Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Te iubesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem, și îți mulțumesc că ești ocrotitorul meu !

4

     Mă numesc Elena Surugiu, am 38 de ani și sunt din localitatea Buftea, județul Ilfov. Încep această mărturisire cu mare iubire și emoție în suflet. Pe Sf. Efrem cel Nou l-am cunoscut în luna iulie 2013. Totul s-a schimbat în clipa în care Sf. Efrem cel Nou a intrat în viața mea. Am promis Sf. Efrem cel Nou că voi mărturisi minunile făcute pentru mine.

     Mama mea, Gheorghița, este bolnavă de cancer. Având aceste probleme, o colegă mi-a spus să merg la Sf. Ilie Lăcătușu, la cimitirul Adormirea Maicii Domnului în Giulești. Am fost de 10 ori, așa cum mi-a spus o femeie care venise să se roage Sfântului Ilie Lăcătușu.

     Într-o zi, ducându-mă către Sf. Ilie Lăcătușu cu o prietenă, aceasta mi-a spus să mergem la Sfânta Mănăstire Frăsinei, să mă rog pentru mama. Inițial i-am spus că nu pot merge, deoarece nu îmi permit financiar. Urma cam în două săptămâni ea să meargă la Sfânta Mănăstire Frăsinei cu o colegă de serviciu. Ajungând la Sf. Ilie Lăcătușu, nepotul dânsului ne-a dat o iconiță cu Sf. Ilie Lăcătușu, iar pe verso era părintele Ghelasie de la Frăsinei. Atunci am decis să merg la Frăsinei, considerând că așa trebuie să fac.

     Ajungând acolo (la biserica de la Muiereasca), un călugăr și un preot mi-au spus să citesc Acatistul Sf. Partenie din Lampsakos (Grecia) și Acatistul Sf. Nectarie din Eghina. La Mănăstirea Radu Vodă, unde se află o părticică din Sfintele Moaște ale Sf. Nectarie, am mai fost cu ceva ani în urmă. Am căutat pe internet date despre viața Sf. Partenie, Acatistul și Paraclisul lui, întrucât trebuia să le citesc vreme de 40 de zile.

     Mi-au apărut pe pagina principală și numele altor sfinți care au darul de la Dumnezeu de a vindeca de cancer și sunt grabnic ajutători în multe probleme ale vieții, printre care era și Sf. Efrem cel Nou, dar nu l-am luat în seamă pentru că nu auzisem niciodată de el. A doua zi, însă, căutând și alte detalii, mi-a apărut din nou icoana Sf. Efrem cel Nou. În acea clipă mi-am zis să citesc despre viața lui, eram cu sufletul la gură, dornică să știu cât mai multe despre viața Sfântului Efrem. Nimic nu este întâmplător…

     În timp ce citeam viața lui, mi-am deschis inima către Sf. Efrem cel Nou. L-am îndrăgit din prima clipă. Am scos la imprimantă Acatistul lui și l-am citit vreme de 40 de zile. Voiam să știu cât mai multe despre acest Sfânt minunat. I-am spus și mamei de Sf. Efrem cel Nou și seara ne rugam împreună Sfântului Nectarie, Sf. Efrem cel Nou și Sf. Partenie din Lampsakos. Starea mamei însă   s-a agravat, parcă pe zi ce trecea era tot mai rău. Mama a avut cancer la sân, boala s-a extins apoi la plămâni și în luna ianuarie 2013 am primit vestea cutremurătoare: mama avea cancer la cap.

 

10005

     Am fost la Mănăstirea Radu Vodă din București, m-am rugat Sfântului Nectarie, apoi am citit și Acatistul acestuia. Nu după mult timp (cam două săptămâni) am internat-o pe mama la spitalul Sf. Luca din București, iar doamna doctor mi-a recomandat să mergem cu mama la Fundația Sfântul Nectarie de la Foișorul de Foc din București. Am ferma convingere că Bunul Dumnezeu și Sf. Nectarie au rânduit lucrurile în așa fel încât să ajungem cu mama la Centrul de îngrijiri paleative „Sfântul Nectarie”.

     Mi-am deschis inima către Sfinții mult iubiți: Sf. Ilie Lăcătușu, Sf. Partenie din Lampsakos, Sf. Nectarie din Eghina, Sf. Ierarh Ioan Maximovici, Sf. Calinic de la Cernica, Sfântul Părinte Paisie Aghioritul, Părintele Arsenie Boca, Sf. Ioan Rusul și bineînțeles mult iubitul meu, Sfântul Efrem cel Nou. Sigur, pe toţi îi iubesc în egală măsură. Am citit de câteva ori și Paraclisul Maicii Domnului. Neavând posibilitate să ajung în Grecia la Sf. Efrem cel Nou, m-am gândit că trebuie să găsesc o soluție și am găsit pe internet site-ul Asociației Prietenii Sf. Efrem cel Nou, am sunat și am vorbit cu părintele Ciprian Staicu, i-am spus cazul mamei și l-am rugat să mă ajute.

     Părintele Ciprian mi-a trimis pentru mama icoana Sf. Efrem cel Nou și mir, spunându-mi că atât mama cât și eu trebuie să ne spovedim cât mai degrabă la duhovnicul nostru. Lucru care de altfel l-am și făcut. Țin să-i mulțumesc din suflet pe această cale pentru iubirea pe care o are față de oameni. Dumnezeu să-i lumineze sufletul şi calea pentru a ajuta cât mai mulţi oameni.

     Menționez faptul că, atunci când am fost la Mănăstirea Radu Voda și am intrat în magazinul de la poartă, prima icoană pe care am văzut-o a fost icoana Sf. Efrem cel Nou (în partea stangă cum am intrat). Nu știam că pot găsi icoana Sf. Efrem la Bucuresti (la aceea vreme nu știam nimic de Sf. Efrem cel Nou). Atunci am cumpărat icoana Sf. Efrem cel Nou. Am întrebat și de cărțile apărute în România despre Sf. Efrem, dar nu aveau nicio carte. A doua oară când am fost aveau toate cărțile despre Sf. Efrem cel Nou și, fără să stau pe gânduri, le-am cumpărat împreună cu Acatistul lui. Sunt sigură că Sf. Efrem știa cât de mult îmi doresc să citesc cărțile cu minunile pe care le-a înfăptuit și de aceea m-a ajutat.

     Într-o zi, la serviciu, eram atât de obosită încât abia stăteam în picioare (eram obosită pentru că mergeam la serviciu și aveam și grijă de mama), nu stiu cum s-a întâmplat dar nu îmi găseam cheile de la birou. În acea zi am plecat mai devreme de la birou, pentru că mamei mele i se făcuse rău și trebuia să chem salvarea.

     Icoana cu Sf. Efrem cel Nou o luasem la serviciu, pentru că îmi doream ca Sf. Efrem să fie ocrotitorul meu. Atunci m-am rugat lui să îmi găsesc cheile și a doua zi am aflat că o colegă luase cheile mele din greșeală.

     O altă minune… Am fost la mama în vizită și nu se simțea prea bine, iar plecând de la ea pe drum m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie și Sfântului Paisie Aghioritul să aibă grijă de mama și să-i lumineze mintea și sufletul, iar a doua zi când voi merge la ea, să văd că este bine. A doua zi când am ajuns la mama, ea era foarte bine și chiar bucuroasă că infirmiera îi făcuse baie, era luminoasă la față și lucidă.

     Eu tot nu mă lăsam și îmi doream să fac cumva să trimit la Mănăstirea Nea Makri o cămașă a mamei, pentru ca măicuțele de acolo să facă semnul Sfintei Cruci cu cămașa respectivă peste racla cu moaștele Sf. Efrem cel Nou. Îmi doream tare mult mir, aghiazmă și iconițe din Grecia cu Sfântul Efrem cel Nou.

     Ceva tot îmi spunea în sufletul meu să fac acest lucru, de aceea nu după mult timp am decis să trimit în Grecia, la Nea Makri, o cămașă a mamei, iar pentru mine o bluză. Am sunat la DHL, dar transportul era foarte scump și nu îmi puteam permite, așa că am încercat să trimit coletul prin Poșta Română. Ajungând la Oficiul Poștal din zona unde lucrez, am constatat ca își schimbase sediul. Am vorbit cu șoferul de taxi și l-am rugat să căutăm OP, a luat-o pe niște străduțe, dar nu găseam OP. Atunci am spus: Sfinte Efrem, te rog ajută-mă să găsesc OP.  După ce am cerut ajutorul, șoferul a făcut un viraj la stânga, a mai mers puțin și a oprit mașina ca să întrebăm încotro să o luăm pe un domn care era îmbrăcat în uniformă și păzea o clădire din zonă. Dar nu am apucat să-l întreb, căci am văzut că în fața mea era Oficiul Postal.

     I-am mulțumit Sfântului Efrem și am intrat nerăbdătoare în OP. Un bărbat tânăr, cu barbă și cu un chip angelic, vorbea cu doamna de la ghișeu. Eu am intervinit în discuția lor și am întrebat-o cum pot trimite un colet în Grecia, la Nea Makri, cât costă și în cât timp ajunge, spunând și care era problema mamei (prin atitudinea mea se vedea emoție, disperare, dar și iubire și o mare bucurie că reușeam să trimit la Nea Makri ceea ce îmi propusesem). În timp ce eu vorbeam, acel domn se afla lângă mine, auzind ce-i spuneam doamnei de la ghișeu despre mama mea.

     Nu după mult timp el mi-a făcut loc și a trecut la ghișeul de lângă mine. Între timp, doamna mi-a dat o cutie pentru a pune hăinuțele, dar din păcate era prea mare pentru ce aveam eu și costa mult prea mult față de suma de bani pe care eram dispusă să o dau pentru acest lucru. Dintr-o dată am auzit o voce spunând: „Elena, te ajută acest plic?” Am întors capul nedumerită, văzând că acel domn cu chip angelic pe mine mă întreba. De unde îmi știa numele? Am luat plicul, l-am întrebat cât costă și el mi-a cerut 3 lei. I-am dat banii, după care la gramaj părea destul de mult și iar nu mă încadram în preț. Atunci el mi-a spus că mai are un plic, dar mai mic, poate îmi va fi de ajutor.

     Am uitat să menționez faptul că în clipa în care am întrebat-o pe doamna de la ghișeu în câte zile ajunge coletul în Grecia, ea mi-a spus că între 7-10 zile, iar acel domn a intervenit, spunând că azi este luni și dacă pleacă la ora 16, ajunge marți seara sau mai sigur miercuri, iar la începutul săptămânii viitoare ajunge înapoi în Romania.

     Fiind la ghișeu și completând actele necesare pentru trimiterea coletului, nu știu ce întrebare am pus, iar acel domn a răspuns, eu neadresându-mă lui. Am întors capul și i-am spus: „Tu ești un înger pentru mine azi, tot ce am nevoie tu mă ajuți și orice întrebare pun, tu răspunzi”, el s-a uitat la mine și mi-a zâmbit.

     Nu după mult timp am vrut să-i mulțumesc înca o data, m-am uitat în jurul meu și el nu mai era. Sunt sigură că Sfântul Efrem cel Nou a fost și m-a ajutat. Am trimis coletul cu bine, fără a întâmpina vreo problemă, iar apoi am așteptat cu mari emoții venirea coletului înapoi.

     I-am spus mamei că am trimis în Grecia un colet cu o cămaşă de noapte pt. ea si mama a spus: Sfântul Efrem îmi trimite lumină. În tot acest timp am citit Acatistul Sf. Efrem, m-am rugat plângând aproape în fiecare seară. Citisem în cartea „Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre” și alte minuni mărturisite de oameni și parcă sufletul meu era plin de emoție și bucurie că poate Sf. Efrem mă ajută și pe mine și pe mama mea. Îmi doream tare, tare mult să îmi apară și mie în vis sau aievea, dacă eram cu inima curată, așa cum  citisem în acea carte. Marți spre dimineață mi-a apărut în vis Sf. Efrem și l-am auzit spunând: „Mâine vine coletul”. Miercuri dimineața am început să citesc Acatistul Sf. Efrem cel Nou, apoi am sunat la OP. Într-adevăr, coletul sosise.

 

DSC00850

     Eram atât de bucuroasă, cum nu vă puteți imagina. Pe drum, în timp ce mergeam la spital,   m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, spunând că îmi doresc ca mama să fie conștientă, pentru a realiza minunea care a avut loc și l-am rugat pe Sf. Efrem să fie cel mai bun doctor pentru mama. Când am ajuns la spital, i-am dat mamei o iconiță primită din Grecia, de la Nea Makri și ea mi-a spus: „A venit domnul doctor”. Eram nedumerită, crezând că a venit medicul de la Fundație, dar de fapt era vorba de „doctorul” Efrem cel Nou.

     Sf. Efrem cel Nou mi-a răspuns prin mama că auzise rugăciunea mea. Am uitat să precizez faptul că eu am făcut o promisiune Sf. Efrem cel Nou și Sf. Nectarie, că dacă o ajută pe mama să se vindece de cancer, am să pun numele Nectarie și Efrem copilului pe care sper că îl voi avea.

     Am făcut și altă promisiune: dacă mama se vindecă, după ce am examenul de licență (2014), voi pleca cu ea în Grecia, acasă la Sf. Efrem cel Nou, la Sf. Nectarie și la Sf. Partenie.

     Miercuri, după ce am luat coletul, m-am dus la mama la spital, iar Flori, o infirmieră de acolo, i-a făcut baie, după care i-am pus cămaşa de noapte şi pe urmă mama a dormit profund, ca niciodată. După aproximativ două ore, când s-a trezit, am mai vorbit puțin cu ea şi am plecat acasă.

     Vreau să menţionez faptul că înainte să trimit coletul în Grecia, m-am rugat la Dumnezeu şi Sfântului Efrem să o ţină pe mama în viaţă până la venirea coletului (mama se simţea din ce în ce mai rău), era dorinţa mea să o îmbrac cu cămaşa de noapte care fusese acasă la Sfântul Efrem. Mama a mai trăit patru zile după ce a venit coletul din Grecia. Joi dimineaţă a intrat în comă. Luni dimineaţă la ora şapte a plecat la Domnul.

     Dumnezeu a dorit ca mama mea să meargă acum la El, dar ştiu că ea mă veghează din cer. Toate rugăciunile pe care le-am zis pentru mama ştiu că au ajutat sufletului ei foarte mult. Viaţa mea nu mai este la fel din acel moment, dar Dumnezeu ne ajută pe fiecare din noi să depăşim momentele grele din viaţă.

     Am ferma convingere că Sfântul Efrem cel Nou a fost alături de mama în clipa trecerii, iar acum eu nu sunt singură, pentru că Sfântul Efrem cel Nou este ocrotitorul meu şi va rămâne până în ultima clipă a vieţii mele pe acest pământ. Între mine şi Sfântul Efrem există o mare legătură, El mă ajută ori de câte ori mă rog lui şi o face cum ştie mai bine.

     Rugați-vă și credeți în Sfinții Bunului Dumnezeu! Ei există cu adevărat și ne ajută pe fiecare în parte, după credința noastră. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu, Fecioarei Maria și tuturor Sfinților cărora mă rog, ei sunt și vor rămâne în sufletul meu până la sfârșitul zilelor mele. Te iubesc, Sfinte Efrem, și îți mulțumesc că ești ocrotitorul meu.

Sfântul Efrem cel Nou – Prietenul ajutător la examenele vieții

6

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou în urmă cu vreo trei luni. Mi l-a prezentat o colegă de serviciu, arătându-mi o carte cu minunile făcute de către Sfânt pentru ajutorarea copiilor nou-născuţi. Când am văzut preotul de pe coperta cărţii, mi-am dat seama ca eu tocmai îl visasem. Atunci am înţeles ca visul a fost de la Dumnezeu şi că Sfântul Efrem cel Nou o să devină protectorul meu, deoarece treceam printr-o perioadă grea din viaţă. Aşa am început să caut cât mai multe informaţii despre Sfântul Efrem, am început să citesc Acatistele sau / şi Paraclisele Sfântului aproape zilnic. M-am apropiat foarte mult de Sfântul Efrem, pot spune că a devenit Prietenul meu, Confidentul meu.

În data de 8 octombrie 2013 am avut de susţinut examenul de sală pentru permis auto –  pe care îl tot amânam de ceva vreme deoarece aveam o oarecare frică, stângăcie. Învăţasem, dar mă temeam. M-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute, să îmi dea curaj. Cu o seară înainte de examen l-am visat pe Sfântul Efrem, care mi-a spus că totul o să fie bine, o să iau examenul. Eu i-am promis că după examen o să duc un buchet de flori la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi.

Am pornit de dimineaţă spre Suceava, pentru a susţine examenul. Înainte de a ajunge la examen am mai citit o dată acatistul Sfântului Efrem (cărticica cu acatistul o am mereu la mine). Ajungând acolo, cu acatistul Sfântului în buzunar, am intrat în sală, m-am așezat la calculator şi am început să rezolv chestionarele. Au fost uşoare, la primele 21 de întrebări nu am făcut nici o greșeală. Din cauza emoţiilor apoi nu m-am mai putut concentra şi am greșit 4 întrebări. Când am văzut că mai am de răspuns la o singură întrebare, decisivă pentru a promova examenul, am intrat în panică și am început să mă rog Sfântului Efrem să mă ajute. Cu mâna pe inimă vă pot spune că răspunsul corect la această ultimă întrebare a fost bifat de Sfântul Efrem, nu de către mine… Astfel am luat examenul… După aceea m-am ţinut de promisiunea făcută Sfântului, am dus un buchet de flori la Mănăstirea Bogdana.

În 29 octombrie 2013 am avut de sustinut un examen la serviciu (promovare în grad). Sfântul Efrem a fost alături de mine si la acest examen. Am avut cu mine o copie xerox a icoanei Sfăntului. Înainte de examen am citit acatistul lui. M-am descurcat foarte bine, atât la proba scrisă, cât şi la cea orală. Am primit calificativul foarte bine.

O altă minune a Sfântului Efrem: m-a ferit de căsătoria cu o persoană nepotrivită. În perioada când am început să studiez despre viaţa şi minunile Sfântului Efrem, mă despărţisem de prietenul meu cu care trebuia să ne căsătorim anul viitor. Am plâns mult, mereu mă rugam Sfântului să îmi arate dacă acest barbat este sau nu partea mea. Dacă într-adevăr este partea mea să mă ajute să mă împac cu el. Acum câteva zile am aflat că fostul meu prieten fusese căsătorit şi că s-a împăcat cu fosta lui soţie…

Multumesc lui Dumnezeu, Măicuţei Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul pentru ajutorul acordat. Doamne ajută!

 

Daniela din Bucovina

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat, iar eu m-am ținut de promisiune ! Ce mare lucru să ai un asemenea prieten !!!

Sf EfremcelNou

Bunul Dumnezeu a îngăduit să fiu salvată de la moarte, cu ajutorul şi mijlocirea Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era ziua de 6 ianuarie 2010, dimineaţă în care nu m-am mai putut ridica din pat din cauza unor dureri cumplite de spate (simţeam că am acolo înfipte parcă toate cuţitele din lume). Nu am putut merge nici măcar la Sfânta Liturghie, cu toate că deja eram sub ascultarea bunului şi minunatului meu duhovnic.

Soţul meu m-a ajutat să urc în maşină şi m-a dus într-o localitate, la un anume domn care “să îmi pună la loc spatele”, fiindcă toată lumea zicea că este coloana de vină. Durerile au revenit, mai mari şi mai intense, iar în final am fost internată în spital.

După multe analize şi investigaţii, nici un diagnostic, ba dimpotrivă am fost trimisă la psihiatrie pentru “o boala închipuită” a mea, zicând medicii respectivi că eu îmi induc singură febra şi durerile atât de mari.

Am fost externată pentru puţine zile, timp în care mi-a fost mult mai rău, dar totodată zicându-mi-se de cei  din familie să stau în pat, că “mă trage patul”, lucru şi mai dureros pentru mine, căci nimeni nu mă credea că sunt bolnavă, şi aceasta la sugestia medicilor, pentru care mă rog şi acum, şi îl rog pe Sf. Efrem să le fie mereu alături. Când am fost reinternată, mi s-a făcut un favor şi am fost pusă într-o rezervă cu acelaşi diagnostic: boala închipuită

Într-una din zile, în timp ce eram perfuzată (nu puteam mânca) am adormit, în dreptul uşii a apărut un părinte călugăr, îmbrăcat în negru, înalt, care stătea în poziţie puţin aplecată cu corpul şi capul, parcă să mă vadă mai bine. M-am trezit brusc, aveam o mare linişte şi bucurie, parcă totul era aievea şi totuşi nu mai vedeam nimic şi pe nimeni.

Am întrebat pe părintele duhovnic cine ar fi putut să fie, că mi-a dat atâta linişte şi bucurie şi chiar nu am mai simţit durere. Sfinţia sa mi-a spus că m-a vizitat un Sfânt şi că îmi voi da seama cine a fost când îl voi vedea în icoană. Am fost externată la cerere, tot la sugestia părintelui duhovnic, şi internată la un alt spital, în alt oraş.

Aici am fost vizitată de maica stareţă S. (prin care Dumnezeu şi Sfinţii Lui au lucrat pentru mine şi m-am întors la credinţă) şi mi-a adus să mă închin la racla cu scoarţă din copacul unde a mucenicit Sf. Efrem cel Nou.

IMG_2822

Am simţit în tot corpul “furnicături”, bucurie, m-am umplut de har, dar tot nu mi-am dat seama că m-a vizitat din nou Sfântul care a fost şi la spital. Între timp am fost diagnosticată cu embolie pulmonară şi multiple infarcte pulmonare, după ce iniţial mi s-a spus că 90% este cancer pulmonar. În sinea mea preferam să fie cancer decât TBC (între timp am început să expectorez cheaguri mici de sânge), fiindcă am stat mult înainte cu nepoţeii şi era riscul să fi contactat boala şi ei.

Eu am fost tare liniştită, în legătură permanentă cu duhovnicul meu şi “cu maicile mele de suflet”. După multe zile de spitalizare, m-am întors acasă şi am fost vizitată de maica stareţă, aducându-mi de data aceasta două iconiţe cu Sf. Efrem cel Nou, care era aşa înalt, cum îl văzusem. Am simţit acelaşi lucru şi aceeași stare ca atunci când am fost vizitată de Sfânt la spital şi mi-am dat seama că a fost mereu alături de mine, zi şi noapte.

I-am aprins imediat Sfântului o candelă şi i-am promis că îi voi coase un fes şi, atunci când va îngădui, voi merge să i-l duc. În ziua de 5 mai, de prăznuirea Sf. Efrem, i-am aprins candela, am aprins tămâie, i-am pus flori la icoană  şi, parcă copilăreşte, i-am pus fesul pe o vază deasupra icoanei, parcă, ziceam eu, să vadă Sfântul că m-am ţinut de promisiune. I-am făcut și două poze cu telefonul. În cea de a doua poză de pe telefon (le păstrez cu mare drag) a apărut în dreapta Sfântului, jos, o lumină puternică, probabil ca semn că este cu mine.

La timpul potrivit m-a dus Sfântul Efrem şi la Sfintele sale moaşte, la Nea Makri, ce mare bucurie! Sfântul mă ajută neîncetat, atunci când îi cer ajutorul şi îl rog întotdeauna să mijlocească pentru cei aflaţi în suferinţă.

Am mai avut o întâmplare cu Sfântul Efrem, şi chiar pe loc i-am văzut ajutorul, în legătură cu draga mea nepoţică Antonia. După ce am fost împreună într-un pelerinaj la câteva mănăstiri din Moldova, într-o noapte ea a făcut o criză de apendicită, i se tăia respiraţia de durere şi nu-i puteam atinge burtica.

Nepoţica trebuia să plece a doua zi împreună cu părinţii în concediu, dar nu am avut ce face, la ora două noaptea am dus-o la spital. Înainte de a pleca i-am dat ulei de la Sf. Efrem, am uns-o peste tot, dar am şi mers la icoana Sfântului şi, prosteşte, copilăreşte, l-am mustrat, l-am certat şi l-am ameninţat că nu o să-i mai aprind deloc candela dacă nu o ajută pe nepoţica mea.(Ce nesăbuită am fost!)

Să mă ierte dragul meu Sfânt, dar în momente aşa grele parcă ţi se întunecă mintea, nu mai realizezi ce vorbeşti şi, ca răspuns, până la Timişoara nepoţica mea nu a mai avut nici cea mai mică durere cu toate că leucocitele erau 12.000.

Sunt doar câteva întâmplări cu Sfântul meu drag, despre care aş vorbi tot timpul, căruia îi ard neîncetat candela şi îi citesc des acatistul. Minunat lucru să ai ocrotitor aşa un mare Sfânt, pe care îl rog mereu să ajute pe cei aflaţi în suferinţă, cum le este de folos, dar şi să ocrotească pe cei dragi mie, pe părintele duhovnic, pe maici, pe preoţi, pe doctori, care “lucrează” pentru mine şi pentru familia mea.

Minunat lucru, de asemenea, să fii prietenul unui Mare Sfânt Mucenic, să-l ai mereu aproape şi el să facă parte din viaţa ta. Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, că ne înveţi să nu căutăm iubire de la oameni, ci de la Dumnezeu.

 

Maria S. din Arad

18 noiembrie 2013