Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lacrimi pentru ecumenişti

Am primit la comentarii textul de mai jos, de la doamna Lucreția. Dragostea și efortul ei merită respectul nostru și împreună-rugăciunea cu ea. Doamne ajută și dăruiește multă sănătate doamnei Lucreția, sora noastră în Hristos, Pruncul Mântuitor!

trypt1a
Îmbracă-te în doliu, eternă Ortodoxie, şi plângi pentru fiii tăi răniţi de erezia ecumenistă!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum cununile câştigate cu nevoinţă cad de pe capetele ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor spre bucuria îngerilor căzuţi!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum, în locul chipurilor luminate de Duh Sfânt, apar tot mai multe chipuri purtând măşti metalice care rostesc reci cuvinte ce nu mai ajung la inima! Căci ecumenismul ni se întipăreşte pe chip, fie că vrem, fie că nu vrem. Asa cum mincinosul se deosebeşte de la chip de omul sincer, tot aşa ecumenistul se deosebeşte de ortodoxul sincer, devotat lui Hristos.
De aceea, asa cum spunea Înaltpreasfințitul Justinian Chira, trebuie să ne dezicem cu fermitate de această molimă care bântuie în mediul ortodox. Dacă pentru bolile trupeşti alegem cei mai buni medici, la fel trebuie să procedăm şi cu bolile sufleteşti.
Aşa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov: ”scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt”, fără de care nu există mântuire. Deturnarea acestui scop prin invenţii ecumeniste are efecte directe asupra mântuirii. Pentru astfel de situaţii românii au o vorbă: ”Fereşte-mă, Doamne, de omul lui Dumnezeu cu năravul celui rău!” , adică omul se roagă să fie ferit de omul care care se preface credincios pentru a-i înşela vigilenţa. De atei ştie cum să se ferească, dar de ecumenişti, acum îşi creează anticorpi.
Plăngi, văzându-i pe cei ce bolesc de ecumenism cum se roagă pentru UNITATEA credinţei, făcând din aceasta un idol!
Plângi, văzând cum, alături de icoanele ortodoxe, apar la vânzare icoane profanate, având semne oculte pe ele, cel mai des întâlnit fiind ”cornuta”, adică degetul mic şi arătătorul întinse complet, iar celelalte îndoite, semn al zeului vrăjitoriei!
Plângi, văzând cum, cum, de dragul avantajelor lumeşti, te-am trădat la Creta, iar acum cădem ca frunzele noi, înşine, în loc să-i ajută şi pe alții să se ridice, asemănându-ne cu Iuda Iscarioteanul. Da. Şi eu te-am trădat prin păcatele mele, prin faptul că te mărturisesc cu tastatura, dar inima mea e nevindecată de patimi. Şi eu i-am ajutat să te trădeze prin tăcerea mea.
Plângi, văzând cât de uşor renunţăm la ieroschimonahi, la Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, la rugăciunile de noapte!
Plângi, văzând cum se împlinesc cuvintele psalmistului: ”De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.” ( Psalm 49, 19)
Plângi, cu Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos care i-a apărut în vedenie ucenicului său Epifanie, arătându-i că sufletele sodomiţilor petrec în iad, în colibe murdare, cu multe necurăţii de oameni şi de câini. I-a mai arătat că păcătoşii petrec în temniţe întunecoase, având înfăţişări diferite, în funcţie de păcatele lor. Astfel, Dumnezeu i-a făcut pe desfrânaţi să semene cu porcii, pe hoţi – cu lupii, pe înşelători – cu vulpile, pe iubitorii de arginţi – cu pisicile, pe cei mânioşi – cu fiarele, pe pomenitorii de rău – cu viperele, pe mincinoşi – cu şopârlele, pe cei lacomi – cu caii, pe beţivii – cu îndrăciţii, pe eretici – cu bălegarul, pe cârciumari – cu măgarii, pe proprietarii de bordeluri – cu antihrist, pe hulitori – cu ciorile, pe clevetitori – cu corbii, pe cei ce judecă păcate străine – cu câinii, pe cântăreţi – cu broaştele, pe dansatoare – cu cocostârcii, pe desfrânate – cu caprele, iar pe cei petrecăreţi care au mers la jocuri, glume, teatre – cu viperele mici cu târâtoarele şi cu fiarele sălbatice. I-a mărturisit apoi, spre folosul nostru, că pe toate acestea i le-a arătat, ca să se înfricoşăm, să sporească nevoinţa şi trezvia, ca să ne mântuim. (vezi ”Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos”)
Sfinte Andrei, care ne-ai spus că ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi, roagă-te să ne vindecăm de ecumenism, ca să putem preţui aurul curat al Ortodoxiei, nu bălegarul ecumenist frumos ambalat!
Plângi, cu Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, care spunea sa ne ferim de eretici, a căror pierzare o asemăna cu cea a sodomitenilor.
Plângi, amintindu-ne cuvintele Mântuitorului: ”Vai de cei prin care vine sminteala!”
Bucură-te, Ortodoxie, cu cei datorită cărora porţile iadului nu te vor birui! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să ne ferim ca de foc de erezia ecumenistă şi de pecetea antihristică şi să alegem calea cea îngustă ce duce la Tine!
Bucură-te, cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care ne-a transmis cuvintele Mântuitorului. ”Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui!” (Ioan 7, 38). Iar Scriptura nu a spus că papa sau Sinodul de la Creta sunt infailibili!
Bucură-te, Ortodoxie, singura credinţă mântuitoare, curată şi completă, armă de temut împotriva necuratului, unica matcă prin care curg ”râuri de apă vie”! (Ioan, 7, 38)