedestalul ei românesc milenar.
  • Oare chiar aşa de mult s-a schimbat judecata poporului nostru, încât coroana splendid înflorită a pomului, după căderea unei brume de primăvară, a ajuns să-şi dispreţuiască tulpina şi rădăcinile ?
  • “Instructorului sex”, prin definiţie, îi este cu neputinţă să mai creadă în Dumnezeu, dar şi să se însufleţească de marile idealuri ale iubirii curate, care se înalţă ca nişte munţi uriaşi la orizontul istoriei neamului nostru.
  • Acest om vede în viaţa şi iubirea curată nu altceva decât greutăţi de neînvins. De ce ? Pentru că se zbate în lanţul unor concepţii nihiliste şi este cuprins de frigurile unor porniri nesăbuite.
  • Respectul faţă de tradiţia strămoşească îl ia drept intoleranţă.
  • Nu vede nimic mare şi sfânt în iubire şi astfel i se strecoară în minte ispititorul gând că iubirea nu are nic un rost şi nici un viitor. Căci viitorul iubirii este rodul ei, copiii, care pot fi, fără nici un scrupul, exterminaţi şi aruncaţi la coşul istoriei.
  • După ce a uitat că voluptatea = moarte, iar iubirea înviere, s-a angajat în luptă împotriva vieţii.
  • Ucigaş în ordinea existenţei personale, acelaşi om este sinucigaş în ordinea existenţei neamului.
  • Un semnal de alarmă: ne piere neamul (1989-2001 – 11 milioane de avorturi în spitale, fără a mai număra şi pe cele necunoscute, făcute în oficinile ucigătoare de prunci cu caracter privat şi în laboratoarele de “planificare a familiei”).
  • Crudul adevăr este că ogoarele vieţii se pustiesc. Bezna ia locul razelor de soare, abdicarea şi ofilirea, destrămarea şi ruina urmează forţei vitale şi sporirii etnice care ne-a însoţit în istorie. Read More

Volumul de poezii Gânduri pentru fiul rătăcit – Adrian Ștefan Ambrozie

Binecuvintează, Prietene Bun, Hristoase, lacrima durerii şi a nădejdii

 

 

Prăpastia e mare, Doamne, nu mă părăsi! / Nu mai rezist, mi-e frig şi iadul e aproape.

Ridică-mă de-aici şi Te voi veseli / Te rog, Hristoase drag, nu vreau talantul să se-ngroape.

 

Poeziile din acest volum le-am primit de la un bun prieten, pe care însă … nu îl cunosc. Nu ne-am văzut niciodată până acum, ci doar ne-am auzit glasul la telefon, dar chiar şi aşa am ştiut, într-un fel greu de înţeles, că amândoi vrem doar să ne lăsăm mângâiaţi pe creştet de Prietenul căruia Îi slujim, adică Hristos.

Poeziile acestea le-am citit avându-L pe Hristos în mine, nevrednicul, căci tocmai veneam de la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, Poezia pentru care a fost făcută şi încă există lumea în care noi trăim. Demult nu am mai citit atâtea gânduri care să semene cu propriile mele gânduri, dar care nu răzbătuseră spre lumină în straie de poem, ci doar fuseseră frământate în inimă.

Adrian e poetul pe care Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou l-a trimis în calea mea pentru a-mi arăta că toate greutăţile pe care le întâmpin în a construi prima Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicţii, Comunitate aflată sub patronajul Episcopiei Covasnei şi Harghitei, sunt ca şi broboanele de sudoare prin care trece şi poetul până când făureşte o poezie, dar importantă nu este oboseala, ci rezultatul, la care se ajunge prin mila lui Dumnezeu, prin inspiraţie de sus.

Acest proiect a venit ca un răspuns la o rugăciune: acum un an am mers în Grecia, la Nea Makri, la Sfântul Efrem cel Nou, împreună cu câţiva pelerini. Pentru mine era a treia oară când mergeam la acest Sfânt. Am ajuns acolo şi am avut o ispită: inima îmi era rece, nu simţeam nimic faţă de Sfântul Efrem. M-am rugat şi am plâns, dar ispita era puternică; atunci i-am cerut Sfântului: ajută-mă să te iubesc mai mult.

Ne-am întors acasă şi am cunoscut-o pe doamna Ioana Bratu din Bucureşti, doctor psihiatru, specialist în terapia persoanelor cu toxicodependenţe. Domnia sa de ani de zile tot încerca să înfiinţeze o Comunitate Terapeutică Ortodoxă în România, dar multe uşi au rămas închise şi multe promisiuni neîmplinite. Am obţinut binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, ca la Malnaş-Băi, în judeţul Covasna, să facem o astfel de Comunitate. Nu va fi soluţia care va rezolva problema întregii ţări (peste 800.000 de persoane cu adicţii), ci doar un proiect-pilot pe care sperăm să îl preia şi alţii, iar în câţiva ani astfel de Comunităţi să existe pretutindeni în România noastră dragă. Căci ori se înmulţesc Comunităţile, ori se stinge flagelul drogurilor … Însă, ştim cu toţii care este realitatea cotidiană.

Cred că acesta este răspunsul minunat al Sfântului Efrem la rugăciunea mea de atunci: implicarea mea în acest proiect, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Prietenii Sfântului Efrem cel Nou, alături de soţia, fiica şi fiii mei duhovniceşti, alături de mulţi prieteni, pe care însă – ca şi în cazul lui Adrian – încă nu am apucat să îi văd la faţă (şi aici văd prezenţa Sfântului Duh, Care ne ajută să lucrăm spre Slava lui Dumnezeu, chiar dacă geografic nu suntem aproape).

De ce să facem o astfel de Comunitate Terapeutică? Răspunsul meu este dublu: de ce nu? şi pentru că asta este voia lui Dumnezeu. Ce vom face noi acolo, la Malnaş-Băi?

Modelul acestei Comunităţi Terapeutice Ortodoxe va fi cel realizat şi în alte ţări ortodoxe (Cipru, Serbia sau Rusia), accentul fiind pus pe recuperarea pe termen lung a persoanelor cu adicţii. Încercăm să reactivăm ceea ce a făcut Sfântul Vasile cel Mare în secolul al IV-lea, una dintre vasiliadele mai puţin cunoscute, numită şcoala pentru fetele decăzute, ale cărei principii erau terapia pe termen lung, până la reintegrarea cu succes a persoanelor tratate în familie şi în societate. Accentul era şi este pus pe Sfintele Taine, pe harul dumnezeiesc pe care numai Biserica cea Una, Ortodoxia, îl are. Dovada este şi faptul că astfel de Comunităţi Terapeutice, în mediile ortodoxe au o rată de succes de aproximativ 85%, pe când în cele neortodoxe sau necreştine ea este de doar 5-7%.

Read More