Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un memoriu al ortodocșilor antiecumeniști și reacția ”oficială”

Un număr de 156 de ortodocși români au semnat un Memoriu, inițiat de un grup de fii duhovnicești și enoriași de-ai mei, imediat după primirea hotărârii de oprire a mea de la slujirea tuturor celor sfinte (8 decembrie 2016).

Textul Memoriului este următorul:

cerere-pt-parintele-ciprian-01

Atașez aici și ca pdf: memoriu

În data de 26 decembrie 2016, după terminarea slujbei săvârșită de Preasfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, la paraclisul-catedrală din municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, unul dintre semnatari a vrut să îi înmâneze personal ierarhului acest Memoriu. Preasfinția Sa l-a întrebat despre ce este vorba, iar când a aflat că este referitor la părintele Ciprian-Ioan Staicu, a spus că acest subiect este încheiat și că nici nu vrea să audă de Memoriu, refuzând să îl primească și întorcându-i spatele domnului respectiv.

De aceea, acum câteva zile, un alt ortodox a dus personal Memoriul la Miercurea-Ciuc, la Centrul Eparhial. A fost întâmpinat la secretariat cu foarte multă răceală, cu greu i s-a acceptat depunerea Memoriului, și mai greu acest Memoriu a primit un număr de înregistrare și doar ca prin minune expeditorul a putut să fotografieze cum arată Memoriul înregistrat. Poza este făcută de la distanță, în timp ce secretarul completa o hârtiuță (în locul unei copii xerox a Memoriului înregistrat, așa cum era normal și legal).

img_20170105_090912

În final i s-a oferit așadar mesagerului și o hârtiuță pe care scrie următoarele:

img_20170108_195611

Greu să treci de birocrația bisericească. Văd că se dorește izolarea mea, nu se acceptă decât foarte greu vreo părere de susținere. Mă bucur că lupta pe care o duc nu este în numele meu, ci al lui Hristos, Cel prigonit de ecumeniști și trădat de iudele care au semnat ereziile cretane, precum și de cei de un gând cu ei.

Mi s-au ascuns acuzele clare pe care trebuie să le înfrunt la proces, nu mi s-a acceptat martorul apărării, episcopul s-a antepronunțat, punând o tensiune foarte mare asupra subordonaților lui, care trebuie să mă judece. Acestea sunt ”ingredientele.” Exact ce este necesar pentru invalidarea unui asemenea ”proces” de o instanță superioară. Dar, să vedem cum lucrează Domnul, că de… om parcă ne-am lămurit ! Tot nădăjduiesc să am parte de un proces frumos, teologic, argumentat, o biruință a Sfintei Ortodoxii asupra minciunii și a ereziei.

În concluzie, mă pregătesc de judecată, voi fi la Miercurea-Ciuc marți, 10 ianuarie 2017, ora 10 a.m., la un ”proces” pornit de la premisa încălcării de către acuzatori a mai multor articole din Regulamentul instanțelor de judecată ale BOR, adică din Regulamentul pe care se bazează un astfel de proces bisericesc.

Desigur, cele 156 de semnături au fost depuse alături de Memoriu, iar o copie o am și eu; ele nu vor fi făcute publice, dar vor fi prezentate, la nevoie, și instanței superioare.

Îl voi avea alături pe Sfântul Grigorie de Nyssa, prăznuit în 10 ianuarie, care ne atenționează: ”atunci când discuți cu ereticii, nu pleca de la premisa ca poți să îi convingi să își schimbe convingerile, căci nu stai în fața unor oameni, ci dialoghezi cu satana, care nu se lasă convins de nimic, ci se eschivează continuu, nebăgând în seamă nici un argument.” Un fel de ”dialog”, pe care mi-l asum cu Hristos în inimă, spre slava Lui și întru dragostea Lui.

Nădăjduiesc că nu voi uita sfatul fratelui Alexandru din Anglia: ”Să vă păstrați zâmbetul la luptă!” Minunat spus!

Doamne ajută!

pr. Ciprian-Ioan Staicu